KorAP: Find »[drukola/base=scuză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...315 >

7,863 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

durabilă în timp. Batalionul «Bucovina» l-a avut comandant pe colonelul Bătătorescu, a acționat în zona Doinei, Fundu Moldovei și Putna. Luptele acestei formațiuni au durat până în 1959,când securitatea a anihilat ultimii luptători. Moritz Feller este în căutarea unor scuze atunci când e vorba de trecutul său ucigaș. Se consideră o victimă a comunismului[...]. Gheorghe Anghelache - fost deținut politic din Botoșani: „ Când au văzut că nu scot nimic de la mine, a venit Feller. Feller era anchetator șef la Botoșani. M-a

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
sau o SIDA a istoriei umane. Confruntați cu această realitate (vai, indenegabilă de către sutele de milioane de victime din toată lumea!), orice nostalgie ar trebui să ne fie interzisă ca o eroare și ca o crimă. Nu mai este posibilă nici o scuză pentru orbirea (dacă orbire este) celor care continuă a crede - și a spune - că a existat o mare idee comunistă mutilată de o aplicare nefericită. Din contră: ideea comunistă ca atare este malignă, aplicările putând fi, ici-colo, parțial acceptabile. Dar

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
și aplauze repetate. Nu trebuie să pierdem din vedere privilegiile și subvențiile acordate minerilor. Deci, minerii îi erau datori lui Iliescu și au intervenit de câteva ori. Dovezi nu prea există dar logic așa stau lucrurile. Puterea și-a cerut scuze pentru excesul de zel al minerilor, care au devastat magazine, universități, sedii de partide și au molestat sute de persoane. Aceste evenimente regretabile n-au putut fi date uitării mai ales de cei care au fost în mijlocul lor. Piața Universității

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
au fost deosebit de limpezi (un regim cleptocratic și fără scrupule, obsedat de îmbogățirea rapidă, a adaptat metodele mafiei comuniste la situația nou ivită după căderea bolșevismului), politica regimului Constantinescu e încă mai tulburătoare. Învingătorii din noiembrie 1996 nu pot invoca scuza lipsei de experiență și a necunoașterii situației reale. Mințind cu nerușinare (bancul cu cei cincisprezece mii de specialiști poate intra în orice antologie a cacialmalei!), promițând marea cu sarea unui electorat secătuit și disperat, odată ajunși la putere n-au

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Românii au început să se trezească. Dacă până la «parlamentare» nu vor apărea reale transformări, în iarnă vom asista, posibil, la două înmormântări politice.” Despre un alt partid - PRM -, publicistul Mihai Chiper constată: „Inevitabil, schimbarea la față a lui Vadim (după scuzele pentru evrei) va fi percepută ca o trădare de mulți dintre foștii săi adepți. Lipsiți de obiectul urii gratuite și instrumentate, evreii, capitaliștii, masonii - și căzuți în idolatria a ceea ce până mai ieri urau sincer - Occidentul -, mulți vor renunța să

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
lor, perpetuând sărăcia și lipsa de perspective, dar mai ales mentalități vechi păguboase, cu atât mai mult tinerii sunt cei chemați să se implice mai mult în treburile societății. Lipsa de experiență mereu invocată e doar un pretext și o scuză la îndemână. Tinerii o pot compensa prin dăruirea și entuziasmul lor. Ei pot ajuta la realizarea unor schimbări majore și benefice pentru că nu sunt conservatori. Vârsta e un atu în acest sens, fiind plină de elanuri și de forță creatoare

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

urlând la mine: - Cum îți permiți tu, bă nenorocitule, să te piși pe copacul ăsta!? E pădurea lu’ mă-ta, bă!? M-ai văzut pe mine pișându-mă în patul tău, fiți-ar dracii să-ți fie de nemernic!? Ă? Aud? - Scuze, am murmurat. Nu știam că... - Ce nu știai, bă boule!? Copacul ăsta, io mă scarpin de el de unșpe ani, și vii tu să te piși pe el? Dă-o-n pula mea de treabă! - Hai, bă ursule, am zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
dar de ce? - Drept să vă spun, nu prea știu. Cică am condus prea repede în oraș și eram în mașină cu o prietenă de familie care e minoră, iar polițiștii presupun că... - Vai, domnule Tocilescu, îmi cer o mie de scuze, ce nesimțire din partea subalternilor mei. - Ei, nu-i așa grav... - Sunteți foarte drăguț că ziceți asta, dar este grav! Să aresteze un geniu ca dumneavoastră, un mare creator, un reprezentant al României pe întregul mapamond... - Nu m-au arestat, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-i luați apărarea... - Păi, are și el familie, copii... Generalului aproape că-i dădeau lacrimile. - Ce om sunteți! Ce suflet! La ce secție sunteți? - Pe Ana Ipătescu... - Dați-mi-l pe căpitanul Vlăduț atunci, rezolv imediat, îmi cer mii de scuze, promit că nu se va mai repeta. - Nu, eu îmi cer scuze pentru deranj... - Dar nu e nici un deranj, mă puteți suna oricând... I-am dat telefonul mustăciosului, bănuind că el e Vlăduț. A mormăit de câteva ori în receptor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-i dădeau lacrimile. - Ce om sunteți! Ce suflet! La ce secție sunteți? - Pe Ana Ipătescu... - Dați-mi-l pe căpitanul Vlăduț atunci, rezolv imediat, îmi cer mii de scuze, promit că nu se va mai repeta. - Nu, eu îmi cer scuze pentru deranj... - Dar nu e nici un deranj, mă puteți suna oricând... I-am dat telefonul mustăciosului, bănuind că el e Vlăduț. A mormăit de câteva ori în receptor că-i pare rău, că o să-și ceară scuze, că una-alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
eu îmi cer scuze pentru deranj... - Dar nu e nici un deranj, mă puteți suna oricând... I-am dat telefonul mustăciosului, bănuind că el e Vlăduț. A mormăit de câteva ori în receptor că-i pare rău, că o să-și ceară scuze, că una-alta. După ce a închis, a urlat puțin la polițistul care mă adusese și a început să-mi explice că stresul, familia... - Nu face nimic, am zis, dar în viitor ar fi mai bine să urmăriți criminali adevărați, răufăcători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
coșmeliei și i-am poruncit să închidă. - Da’ cine ești tu să-mi dai mie porunci? s-a răstit omul, un grăsan nespălat și plin de ulei pe față. - Swerewald, împăratul Elveției și al Subgaliției, am răspuns, arătându-i legitimația. - Scuze, a zis el smerit și și-a aruncat afară clienții, după care a ieșit și el, punând la ușă un lacăt cât roata carului. M-am așezat la un pian care sclipea într-un colț și am început să clipocesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
așa? - Nu! Le-am cules din Kiseleff! răspunse Mâzgâlici simulând culegerea florilor. - Nu jura strâmb! se auzi o voce din cer. Era însuși Dumnezeu, în pragul unui cort uriaș care plutea pe un nor. - Oh. Nu știam că asculți, Doamne. Scuze! - Nu face nimic, zise Dumnezeu intrând în cort și închizând fermoarul. „Hihihi“, chicoti o voce de femeie din cort. „Vai, ce mare e! Uuuu!“. - Vezi? zise Reptigli. Vezi ce-ai făcut cu minciunile tale? Boule! - Iartă-mă. Ai dreptate. Le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
că m-ai înșelat, că m-ai trădat... - Dar cum pot să te înșel cu un veceu? - Poți, pentru că ai făcut asta fără să mă întrebi. Nici măcar nu știam că Vincent are așa ceva. - Și acum ce vrei? Să-mi cer scuze? - Nu. Vreau să pleci. - Poftim? - Vreau să pleci, acum, în momentul ăsta. Suki începu să plângă. - Shuoke, ce-i cu tine? - Ieși afară. Suki ieși din baie hohotind. Shuoke așteptă până auzi ușa de la apartament trântindu-se. Nu mai era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
reformat sistemul școlar din România. Am mai stat un sfert de oră și am plecat acasă îmbufnat și singur. Și totuși, pentru că nu sunt un om foarte groaznic, a doua zi am sunat-o pe Anca și mi-am cerut scuze. Nu că aș fi crezut că am de ce, dar nu voiam să periclitez prietenia mea cu Yves. I-am explicat că trec printr-o fază mai complicată din viață, că de fapt nu sunt așa, că respect femeile etc. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
găseam cuvintele potrivite să-i explic ce și cum. M-am uitat înspre casă, sperând că mă va salva cineva, dar nimic. Nimeni nu ne observase. Momentul potrivit să o îmbrâncesc în lac. Glumesc. - Ascultă, am zis împăciuitor, îmi cer scuze. Ce altceva pot face? - Ce altceva? Cum ar fi, de exemplu, dacă ai încerca să îți schimbi atitudinea față de femei? Să le, să ne vezi ca pe ceea ce suntem? - Adică? Ce să fac? Dădu din cap. - Nu poți să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

lecturi pe care ești nerăbdător s-o reiei - și expectativa conținută în acel număr de telefon - să auzi din nou vibrațiile când acute, când învăluite, ale acelei voci, când va răspunde la primul tău telefon, curând, ba chiar mâine, cu scuza fragilă a cărții, ca s-o întrebi dacă-i place sau nu-i place, ca să-i spui câte pagini ai citit, sau n-ai citit, ca să-i propui să vă revedeți... Cine ești, Cititorule, ce vârstă ai, ce stare civilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

de lângă șofer. Se uită scurt la firma din fața clădirii, își dădu jos ochelarii de soare și ciocăni la ușa pe jumătate deschisă. Mma Makutsi o invită în birou, iar Mma Ramotswe se ridică de pe scaun s-o întâmpine. — Îmi cer scuze că am venit fără programare, spuse femeia. Speram să vă găsesc la birou. — N-aveți nevoie de programare, o întâmpină călduros Mma Ramotswe, întinzându-i mâna. Sunteți oricând bine-venită. Femeia îi strânse mâna corect, observă Mma Ramotswe, după tradiția botswaneză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
întinse pe sfoară, albe, contrastând cu pământul brun-roșiatic și cerul albastrul. Domnul J.L.B. Matekoni o luă de mână pe Mma Ramotswe, atingând, un moment, inelul strălucitor. Se uită la ea și văzu că are ochii umezi de lacrimi. Îmi cer scuze, spuse ea. N-ar trebui să plâng, dar nu mă pot abține. — De ce ești tristă? o întrebă el. Nu trebuie să fii tristă. Își șterse o lacrimă și clătină din cap. Nu sunt tristă, replică ea. Doar că nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
sigur, foloseau telefoanele angajatorilor ca să-și sune iubiții în locuri îndepărtate ca Maun sau Orapa. Mma Makutsi vorbi în șoaptă, iar Mma Ramotswe nu auzi nimic. — E acasă Rra Ranta, vă rog? — E la servici’, Mma. Sunt menajera. — Vă cer scuze că vă deranjez, Mma. Trebuie să-l sun la serviciu. Îmi puteți spune unde lucrează? — La universitate. Se duce acolo în fiecare zi. — Aha. Și ce număr are acolo? Își notă pe o bucată de hârtie, îi mulțumi menajerei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
capul unui stilou. Îl caut pe domul Ranta, spuse ea. Mi se pare că lucrează aici. Femeia îi aruncă o privire plictisită. — Pe domnul doctor Ranta, o corectă. Nu e un oarecare domn Ranta, ci domnul doctor Ranta. — Îmi cer scuze, zise Mma Ramotswe. Nu vreau să-l jignesc. Unde e, vă rog? — Îl caută ba ici, ba colo, răspunse femeia. Acu-i aici, în clipa următore nu-i niciunde. Așa-i cu domnul doctor Ranta. — Dar, în momentul acesta, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

aruncă de podea, dar nu cu destulă putere, așa încât nu se sparge, ci numai se rostogolește până la masa de-alături. - Vrei să-ți mut fălcile, băăăă? se supără un ins neinteresat de noile teorii filozofice. Un discipol îi prezintă huidumei scuze oficiale și-o votcă mică și incidentul a fost depășit. - Acolo unde stau ele e lumea „Vocilor”, acolo-s numai „Voci”, nu poți să-ți imaginezi locul, n-are nici înălțime, nici lungime, ar putea fi toate formele, dar ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

atenția Niña Carmen. Sau poate Încerci să te justifici? O privi cu o mînie prost mascată sau poate chiar cu dispreț: - Nu. N-am nevoie să mă justific, răspunse. Și cu atît mai puțin față de tine, care nu ai nici o scuză. - Cum de poți fi atît de sigur? Ce știi tu În realitate despre viața mea? - Mi-ajunge să știu cum te-ai purtat de cînd ești aici, veni răspunsul. În ziua aceea, cînd, după toate cîte ți-am făcut, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

se întorcea și se uita de parcă tocmai ai fi primit cine știe ce mare distincție pentru o mare realizare în viață. Așa te simțeai. Mi-amintesc genul ăsta de atenție. Întotdeauna păreau să fie treizeci de grade. Și mi-amintesc chiloții mei. Scuze, mamă, scuze, Doamne, dar purta nu numai un triunghiuleț în față cu un elastic pe după șolduri și-un șnuruleț petrecut printre buci, până-n față, unde prindea triunghiul în partea de jos. Culoarea pielii. Șnurulețul ăla, ăla dintre picioare, toți îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
și se uita de parcă tocmai ai fi primit cine știe ce mare distincție pentru o mare realizare în viață. Așa te simțeai. Mi-amintesc genul ăsta de atenție. Întotdeauna păreau să fie treizeci de grade. Și mi-amintesc chiloții mei. Scuze, mamă, scuze, Doamne, dar purta nu numai un triunghiuleț în față cu un elastic pe după șolduri și-un șnuruleț petrecut printre buci, până-n față, unde prindea triunghiul în partea de jos. Culoarea pielii. Șnurulețul ăla, ăla dintre picioare, toți îl numesc ață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]