1,171 matches
-
o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea” (Geneza 28: 12). Visul este primul loc în care Dumnezeu i se arată lui Iacob, asigurându-l de roadele seminției sale. Viața lui Iacob alături de cele două surori, Lia și Rahela este ilustrată în detaliu în capitolele 29 și 30, punându-se accentul pe apariția copiii care au urmat relațiilor lui Iacob cu cele două surori și slujitoarele acestora. Cei
Iacob (personaj biblic) () [Corola-website/Science/297910_a_299239]
-
oameni să-și găsească jumătatea pe care au pierdut-o atunci cînd Zeus i-a pedepsit tăindu-i în două. Este acela care face ca doi sa devină din nou unul, și astfel, revenind la starea inițială, să obțină fericirea. ... seminția oamenilor ar avea parte de fericire dacă fiecare dintre noi ar asculta pînă la capăt îndemnurile lui Eros și și-ar găsi pe adevăratul lui iubit, întorcîndu-se astfel la starea lui dintîi. Însă erosul nu este doar o relație între
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
de foc și fiind locul despre apă, cu pădure mănuntă, au pogorât pre mirodeniia fumului la locul unde este acum mănăstirea Ețcanei. Acolea pre acelaș loc au găsit o priseacă cu stupi și un moșneag bătrân, de prisăcăriia stupii, de seminție au fost rus și l-au chiemat Ețco. Pre carele deaca l-au intrebat vânătorii, ce omu-i și den ce țară este, el au spus că este rus den Țara Leșască. Așijderea și pentru loc l-au intrebat, ce loc
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
pentru organizarea și păstrarea comunității: nu se pot rosti nici rugăciuni decât atunci când în interiorul sinagogii sunt prezenți cel puțin 10 bărbați adulți. Explicația acestui percept se găsește în Sfânta Scriptură. Moise trimisese în Canaan câte un bărbat din cele 12 seminții ale fiilor lui Israel pentru a aduce vești. Întorcându-se, aduc cu ei ciorchini uriașe de struguri prinse pe pari și purtate pe umeri, ca simbol al bogăției țării Canaanului, unde „curge laptele și mierea”. Totuși, în afară de doi bărbați, Joshua
Sinagoga de pe strada Dohány () [Corola-website/Science/303122_a_304451]
-
30 martie 1886 făcea o descriere a monumentului, cerând repararea acestuia . La 1 mai 1900, după scrierile vremii, sindicaliștii ieșeni s-au grupat lânga Crucea lui Ferentz, au blestemat războaiele și au aprins lumânări, solidari cu ostașii răposați din toate semințiile . În același an, Primăria a decis ca cei 3.000 de metri pătrați din jurul monumentului să fie împrejmuiți, pentru o mai bună conservare. După încheierea celor două războaie mondiale a avut loc o creștere semnificativă a populației, dar și o
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
suprapune cultura spirituală a vechii Thracii. În eseul „Limite” afirmă că: „Pantheismul concepției thracice străbate până în fundurile ei, ca o lumină de miracol, poezia noastră populară”. În „Poezie și cântec” el atrage atenția asupra faptului că „poporul românesc reprezintă (...) o seminție care, în toate formele vieții, manifestă omogenitatea cea mai strictă, o perfectă unitate etnică, lingvistică, spirituală”. Întreaga sa eseistică este o vastă călătorie cărturărească, ea urmărind „Ridicarea la izvoare, permanența mitului, integrarea omului în univers, corespondența directă dintre om și
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
chiar și în afara acestuia. Populație de limbă semită, canaaniții s-au stabilit în zonă probabil spre mijlocul mileniului al III-lea î.e.c., în jurul anului 2500. Canaaniții conțineau mai multe popoare, inclusiv amoriții, jebusiții, arakiții, siniții, aradiții și samareii, toate seminții urmașe ale lui Ham (ebr. Cham) dupa genealogia tradițională biblică (Gen. 10:15-19). Prezența lor în Canaan este atestată deja în jurul anului 2000 a. Chr. Canaaniții au fondat o serie de orașe-state, în vecinătatea cărora, ulterior, filistenii au ridicat localitățile
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
(Fiii lui Israel sau Semințiile lui Israel) sunt diviziunile tradiționale ale poporului evreu vechi(Gen. 29:32-35, 30:1-20). Conform Bibliei, cele douăsprezece seminții ale lui Israel sunt descendenții fiilor și nepoților strămoșului Iacov și sunt numiți „Israel" după numele lui Iacob dat de către Dumnezeu
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
(Fiii lui Israel sau Semințiile lui Israel) sunt diviziunile tradiționale ale poporului evreu vechi(Gen. 29:32-35, 30:1-20). Conform Bibliei, cele douăsprezece seminții ale lui Israel sunt descendenții fiilor și nepoților strămoșului Iacov și sunt numiți „Israel" după numele lui Iacob dat de către Dumnezeu. În Biblie și Coran, Iacob, cunoscut sub numele de Israel, a fost al treilea patriarh al poporului evreu cu
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
în care un trib s-ar fi retras sau ar fi fost absorbit de un alt trib, numărul doisprezece ar fi fost păstrat, fie prin divizarea unuia dintre triburile rămase sau acceptarea unui nou trib în uniune. De exemplu, atunci când seminția lui Levi, este luată în considerare ca făcând parte dintre cele douăsprezece triburi, semnitia lui Iosif nu este numărata, și invers, aceași situație aplicându-se și în cazul semințiilor lui Mânase și Efraim. În repetate rânduri apare în Coran ideea
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
rămase sau acceptarea unui nou trib în uniune. De exemplu, atunci când seminția lui Levi, este luată în considerare ca făcând parte dintre cele douăsprezece triburi, semnitia lui Iosif nu este numărata, și invers, aceași situație aplicându-se și în cazul semințiilor lui Mânase și Efraim. În repetate rânduri apare în Coran ideea că semințiiile lui Israel sunt un popor ales, că fac parte din religiile monoteiste (Ahl-l kitab) și că au un teritoriu anume pentru ei. Voi, fii ai lui Israel
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
Ahmad”. Și când acela veni la ei cu dovezi vădite, ei spuseră: „Aceasta este o vrajba vădita.”"(61: 6) Conform Coranului, fiecare națiune primește cel puțin un profet care vorbește în propria limbă. Cu toate acestea, o singură națiune, evreii (semințiile lui Israel) au primit un număr mai mare de profeți. Copiii lui Israel au fost binecuvântați cu mulți prooroci invitându-i să rămână fermi în credința lor în Dumnezeu; acest lucru fiind exprimat în diverse locuri din Coran. Când am
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
reîntâlnește aici pe Bilbo, care trăiește retras și o vede pe Arwen, fiica lui Elrond. Mai târziu, o mare parte din expozițiunea poveștii este redată de-a lungul unui mare consiliu, găzduit de către Elrond și la care participă reprezentanții marilor seminții din Pământul de Mijloc (elfi, gnomi și oameni). Gandalf menționează posibila amenințare a lui Saruman, liderul Ordinului Vrăjitorilor, care a vrut inelul pentru el însuși. Pentru a împlini o veche profeție referitoare la reîntoarcerea regelui Gondorului și Arnorului, Aragorn urmează
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
frumusețea și pacea acelor zone. La sfârșit, Frodo rămâne rănit în suflet și corp și, fiind acompaniat de către Bilbo, călătorește peste mări spre Tărâmurile Nemuririi, unde își găsește pacea. Anexele romanului conțin detalii referitoare la istoria Pământului de Mijloc și semințiile care populează aceste locuri. Arwen este un personaj absent fizic din multe părți ale romanului, povestea sa fiind narată complet în anexe (trecutul și viitorul său alături de Aragorn). Conform cronologiei lui Tolkien, evenimentele descrise în poveste se încadrează între anunțul
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
ierni năprasnice. Sub conducerea hanului Balamir (Balamber) poporul Xiongnu (Xiungnu), hotărăște să migreze spre vest. În stepele din nordul Caucazului, Xiongnu îi lovesc pe alani. În urma unor bătălii sângeroase alanii sunt supuși de Xiognu. Atunci au aflat Imperiul Român și semințiile europene de Xiognu și le-au dat numele de huni (în greacă hunnoi, în latină hunni). Hunii au continuat să înainteze spre vest ciocnindu-se cu regatul ostrogoților. Întâlnirea a fost fatală pentru cei din urmă, regatul ostrogot este spulberat
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
munților, pădurilor, arborii sacri fiind stejarul, frasinul, ulmul. Mitologia scandinavă mai cuprindea uriași, pitici subpământeni care extrăgeau metalele, elfi, ființe misterioase ce influențau vegetația, undine, zâne ale apelor etc. Interesantă este concepția cosmogonică a triburilor germane deosebită de a altor seminții. Odin și ceilalți zei au ucis pe uriașul Ymir, punând bazale universului: trupul lui a devenit pământ, oasele munți, sângele ape, țeasta bolta cerească. După ce au creat ziua și noaptea, aștrii, au stabilit anotimpurile, zeii au făcut cuplul uman din
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Israel” a fost dat de Patriarhul Iacov ( ', '; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu”) , după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu. Cei doisprezece fii ai lui, Iacov, au devenit strămoșii israeliților, de asemenea, cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel, sau copii lui Israel. Iacov și fiii săi au trăit în Canaan, dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise, un stră-strănepot lui Iacov, care a condus israeliții înapoi
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
amonite, edomite, sidoniene și hetite (afară de fata lui Faraon-probabil Siamon, dinastia a XXI-a-). El are șapte sute de neveste și trei sute de amante. El va fi pedepsit cu „ruperea împărăției” de la el din mâna fiului său, Roboam, și oferirea a 10 seminții slujitorului său, Ieroboam, cu lăsarea unei seminții fiului său. Spre sfârșitul domniei Solomon va avea doi vrăjmași, Hadad, împăratul Edomului și Rezon, împăratul Siriei. Cartea întâi a împăraților relatează cum David, care se apropia de clipa morții, a dat următoarele
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
lui Faraon-probabil Siamon, dinastia a XXI-a-). El are șapte sute de neveste și trei sute de amante. El va fi pedepsit cu „ruperea împărăției” de la el din mâna fiului său, Roboam, și oferirea a 10 seminții slujitorului său, Ieroboam, cu lăsarea unei seminții fiului său. Spre sfârșitul domniei Solomon va avea doi vrăjmași, Hadad, împăratul Edomului și Rezon, împăratul Siriei. Cartea întâi a împăraților relatează cum David, care se apropia de clipa morții, a dat următoarele îndrumări fiului său, Solomon: Cărțile istorice ale
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
două ori, și nu păzise poruncile Domnului care-i spusese să nu meargă după alți dumnezei. Dumnezeu îl pedepsește cu ruperea domniei de la el, din mâna fiului său (Roboam) și darea acesteia slujitorului său (Ieroboam), cu lăsarea totuși a unei seminții fiului său. Cărțile istorice ale Vechiului Testament istorisesc că Dumnezeu îi „ridică vrăjmași” lui Solomon pe Hadad, Edomitul, pe Rezon, fiul lui Eliada, împărat al Siriei dar și pe Ieroboam. Hadad, edomitul, din neamul împărătesc al Edomului, fugise în Egipt
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
Ieroboam, slujitorul lui Solomon (fiul lui Nebat și al văduvei Țerua), primește de la împărat „privegherea peste toți oamenii de corvoadă din casa lui Iosif” și se întâlnește cu proorocul Ahia din Silo, care îi proorocește stăpânirea asupra a zece din semințiile împărăției lui Solomon. Solomon încearcă să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta se refugiază în Egipt, la faraonul Șisac, unde stă până la moartea urmăritorului său. Solomon a domnit 40 de ani.
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
în turca veche sau "tarhan" (grafiat în engleză "tarkhan") era un rang de comandant militar, subordonat hanului sau "yabğu"-ului (viceregelui). Termenul de "tarcan" are, pe lângă semnificația sa strictă de "rang socio-poltic" și un înțeles "etnic" care se aplica unor seminții turcice medievale care au rămas la stadiul de configurație tribală, fără a mai deveni popoare sau națiuni propriu-zise, și s-au asimilat cu timpul popoarelor învecinate, în speță maghiarilor. Astfel denumirea de "tarcani" în sens de etnonim, aplicată unor grupuscule
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
reîntâlnește aici pe Bilbo, care trăiește retras și o vede pe Arwen, fiica lui Elrond. Mai târziu, o mare parte din expozițiunea poveștii este redată de-a lungul unui mare consiliu, găzduit de către Elrond și la care participă reprezentanții marilor seminții din Pământul de Mijloc (elfi, gnomi și oameni). Gandalf menționează posibila amenințare a lui Saruman, liderul Ordinului Vrăjitorilor, care a vrut Inelul pentru el însuși. Pentru a împlini o veche profeție referitoare la reîntoarcerea regelui Gondorului și Arnorului, Aragorn urmează
Frăția Inelului () [Corola-website/Science/311485_a_312814]
-
Prima atestare a regiunii Țara Făgărașului a fost "Terra Blacorum", in 1222. În Evul mediu,a găzduit pe lângă populația românească și comunități sedentarizate la sfârșitul secolului 13 ale unor variate seminții turcice tradițional migratoare cum ar fi cumanii, pecenegii, și, într-o mai mică măsură uzii sau chiar bulgari turcici (originari din regiunea fluviului Volga). Astfel, documentele timpului semnalează existența în anul 1224 a "silvei Blacorum et Bissenorum" (pădurea blazilor și
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
literaturii universale, ca Njala islandeză, Cântecul Nibelungilor, Cântec despre oastea lui Igor, Beowulf și epopeea Manas a turcilor kîrgîzi. Prima frază din introducerea la Dede Korkut este oferită de un contemporan al profetului Mahomed: „"Aproape de vremurile trimisului lui Allah, din seminția Bayat a apărut pe lume un bărbat, numit Korkud Ata. Era înțeleptul oğuzilor. Ce spunea se înfăptuia, avea puterea de a prezice"”. În finalul fiecărei povestiri se arată cum Dede Korkut vine la "divan" și alcătuiește un "Oğuzname" („faptele oguzilor
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]