9,019 matches
-
a acestei poezii, superioară ideii de scris» (SRes, 175 / SFiz, 38 sq.); poezia superioară ideii de scris este alcătuită din «versuri situate deasupra metaforei, ignorând orice fel de alambic posibil» - ceea ce se revelează la Nichita Stănescu drept «tipul de tensiune semantică spre un cuvânt din viitor» (ibid). Din această perspectivă amendează „poezia primitivă“, într-o „limbă (poetică) de tip fonetic“, aliterativă («Prin vulturi vântul viu vuia»), ori poezia morfologică a luciului de tip arghezian («Logodnică de-a pururi, soție niciodată»), poezia
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
Pentru această întrebare fără precedent n-am avut răspuns: mi-ar fi trebuit peste 20 de ani să le explic. P.S.: Acum am citit pe internet o ciudățenie scrisă de Andrei Cornea. Andrei Cornea este dânsul - printr-o regretabilă extensie semantică - o “eroare”. Dar, datorită poziției pe care o are, nu este una facultativă. Așa că i-am parcurs uimit textul scris, cred, “la prima mână”, ca și cum i-ar fi fost comandat de cineva. Sinistru material, dacă ne gândim că milițienii de
DESPRE LEGEA LUSTRAŢIEI, DE LA SILVIU BRUCAN LA ANDREI CORNEA de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354336_a_355665]
-
și politică”. Dacă aruncăm însă diacronic o privire asupra vastei sfere etice, putem pleca în privința definirii sale de la ceea ce însuși remarcabilul orator și avocat roman Marcus Tullius Cicero - autorul nu mai puțin cunoscutelor Catilinare - transfera acesteia din punct de vedere semantic, și anume, înțelesul ei funciar de moravuri, obiceiuri. Mult mai târziu, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, ilustrul exponent al idealismului german de secol XIX postchristic, a fost întâia personalitate care a prezentat morala drept “aspectul subiectiv al acțiunilor întreprinse de unii
PUMNUL POLITIC ÎN GURA PRESEI ROMÂNEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354300_a_355629]
-
acesteia, dar își păstrează și un teritoriu de autonomie formală, îngăduindu-mi să mă joc cu ele, la fel cum aranjam cubulețele colorate, în copilărie. Ba chiar îmi permit să inventez cuvinte sau încărcături gramaticale noi, care prin aportul lor semantic și eufonic, creează sonorități și sugestii noi, surprinzătoare, frumoase. Nu depind de anumite condiții pentru a scrie. Îmi place să ascult muzică, dar asta nu mă condiționează. E adevărat că prefer să fiu singur, dar mă stimulează la fel de bine prezenta
CÂND EXPERIENŢA VIEŢII IA FORMĂ DE POEZIE. INTERVIU CU POETUL CREŞTIN IONATAN PIROŞCA [Corola-blog/BlogPost/354307_a_355636]
-
și l-au adaptat comparându-l cu lat. callis „cale, drum“, cu care era înrudit, acesta din urmă, desemnând o potecă prin munți sau păduri (S. Pușcariu, LR, p. 317). Autohtonul *kal cf. sanscr. kal „a merge“ corespunde în întregime semantic și formal cu verbul de la care e derivat călător (*callare din cauză că romanii l-au încadrat în familia lui callis și pentru a arăta caracterul special al lichidei autohtone ce nu se rotacizează în românește, ca și ll latinesc). În SLAST
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
două cuvinte de origine diferită: cot< lat. cubitus și gol < sl. golu. Mațe-fripte este alcătuit din cuvântul mațe provenit din lat. matium și adjectivul fripte format prin conversiune de la verbul a frige provenit din lat. frigere. Din punct de vedere semantic cuvintele amintite denumesc: ocupația de funcționar în care este încadrat tânărul de către jupân Dumitrache: scârța-scârța pe hârtie, amploiat, sărăcia: coate-goale, mațe-fripte, un prăpădit, josnicia, înșelătoria, neseriozitatea: moftangiu, pungaș, papugiu. Din replicile lui jupân Dumitrache se conturează o antiteză clară între
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
ordinea frecvenței cu care sunt folosite: bou (de șapte ori), măgar (de șase ori), porc (de cinci ori), prostovan (de patru ori), loază (de trei ori), prost (de două ori), vită (o dată), râtan ( o dată), animal ( o dată). Din punct de vedere semantic ele denumesc prostia: prost, prostovan și lipsa de educație, de maniere: animal, loază, măgar, porc, râtan, vită. Singurul care denumește atât prostia, cât și lipsa de educație este cuvântul bou. Din punct de vedere etimologic cuvintele amintite au origini diferite
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
rostrum „gură”. Principalii selectori ai vorbirii lor sunt: condiția socială și starea sufletească a emițătorului, modul lui de a percepe realitatea în diferite momente ale acțiunii, pregătirea lui lingvistică și culturală, statutul social, vârsta, sexul interlocutorului. Din punct de vedere semantic modul propriu de exprimare al fiecărui personaj exprimă o anumită stare afectivă, morală și intelectuală manifestată la nivel individual: surescitare nervoasă, dispreț, gelozie, admirație, încredere, orgoliu, incultură, incorectitudine, suspiciune, ironie, batjocură, lingușire, snobism, subiectivism, inconsecvență, nepricepere profesională, dorința de satisfacere
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
oboseala romanilor și din lacrimile dacilor?” Este numai retorică. Deoarece, România, atinsă de grația istorică a viitorului , va deveni o ROMÂNIE SCHIMBATĂ LA FAȚĂ! Cel mai mare stilist (francez și român), EMIL CIORAN, își folosește unealta, cuvântul omnipotent, să deturneze, semantic, UNIVERSUL! „Politicul exprimă și servește valorile vitale, pe când spiritualul crește din necazurile vieții.” Prin urmare, să ne trezim întru Cioran. Metafizic, vorbind. Costel Zăgan Referință Bibliografică: LECTURI PERPENDICULARE : SCHIMBAREA LA FAȚĂ A ROMÂNIEI / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SCHIMBAREA LA FAŢĂ A ROMÂNIEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353581_a_354910]
-
Murariu știe să găsească semnificații multiple și în felul cum Mircea Pora rezolvă raportul dintre “spații” și “timpuri”. Scoase din cadrul referențial, așa cum se întâmplă de multe ori, cele două coordonate (spațiu, timp), cele două entități, se încarcă și se reîncarcă semantic, de fiecare dată, relativizând cronotopul textului. Potrivit cu mișcarea “labirintului lăuntric”, înclinat spre hiperbolizări, spre deformări caricaturale, timpul și spațiul reverberează în același puzzle atotcuprinzător (cf. p.79 și urm.). Subcapitolul Scriitura istoriilor personale îi prilejuiește lui Dorin Murariu întocmirea unui
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
Spune-i mamei că o iubești, într-o zi datată,/ Împarte-i soarele din priviri, ca prima dată. / Numai astfel, copile, singur vei vedea,/ Cum crește o floare; adăug-o și-n inima ta” - cf. Crește o floare. MAMAși FLOAREA (izotopice semantic cu IUBIREA FERTILĂ/ FERTILIZATOARE) sunt, deci, singurele certitudini evidente, singurele repere existențiale, într-o descompunere, permanentă, a existenței umane, în incertitudini dureroase/inițiatice - și o recompunere a ființei/ființării, la fel de permanentă, pe noi paliere, mereu altele (dacă nu, neapărat, superioare
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
viață, aproape împlinită (calendaristic), în vatra neatinsă fatal de urgiile năvălitorilor, vorbitor permanent de limba română, trag foloase din cartea bucovineanului din Cernăuți. Căci multe unități toponimice, unele chiar din arealul habitatului meu, aveau și pentru mine, în structura lor semantică, vocabule necunoscute. Până și antroponimul care mă identifică civil are, în glosarul lui Gheorghe Gorda, un înțeles nou, mai blând decât cel știut din alte surse. Pe de altă parte, aflu din această carte-document (cum s-o numesc altfel, văzând
O CARTE CARE CINSTEŞTE NEAMUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354747_a_356076]
-
un loc anume, cu adresă, în rai sau în iad, nu are domiciliu. - Nu știu. A mea e aici, în inimă, umblă cu mine prin casa asta și afară, peste tot unde mă aflu...”. Ajungem, astfel, la al treilea palier semantic și hermeneutic, la fenomenologia lucidă a iubirii, la definirea naturii acesteia- așa cum se configurează ea în viziunea autorului-personaj și, deopotrivă, a personajului-autor. Potrivit analogiilor enunțate de-a lungul romanului, Iubirea este “Utopie”, “Iluzie”. Se aseamănă unei “fantasme” sau lui “Icar
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
la suprafață prin crăpăturile întunericului, gânduri decantate în pagini de carte, în dulcele grai al neamului nostru. Nu pot nici acum să renunț la strădania de a valorifica eficiența tezaurului limbii noastre și după puterile mele să-i sporesc valențele semantice și stilistice, căci în limba română voi continua să viețuiesc până voi trece pragul cel înalt. Faptul că am ajuns să trăiesc sărbătoarea limbii române pe data de 31 august a fiecărui an, înseamnă pentru mine înfăptuirea cerută de întreaga
SPICUIRI DESPRE VIEŢUIREA MEA ÎN SPAŢIUL LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357429_a_358758]
-
jucăuși ca să ne arate, să ne dezvălui mari adevăruri ascunse de realitatea mediocră ș bolnavă pe care o vedem și o știm cu toții. Cred că aș putea să scriu un Eseu filozofic pe marginea fabulelor domnului Roca, pătrunzând în nivelele semantice profunde ale textului și mergând pe potecile ideilor și ale adevărurile pe care ni le dezvăluie ascunzându-le! Iată o fabulă (Nebunul și cățelul) care în mod normal ar trebui să devină „antologică” și să fie introdusă în manualele de
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
noblețe plastică, pliată pe-un decor de iarnă din Bruegel cel Bătrân, se împletește surprinzător, constant cu conștiința poetică și mantia lirică a poetului, între luciditate și fantezie, între calcul matematic și risc ipotetic. Alteori, sonetele din „Cântecul reginei” induc semantic spre o mistică aparent cazonă, dar au reverberații existențiale prin condițional-optativul implorării divine, deoarece domnul Aurel M. Buricea este creștinul care se roagă punând condiții, ca de la egal la egal, cu ușoare nuanțe spre un laic mai degrabă dubitativ decât
LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357798_a_359127]
-
caută să convingă prin afirmații, ori să-și împarfumeze licențios scăpările din situațiile limită, dar nici nu se lasă pradă implacabilului destin, de dorul unei amorse filosofice, și poartă cititorul prin identități comune, fără violență verbală, răfuieli lingvistice sau cosmetizare semantică. Scrisul său este mai degrabă o redare a la reportofon, un fel de nimicronică, având o arie de acoperire indefinită, unde jocul de-a miuța între subiect și predicat nu solicită o galerie masivă de atribute ori complemente în formarea
O CARTE NOUĂ, ACUM IEŞITĂ DE LA TIPAR... ÎN MIEZUL ORELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358291_a_359620]
-
proiecțiile masonice asupra lumii, volumul din 2008, „Ochiul de foc”, nu aduce, din punct de vedere al eficienței incantatorii, nimic nou (adică, are MAXIMĂ eficiență, precum volumul proxim, din 2005!) - ceea ce, evident, nu este echivalent, în niciun caz, cu sterilitatea semantică! Dimpotrivă, semantica se dezvoltă maiestuos, într-un ritm perfect al Armoniei Sferice. Doar că, ceea ce, în volumul Lacrima de diamant, era învăluit în surdine, aici, în volumul Ochiul de foc, explodează într-o apoteoză steiner-iană/antropozofică! Avem, la pagina 110
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
și i-a adunat!... Doi zărghiți...” Reafirm și detaliez. Doi gramatoclaști, jucându-se adică nonșalant cu gramatica lumii, Cucu ignorând, la prima vedere, și sintaxa și semantica celor văzute, George Baciu, fidel pe deplin sintaxei limbii române, spulberându-i doar semantica (cea de toate zilele). Nici unul, nici celalălalt, nu pot fi înțeleși de un „om normal” - Cucu, să zicem, de un dendrolog (copacii săi au degete, ochi, inimi, suflet poate, în timp ce oamenii au ramuri, rădăcini, frunze), poetul de un traducător automat
CU GÂNDU+N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358030_a_359359]
-
PNEUMATIC - O SIMPTOMATOLOGIE Autor: Igor Ursenco Publicat în: Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului MEMENTO: „...să abjuri la ceea ce ai scris, dar nu neapărat și la ceea ce ai gîndit...“ Roland Barthes, „Lecția“ Emergența spirituală ca securitate semantică „Dacă ar exista numai lucruri, ar fi simplu: am face știință. Dacă ar exista numai omul, ar fi iarăși simplu: am face, poate, poezie...“. Astfel își afirma Constantin Noica crezul în unul dintre aforismele sale înmănuncheate între coperțile „Gândirii filosofice
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
in-fluenței“), singura care își descoperă rădăcinile intangibile veritabile. În urma scriitorilor invocați mai sus am putea să ne gândim, cu real folos, dacă poate fi depășită oare corporalitatea, încremenită și reductibilă, a istoriei culturii universale: prin reevaluarea necontenită a acestor mecanisme semantice, ca obiect profitabil atât pentru studiul critico-teoretic, cât și cel practic-artistic în general?! Răspunsul plauzibil poate fi generat numai în cazul în care vom reuși să atingem marginile unei securități „semantice“ speciale, prin renunțarea la interpretarea mimetică (temporalizată illo tempore
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
istoriei culturii universale: prin reevaluarea necontenită a acestor mecanisme semantice, ca obiect profitabil atât pentru studiul critico-teoretic, cât și cel practic-artistic în general?! Răspunsul plauzibil poate fi generat numai în cazul în care vom reuși să atingem marginile unei securități „semantice“ speciale, prin renunțarea la interpretarea mimetică (temporalizată illo tempore și localizată hic et nunc) care conduce, de fiecare dată, la „alienarea (Entäusse-rung) gândirii chiar în pragul sursei sale originare“ (Ludwig Feuerbach, „Despre filosofia hegeliană“). De acum încolo, alteritatea iminentă a
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
din 1967 („Spații diferite“) - prevăzut inițial a fi o lecție dintr-un curs pentru arhitecți - Michel Fo-ucault susținea că modernitatea generează un tip special de „locuri“ ce acționează ca niște „rețele“ ce conectează între ele puncte disparate, creând astfel noduri semantice complexe. Gânditorul francez numește „heterotopii“ aceste construcții mentale intangibile, suficient de neobișnuite încât să permită existența simultană a mai multor spații și locuri incompatibi-le, toate distribuite în sistemul de referință circular al cultelor (cultura generală). Faptul că heterotopiile sunt întotdeauna
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
simbolic - și care urmărește să își genereze, cu orice preț, șeptelul de Ego-uri („bestiarul imaginar“) social-culturale. Spre deosebire de stratocidul politic (nimicirea sau anihilarea fizică a persoanelor pe motive de apartenență la un anumit grup social, clasă sau castă), un anume „terorism semantic“ e deplin salutabil pentru a preveni perpetuarea simptomelor invocate și a o anume „mișcare a succesiunii“, în care „scrierea își menține vigilitatea, între Dumnezeu și Dumnezeu, între Carte și Carte“ (Jacques Derrida, „Ellipsis“). Or, aceasta presupune o perspectivă specială, unii
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
limita, terestră și ireversibilă, a originii noastre spirituale și intangibile. Dar mult mai periculos mi se pare structura „teroristă“ a sensului, adică sabotarea, sistematică și metodică, a unei hermeneutici interioare, avidă de echilibru conservator. Pu-tem vorbi astfel despre „violarea“ securității semantice, prin excelență „spirituală“ la origine: capacitatea semnificației de a se plasa „peste“ intenționalitatea discursului auctorial, de a o împinge din condiția de repaos sau echilibru mental și de a o atrage în tot felul de „roluri“ sau circumstanțe dramatizate (dramatice
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]