2,609 matches
-
lui Grigorie de Nyssa alternează cu acela, tot complet, al Comentariului la Cântare al lui Nilus, care a putut fi astfel recuperat în întregime (înainte, erau cunoscute doar extrase, transmise prin alte manuscrise). În prolog, Nilus afirmă că mulți învățați, seduși de caracterul plauzibil al literei (lexis) textului nu se străduiesc să caute tezaurul ascuns în el; de aceea, el a crezut că e necesar să-i dezvăluie sensul profund (nous) pentru a-i readuce pe calea cea dreaptă pe cei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este figura lui Spartacus (evocată și într-un poem independent), model și stindard al „singaporenilor”: „cavalerul” G. Mărgărit, Ernest Mathe („umanistul Matty”, apostol al dreptății absolute), „Mitea” (Dumitru Stelaru), Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, precum și iluștrii congeneri defuncți: Const. Tonegaru cel sedus de himere, „Poet și Visător de rasă”, „seraficul Princip” Radu Stanca, robustul, neconvenționalul Robert Burns, Villon - cel „rătăcit într-o lume de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
miturile, doinele și cântecele de leagăn românești, după cum intervine, temperat, și inspirația istorică. Aflată la anii lecturilor devoratoare, poeta conservă mai cu seamă ecourile livrești: Dante, Petrarca, Tasso, Ariosto, trubadurii, poeții Pleiadei, Shakespeare, iar mai aproape, Lamartine, Hugo, Sully Prudhomme. Sedusă de câte un model, absoarbe și apoi dezvoltă, ca într-un foarte personal jurnal de lectură, substanța unui vers celebru, a unui aforism. Versurile ei, desen liniștit, limpede, aproape caligrafic, închid însă mărturisiri, reflecții și glose care vin dintr-o
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
cu versuri, dar îndeosebi cu articole și cronici literare la „Steaua”, „Vatra”, „Tribuna”, „Viața românească” (aici fiind o vreme, după 1990, redactor), „Contemporanul - Ideea europeană”, „România literară”, „Jurnalul literar”, „Calende” ș.a. I s-a acorda Premiul Uniunii Scriitorilor în 1997. Sedus de ideea existenței unei „a cincea generații postmaioresciene”, G. se autoinclude aici alături de Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Valeriu Cristea, Gabriel Dimisianu, Sorin Alexandrescu, Liviu Petrescu, Livius Ciocârlie, nume importante ale criticii românești actuale, pe care le citează adesea, omițând voluntar
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
în „Facla”, Tudor Teodorescu-Braniște în H.), Pamfil Șeicaru arată că revista „rezumă spiritul unei generații”, al generației celor întorși din război, care, dezamăgiți de starea țării, nu mai cred în democrație: „«Democrația», impudica metresă a finanței, nu poate să ne seducă oricâte farduri de retorică proastă și-ar așterne pe față.” Singura soluție întrezărită este regenerarea morală prin naționalism, prin „încadrarea perfectă în spiritul rasei noastre”, autorul exclamând în încheiere: „Vreți un «Program»? Nu avem! Vreți o energie morală ? Avem.” Atitudinea
HIENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
două articole politice, în „Drumul nostru” (București). Localizate în spațiul rustic al Țării de Jos, în preajma Prutului, cele mai izbutite nuvele din Minunea au în centrul lor coagularea unei obsesii în jurul unui fapt real - „păcatul” unei fete ce se lasă sedusă de fiul arendașului (Copilul buruienilor), adulterul unui telegrafist (Hoțul) etc. - ori al unor credințe străvechi - locul rău (Calul alb), soarta (Ceasul din zid), blestemul (Hoțul), femeia fatală (Profesoara de dragoste), împăratul peștilor (Împăratul), comoara revelată de flăcări (Comoara din cetate
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
revista „Pluralitas”, iar în 2002, „Albina românească”, publicație a Mișcării pentru Progresul Satului Românesc. A debutat la „Flacăra” în 1948, cu povestirea Patru sute la sută. Începându-și activitatea în perioada instaurării regimului comunist, L. s-a lăsat, ca și alții, sedus de propaganda lozincardă a Partidului, apoi i-a servit pe cei care o impuneau în literatură, răspunzând prin scrierile sale mai tuturor comandamentelor politice ale momentului. Primul său roman, Ochiu-dracului (1956), dezbătea o temă frecventă în literatura română, aceea a
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
obișnuiesc cu greu, ele dezvoltă strategii de amorsare a efectelor (de la a ști cum să folosească mâinile pentru a aplana loviturile la a se ascunde până când bărbatul se potolește, la a chema apropiați în ajutor și ajungând la a-l „seduce” prin vorbă și faptă pe cel înfuriat, activitate care nu este nici ea, de obicei, plăcută). Și chiar dacă mijloacele strategice nu reușesc, femeile se consolează cu gândul că așa le-a fost soarta. Această justificare, numită mai pretențios în literatura
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
procedeelor estetice și preferința pentru romanul de creație de tip Dickens, Tolstoi, antimodernism, îi discută bogata activitate polemică și îi subliniază meritele în încurajarea tinerelor talente. Deși s-a disociat de Paul Zarifopol în problema autonomiei esteticului, s-a lăsat sedus de inteligența lui ascuțită, de necruțătorul lui spirit critic, care denunța gustul comun, improvizația snoabă, miticismul, imitația servilă și grimasa. Ca mai toți criticii importanți ai epocii, și R. s-a entuziasmat de Viața lui Mihai Eminescu de G. Călinescu
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
protest implicit față de strâmba orânduială a lumii, dar și ironie detașată, aproape caragialescă. Un comentator contemporan identifica apartenența lui R. la direcția nouă, a prozei de călătorie „obiective”, în care experiența peregrinărilor nu este deloc „filtrată” de subiectivitatea autorului, vădit sedus de această lipsă de „poetizare”, în sens romantic, a spațiilor și climatelor culturale străbătute. Ceea ce dă farmec acestor note este, în adevăr, efortul spre obiectivitate: după citate celebre despre Nil, într-o ironică paradă livrescă, se relatează o plimbare prin
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
în soț o dramă acută (Întâia sărutare, 1937), iar imixtiunea agresivă a unei femei dornice de aventuri duce o familie în pragul destrămării (Furtuna, 1937). Gratuit și lipsit de substanță e „poemul dramatic” Iluzia (1944), unde o fată se lasă sedusă de un bărbat pe care îl luase drept altcineva. Deși versificația e armonioasă, construcția dramatică e artificială, iar situațiile, potențial semnificative, sunt fals imaginate. Mai târziu S. va aborda subiecte „grele”, dar de pe poziția păgubitoare a omagiului convențional, ba chiar
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
pământului și Glasul iubirii, romanul urmărește destinul tragic al protagonistului, aflat sub imperiul unor porniri care îi hotărăsc existența. Ion al Glanetașului, un flăcău sărac, dar chipeș, isteț și tenace, își sacrifică dragostea pentru Florica, fată fără zestre, și o seduce pe fiica urâțică a bogătanului Vasile Baciu, ca să pună mâna pe ogoarele tatălui ei. După ce își atinge țelul - Ana, victima acestui șantaj marital, stâlcită în bătăi, devenind nevasta lui și aducându-i pământurile mult visate -, Ion se reîntoarce la vechea
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
La începutul acestui stadiu, în prima fază (imersiunea), persoana în cauză adoptă punctele de vedere ale etniei sale și respinge cultura dominantă, pe care este furioasă pentru rasismul, discriminarea și opresiunea ei și regretând că în trecut s-a lăsat sedusă de principiile și practicile culturii dominante. În faza emersiunii, indivizii nu mai reacționează visceral față de regulile societale ale majorității, gândirea lor devine mai autonomă și rațională, admițând că nu totul din propria cultură este valoros, după cum nu toate valorile, normele
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în proză. Romanul Casa cu nalbă (1915-1916) (1926) urmărește schimbarea radicală pe care o suferă atitudinea unui tânăr artist și cugetător în contact cu realitatea. Inițial succesele, meditația senină în ambianța unui eden rural, dragostea pentru o fată care îl sedusese cu o energie erotică bine dirijată veneau să îi confirme justețea lui carpe diem. Dar trădarea iubitei, izbucnirea războiului, distrugerea „casei cu nalbă”, din care nu îi va rămâne decât un crucifix, îl silesc să conchidă că suferința nu este
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
despre trecerea la viața ascetică a doi tineri funcționari de la curtea din Treveri; în fine, faimoasa scenă din grădină, în care Augustin, însoțit într-o zi de Alypius, cade pradă unor sentimente contradictorii: pe de o parte încearcă să-l seducă vechile obiceiuri libertine, iar pe de altă parte se ivesc în mintea lui gîndurile noi ale creștinului; cînd, iată cum o voce necunoscută îl îndeamnă să ia în mîini textul sacru, pentru că Dumnezeu se va îngriji ca Augustin să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Eclanun în Italia, totuși, condamnarea lui Pelagius a făcut senzație, și nu atît din cauza intervenției autorității imperiale, considerată, în sine, nejustificată, cît mai ales pentru că s-a înțeles că episcopatul african își impusese propria teologie întregii creștinătăți occidentale. Mulți fuseseră seduși de predicele lui Pelagius - atît nobili din Roma, cît și oameni ai Bisericii; printre aceștia, poate și Paulinus de Nola: prietenul acestuia, cel care îi scrisese și epitalamul pentru nuntă, așa cum am văzut mai sus, era Iulian, episcopul de Eclanun
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Grigorie de Nyssa alternează cu acela, tot complet, al Comentariului la Cîntarea Cîntărilor al lui Nilus, care a putut fi astfel recuperat în întregime (înainte se cunoșteau doar extrase, transmise prin alte manuscrise). în prolog, Nilus afirmă că mulți învățați, seduși de caracterul plauzibil al literei (lexis) textului, nu se străduiesc să caute comoara ascunsă în el; de aceea, el a crezut că e necesar să-i dezvăluie sensul profund (nous) pentru a-i readuce pe calea cea dreaptă pe cei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
istorică, filologia, lingvistică comparată), investigații legate de existența unui grai originar sau a unui limbaj din care să fi evoluat ulterior toate celelalte, erau socotite aberație curată. Între demersul obiectiv, stiințific și rațional al lingvistului și improvizațiile sau invențiile celui sedus de depărtările miticului, spune Vernant, părea să existe, cu probabil cam mai bine de jumătate de secol în urmă, o netă separație. Cartea lui Olender, pasionantă după părerea mea, se străduiește să atingă două scopuri: unul "eretic", ar spune savanții
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
Pentru că fusese alungat din țară de către reprezentanții clerului luteran, autorul, un anume Andreas Kempe, se distrează descoperind burlescul savuros al acestei goane după Eden și descrie un Paradis care pare mai curînd preluat din glumele vremii noastre: cu o Evă sedusă de șarpele care îi șoptește vorbe dulci și fatale în franceză, un Adam danez și un Dumnezeu vorbitor de suedeză. Lui Leibniz îi datorăm, se pare, ipoteza inițială a indo-europenei, pentru că el vorbește despre o origine comună, plasabilă într-un
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
orizonturile agrariene, au devenit dintr-o dată figuri tragice, rudimente ale unei mitologii abisale și personaje care-și trăiesc, sub imensa anvelopă a cerului, nesfîrșita tristețe a solitudinii. Întîlnind lumea halucinantă și copleșitoare a cîmpiei, Corneliu Ratcu nu s-a lăsat sedus de anecdotica ei diurnă, ci a încercat, de multe ori cu prețul unei insistențe utopice și cu un sentiment al zădărniciei, să citească în profunzimile ei mesajul unei existențe exemplare. Dar ceea ce a reușit să facă pînă acum continuă să
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
dorința de a valorifica posibilitățile oferite de genul liric, a alcătuit epigrame în metru antic. Sub influența romantismului german, nuvelele Suferințe (Din ziarul unui june) și Mici escursiuni apelează frecvent la tonul patetic wertherian, insistând asupra sensibilității bolnăvicioase a eroilor. Sedus de ritmul prozei, scriitorul se adresează legendelor și basmelor populare, de la care împrumută un șir de elemente specifice, constituind temelia a două legende în proză. Legendele sale, cea mai reușită dintre ele fiind Vidra și Simion, au îmbogățit galeria personajelor
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
că e vorba despre un fenomen de influențare sufocantă ori de epigonism. Poetul e însă un dimovian legitim și original, un emul, un adevărat succesor al lui Dimov. Creator de universuri onirice „paralele”, de lumi ficționale fascinante, a căror contemplare seduce, e un „arhitect de paradisuri” - cum sună titlul unui ciclu de poeme din Provincia pedagogică (1996) -, mânuitor dibaci al unei „mașini de miraje” de patentă personală. Concomitent cu afirmarea ca poet, S. s-a distins și printr-o asiduă și
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
1894) ține să atragă atenția atât asupra poeziei aspre a ținuturilor sălbatice ale Siberiei și Amurului, cât și asupra barbariei regimului autocratic țarist și să trezească milă pentru cei surghinuiți, zugrăviți și în măreția, și în ticăloșia lor. Istoria fetei seduse de guvernator și a luptătorului politic exilat în Siberia este construită anume pentru a ilustra ideile autorului. Numai că dialogurile forțate, lipsa de preocupare pentru psihologia personajelor, maniera aproape polițistă a narațiunii accentuează schematismul romanului. În ciuda numeroaselor naivități și stângăcii
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
acesteia este confirmată și de Testamentul lui Dan. Un alt text apocrif, Iosif și Aseneth, datând din secolul I d.Cr., îi prezintă pe Gad și Dan ca aliații fiului Faraonului, „marele rău” al cărții, în tentativa acestuia de a o seduce pe Aseneth și a‑l omorî pe Iosif. Deși complotul sfârșește prin a fi descoperit, răufăcătorii scapă de pedeapsă grație intervenției generoase a stăpânei lor. La rândul lor, creștinii vor invoca împotriva lui Dan anumite pasaje din Vechiul Testament, reinterpretate în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apoc. 13,13; 2Tes. 2,9; Mt. 24,24). Nu mai este vorba, așa cum se întâmpla în cazul autorilor creștini anteriori sau în Contra lui Celsus, de o magie „populară”, care îi amăgește pe toți, ci de o magie „intelectuală”, care seduce „elita”, oamenii care frecventează Scripturile. Exegeza eretică „săvârșește minuni” în sensul că, pe de o parte, ea este cuceritoare prin originalitatea sa, iar, pe de altă parte, este foarte persuasivă: frequenter ualde persuasorii sunt sermones haereticorum et commouere potentes etiam
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]