18,720 matches
-
în timpul "somnului paradoxal" este un fel de gimnastică, de antrenament al creierului, un exercițiu necesar pentru formarea experienței și pentru fixarea ei. Ghicitorii de vise nu sunt departe de adevăr... Atît doar că interpretările lor, în raport cu imensa complexitate a visului seamănă oarecum cu cei ce pretind că stelele lumii universale și întreaga boltă cerească s-ar putea cuprinde într-un număr, crezînd că pot să afle acest număr, cînd operația este absurdă prin însăși pretenția ei redusă la dimensiunile unui bob
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
ipocrizie socială. Dar, în viața tuturor, pînă-n 1989, a fost o cantitate enormă de minciună, și la cei mai mulți dintre noi cantitatea de minciună a atins pragul acela atît de critic, că friza demența. Tot ce mi-ai spus pînă acum seamănă foarte mult cu ceea ce eu am identificat a fi coloana fiecăreia dintre cărțile tale. Anume, nevoia de mărturisire și, mai departe, ducîndu-ne înspre impersonal, nevoia de mărturie. Eu nu găsesc altă explicație a continuării acestui traseu, decît frustrarea de a
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
viețui!... Știți unde a greșit Dumnezeu? Că l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa. Trebuia să-l facă după chipul unei dobitoace... N-a avut imaginație. Arătând către unul și altul dintre CURTENI.) Ce puțin aveai să semeni cu un porc. Tu cu un măgar. Tu cu o oaie... Ce credea El, că omul o să stea cuminte și ascultător?... Când ai chip de Dumnezeu, ai și pretențiile Lui... Proștilor! V-a păcălit. V-a dat doar chipul, nu
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
credea El, că omul o să stea cuminte și ascultător?... Când ai chip de Dumnezeu, ai și pretențiile Lui... Proștilor! V-a păcălit. V-a dat doar chipul, nu și puterea Lui... (Uitându-se în oglindă.) Vreți să spuneți că voi semănați cu mine?... Până la un punct. Dar nu creșteți! Nu vă înălțați! Și nici să nu aveți pretenția asta, că altfel vă scurtez! (În Sala Tronului intră GARDIANUL aducând câteva cutii pe care le așează în fața Tronului.) MĂSCĂRICIUL: Înălțimea Ta, las
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
asupra mai multor pagini anterioare (exceptând cazul când se folosește imediat imprimanta - deci se revine la "hârtie" - sau se pot "înghesui", în ferestre simultane scrierii, câteva pagini micșorate de altfel). Pe de altă parte, citirea pe ecranul C nu mai seamănă nici ea cu cea a textului scris pe hârtie (afară, doar, dacă se imprimă textul și se folosesc pentru lectură paginile imprimate pe hârtie). Excluzând, deci, situația imprimării imediate pe hârtie, redactarea și mai ales lectura prin/pe C ridică
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
în fruntea preferințelor românilor. Și tot de ani de zile mă mir de acest succes. în mintea mea, Biserica, indiferent de rit, echivalează cu blândețea, toleranța, înțelepciunea, grija pentru cel slab. Or, ce văd eu la prea-ortodoxul popor român nu seamănă deloc, dar absolut deloc, cu această imagine. La noi, idealuri comportamentale au devenit haiducii politici precum "Luceafărul huilei" ori demagogii care asmut la asasinat (nu-i mai dau numele, așa cum am promis!) și nicidecum seraficele figuri pictate pe murii cochetelor
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
tinerețe, iar apoi de cea de institutor în Austria rurală; apolitic emigrat în Uniunea Sovietică la vîrsta de patruzeci de ani, declarîndu-se un "comunist în adîncul inimii"; un om care a dus un trai auster și modest, dar în intimitate semănă mai curînd cu un Dorian Gray. Din asemenea contraste ale omului Wittgenstein, Perloff reconstituie un spațiu identitar animat de tensiuni și paradoxuri pe care clădește minuțios și convingător o filozofie a tensiunii și paradoxului. Analizînd mai întîi Tractatus-ul, în primele
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
comentînd practic o fotografie de grup tratată în sepia de Doina Levința, din care rînd pe rînd, cei surprinși intră sub lupă și devin protagonști. Personajele însă nu au anvergură din scriitură și aici este problema autorului. Stilul spectacolului nu seamănă cu acela al lui Gonța (dacă n-ai ști cine este regizorul, n-ai putea să-l descoperi din semne și amprente) și nici chiar performanțe actoricești nu ies la iveală. Aș vorbi mai degrabă despre corectitudine față de această punere
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
conțin o idealizare à rebours. * Fără o notă de masochism, durerea ar fi inutilizabila pentru spirit. * Există sentimente care se pot constată doar în umbră conștiinței, aidoma stelelor ce luminează doar noaptea. * Înaintînd în vîrstă, Marin Sorescu a început a semăna la figură cu... Paul Valéry! * Despre cîte o chestiune complicată, obișnuiam să spun pe vremuri, cu un simțămînt de eliberare: las' să o rezolve viața. Acum, o asemenea soluție mă umple de spaimă. * Cum să depășești limită, cînd limită ești
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
Erau și firi complementare. Chloé - copilăroasa, expansiva, versatila ("uimește lumea cu schimbătoarele expresii ale fetii"), trece repede de la depresie la exultanta, iubitoare de extravaganțe, de aventură, de risc, gata să se amuze din orice (că și prietena ei de altfel: "semănam în privința asta și considerăm că hazul este cel mai bun remediu împotriva angoaselor"). Lăură - în toate mai stăpânita, reflexiva, de o controlată pasionalitate, măsurată ("feministă exact cât trebuie"), mai putin spontană, măi ezitanta, măi analitică. Amândouă au inclinații artistice, iubesc
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
sau chiar cruțarea unor cetăți întregi ca Roma sau Antiohia în împrejurări grele sau chiar dramatice. Alții au fost sfetnici ai împăraților, ca Sfântul Ambrozie, Sfântul Grigorie de Tours etc., cu rezultate cel mai adesea pozitive. Toți, fără excepție, au semănat dragostea și înțelegerea între oameni, au cultivat prietenia la toate nivelurile, au militat cu căldură pentru pace, mama tuturor bunurilor, împotriva războiului. Au luptat contra sclavagismului, pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, pentru dreptatea socială, pentru ajutorarea socială, pentru progresul moral
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
proza română (II Proza ) din 1872, necesitatea unui "fundament dinlăuntru" pentru cultura română. Respingea, așadar, artificial impusa "formă dinafară", nu numai în ceea ce privea limbajul artificial ciparian, la fel de tare forțat în forme fixe ca și merișorii de la Versailles ("viața limbei seamănă cu viața plantelor"- Maiorescu 1996, p.77), ci și în ceea ce privea tot restul științelor și artelor. Criticul literar considerat adesea, în mod reducționist, cel mai clasicizant personaj al vremii sale, utilizează astfel un topos romantic în chiar miezul unuia
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
doar aparent stăpânul voinței, pe când de fapt e servitorul ei (tot astfel, grădina sălbăticită dovedește victoria naturii asupra formelor impuse, sau a "instinctelor" asupra "rațiunii"). Mânăstirea lui Ieronim e plină de ierburi învălătucite, ca în grădinile lui Eichendorff: "Curtea, ce semăna a părăsită, a mănăstirei, cu pardosala ei de pietre pătrate, pintre cari creșteau în voie fire de iarbă naltă, și-n mijlocu-i c-un iaz, ale cărui maluri erau sălbăticite de fel de fel de buruieni. Brusturi mari, lumânărele, sulcină
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
își exprimă cu umor incompatibilitatea cu cinematograful sau cu ultimele noutăți tehnice. Ele sînt sarea și piperul acestor conferințe. Expresivitatea puternică confirmă faptul că există și o profundă înțelegere pentru fenomenele disprețuite: Nu vi se pare că existența noastră obișnuită seamănă cu acel produs revoltător al cinematografului, cu acel vis urît, acel spectacol crispat care se numește Mikey-Mouse? Cum putem noi rîde la spectacolul lighioanelor acelora care se deformează și se refac fără încetare, trimițîndu-și membrele prin aer, decapitîndu-se și reîntregindu-se
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
să plecăm de acasă. Sărbătoarea ne reunea și ne dădea sentimentul solidarității de sînge. Nu era o petrecere, era, cum o arată cuvîntul, o Sărbătoare. O spun fără regret. Lumea nu stă pe loc. E normal ca azi să nu semene cu ieri. Nu sînt ceea ce se cheamă un nostalgic, ca Alecu Russo. Dar cred, ca fetița din romanul lui Bellow, că trecutul ne aparține, ca și prezentul, și, dacă sîntem ce sîntem, o datorăm cunoașterii lui. Să ne amintim, deci
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
am înțeles mecanismul surprizei. Imediat după ce ne-am obișnuit cu ideea că poeta e capabilă să devină pe neașteptate indecentă-impertinentă-insolentă, ea devine, spre stupefacția noastră, duioasă și melodramatică. Așa se întâmplă, de exemplu, în scurtul poem Borș de miel, care seamănă inițial cu o rețetă din cartea de bucate: " Cu smântână/ Cu tarhon/ Cu bulion/ Cu leuștean/ Cu cimbru/ Cu maghiran/ Cu boia/ Cu sare/ fină sau mare/ Cu piper/ oricum/ lacrimile din ochii lui/ nu pier..." Zamfira Zamfirescu inventează mereu
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
apropierea de o făptură presupune un mic miracol al îmblînzirii, în urma căruia nici prințul, nici făptura de care s-a apropiat nu mai sînt aceiași. A îmblînzi pe cineva înseamnă a-l desprinde de mulțimea anonimă a celor care îi seamănă și a-i recunoaște, a-i descoperi unicitatea, afirmîndu-ți în același timp propria unicitate. Dezamăgit inițial să descopere că floarea sa iubită e un simplu trandafir ca oricare altul, micul prinț înțelege cu timpul că floarea sa e neasemuită nu
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
Nicolae Manolescu Acest număr al României literare este ultimul din acest an, din acest secol și din acest mileniu. Următorul va apărea în ianuarie 2001. Iată un prag excepțional și atît de rar, încît seamănă mai degrabă cu fenomenele astronomice decît cu cele pămîntești. Istoria oamenilor are unități de măsură mult mai mici. Secolul însuși este o unitate prea mare pentru nevoile lor, fie politice, fie culturale. Mileniul este, el, o unitate gigantică, valabilă doar
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
animal înjunghiat și se prăvăli greu peste ea, care tăcu mîlc. Rațele la țară măcăne tare ca un fel de rîset grotesc, scuturîndu-și penele cu bătăi puternice de aripi azvîrlind stropi în sus. * Țipetele, chiotele cheflii ale unei nunți sud-dunărene semănînd atît de bine cu țipetele de durere, cu tînguirile, strigătele de disperare ale unei înmormîntări din același spațiu geografic. O țărancă beată, între două vîrste, purta în fruntea alaiului, în plin soare, era în iunie, o gîscă mare, albă, vie
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
sau "am să dansez pentru dumneavoastră", ci "am să gândesc pentru dumneavoastră". Gândirea în desfășurare devine spectacol: " Sfârșitul lumii dac-ar fi să fie/ Ce-ar fi mai mult decât explozia-n vânt/ A unui glob de păpădie/ Care dispare semănând?// Pe sine însăși lumea încă vie/ Se înmulțește dispărând: Sfârșitul lumii care întârzie/ Amână alte lumi, la rând." (Sfârșitul lumii) în carte nu există nici un text mortificat. Poemele nu au toate aceeași valoare (unele suferă de improvizație), dar fiecare captează
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
o mișcare cu un singur reprezentant, ori un scriitor cu trăsături ca ale nimănui altcuiva. Prefer să văd situația mult mai concret. Scriu o carte așa cum vine, și în acel moment uit tot ce am scris înainte. Cărțile mele nu seamănă deloc între ele, fiecare are soluții tehnice diferite, problemele ei proprii tematice și formale. Din pleiada de adjective propusă, recunosc că sunt "ironic" (cum aș putea s-o neg?). Aș preciza însă că se face în mod obișnuit greșeala de
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
Luminița Marcu La Punta este un roman care se citește în cîteva ore. Trebuie să fi fost o plăcere pentru Henri Zalis traducerea lui, în românește textul seamănă cu pictura naivă, limba e copilăroasă, simplă, reconfortantă. Tot sub semnul lipsei de pretenții stă și subiectul: o familie de elvețieni în vîrstă e nevoită să-și părăsească apartamentul devenit prea scump și să se mute într-o țară mai
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
Iulia Alexa Personajul Paul Daian, cel pe care cititorii îl cunosc de la Tîrgurile Internaționale de Carte de la București, omul cu trompeta, nu seamănă cu poetul Paul Daian. Poemele lui din a vieții vibrează de sensibilitate metafizică și sunt interogațiile acute și esențiale ale unei conștiințe pascaliene. Fiecare poem e o întrebare către Zguduitorul de ființe, o enigmă existențială, gnoseologică și morală deopotrivă, un
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
zece ani ne tot străduim să ne găsim drumul spre civilizație și bunăstare. De fiecare dată cînd pare că l-am aflat, ne trezim, iar și iar, cu fruntea în țărînă. Căzuți în genunchi, așteptăm să se petreacă o minune. Semănăm - iertată-mi fie comparația - cu acel cal rătăcit care știe că undeva, mai aproape sau mai departe, trebuie să îi fie casa, ieslea plină cu fîn și rîul la care să se adape. Are nevoie doar de cineva care să
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
educarea copiilor noștri în acest spirit, de cultivarea simțului măsurii și încrederii, de dreapta judecată, de putința de a discerne răul de bine. Sau răul de mai rău? Rămîne de văzut ce vom culege. Dar știm cu adevărat ce-am semănat?
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]