2,115 matches
-
s-au nivelat în fel de fel de prestații/ un pic câte-un pic?/.../ Când sfârcuri de bici/ ce-mi plesnesc neuronii/ după un anume tipic,/ sfâșâind șsic!ț agonia amărâtelor vibrații,/ m-au deocheat/.../?" (Marian Ruscu) * , Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator." (Doru Timofte) * ,Erai frumoasă ca regina și încântai orice privire;/ O zi întreagă n-am putut să
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
Roland Barthes undeva (scriitorul ca "reflector" al epocii!). Autorul devine astfel o "mînă" impersonală care transcrie un saeculum, e o "memorie culturală" sau este el însuși "scris" de către textul său. Textul poate depersonaliza, deconstruind identitatea (unitatea) în propria sa rețea semiotică, lărgită mereu, extinsă prin/din ea însăși, ca fenomenalitate în sine, independentă de orice voință externă, inclusiv cea a creatorului său. Citind Culorile Purgatoriului, acest sentiment ajunge să fie covîrșitor. Romanul lui Victor Iancu constituie o piesă narativă remarcabilă a
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
Crișan, Ion Vasile Șerban ș.a.) literatura devenea în primul rând un act de comunicare între un emițător (autorul) și un destinatar (cititorul), mediat de mai multe instanțe (sistemul editorial, critica literară, mass-media, opiniile prietenilor și ale membrilor familiei cititorului). Spre deosebire de semiotică și structuralism, specializate în studierea măruntaielor textului, această metodă ridica cititorul la rangul de (co)autor, opera devenind în egală măsură (cel puțin) și rezultatul lecturilor diferențiate (în funcție de gradul de cultură, background-ul existențial ale celor în cauză) și oarecum
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
starea de normalitate care respiră din fiecare pagină a acestei cărți, modul firesc în care autorul intră în dialog cu numele de referință ale criticii europene și discută despre ideile estetice și modelele critice foarte la modă în epocă (structuralismul, semiotica etc.) Firește, citite astăzi, unele dintre judecăți și-au pierdut valabilitatea. Pentru a fi înțelese, ele trebuie contextualizate, readuse în climatul momentului literar în care au fost enunțate. Într-un articol publicat în anul 1978 în revista "Viața Românească", Mircea
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
Breton, Éluard și Aragon) al manifestului suprarealist „La Révolution, d’abord et toujours”. E arestat în Maroc și apoi e prizonier de război, în 1941, dar evadează și ajunge bibliotecar la Universitatea Elvețiană de la Fribourg. La bătrânețe, e interesat de semiotica grupului Tel Quel, pe care o anticipase. Între timp, se pasionase de idiomurile rare, vorbite cândva sau în prezent în locurile cele mai neașteptate de pe glob, cum ar fi hitita, tokariana, sogdiana și, nu în ultimul rând, sanskrita, originea tuturor
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
științific al revistei "Revue de linguistique romane" publicată la Zürich, iar numele ei a putut fi întâlnit de mai multe ori în reviste franceze de lingvistică. Despre relația dintre identitate și globalizare, cu aplicație la cultura românească, am scris în "Semiotica"(2004). Acestea sunt exemple dintre cele mai recente, altfel sunt mult mai multe. Presupun că cei pe care i-ați menționat și-au scris articolele direct în engleză (respectiv franceză). Ar fi interesant să aflăm câți dintre universitarii noștri sunt
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
Capricorn-Balanță (fatidica relație este tocmai cea aflată la baza acțiunii romanești!). Dacă este adevărat că orice creație este (conform unei cugetări atribuite lui Thomas) un fulger înghețat pe cer, imobilizat adică de tensiunea contrariilor inerente lui, ca expresie a multiplicității semiotice a lui Dumnezeu, atunci nici măcar moartea lui Pietro nu mai este tragică, fiindcă, ciudat, pare că, prin ceilalți, prieteni sau alter ego-uri precum Thomas, el își contemplă ludic propria moarte, fără să fi murit de fapt. În această notă afectuoasă
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
este și un curs de orientare în pedagogia literară, o demonstrație a cooperării Profesorului cu studenții (nici ei aleși chiar la întîmplare) și cu teoriile care fac din critică o întreprindere incomodă în universități: critica orientată asupra cititorului, deconstructivismul, feminismul, semiotica poststructuralistă, alături de variantele, evoluțiile și capcanele lor. Ca într-un joc de oglinzi, textul interpretat (Desenul din covor, al lui James), e și cel care (se) interpretează, cartea pe marginea seminarului cuprinde lucrările finale ale celor mai buni 6 studenți
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
a unei meditații cu accente cinic-sentimentale despre viață, prietenie, trădare, miracol și moarte. Doar incidental, noua bandă desenată evoca excrescențele ei umplute cu energia tumultuoasă a aventurii. 1. Teodorescu-Brînzeu, Pia, Mircea Mihăieș, 1982. „Cuvânt și imagine în poezia vizuală”, în Semiotica matematică a artelor vizuale. Coordonator: Solomon Marcus. București: Editura Științifică și Eciclopedică.
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
luminos, cristalin, complicat, circular și simetric" desena, de fapt, o hartă simbolică a speranței. Doldora de procedee, care mai de care, cu deturnarea ironică a logicii genurilor literare, în amestec postmodern de realitate și ficțiune, Lustra profesorului de poetică și semiotică Eugen Negrici a fost, până acum, poezia anului 2000. Compusă în trepte cu trei teme aparent neomogene, creează prin jocul atributelor o curbă descendentă (binecrescut, imposibil de modernizat, emfaze dizgrațioase și amenințătoare). Acumulările de tensiuni negative pun în valoare surpriza
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
de tradiția universitară a ultimelor două secole, fie pe alte criterii de clasificare (muzicologie internă și externă) în maniera de mult colbuită a unui Forkel, Bourdelot, Fétis ori Riemann. Unde sunt contribuțiile cercetătorilor noștri bunăoară în domeniul muzicologiei narative sau semioticii aplicate? Dar mai ales unde sunt replicile teoreticienilor (or nu a compozitorilor) la modelele de analiză propuse de un Eero Tarasti, Julien Greimas, Edward Cone, Richard Taruskin, ca să numesc doar câțiva dintre cei ce au mediat drepturile și obligațiile limbajului
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
cîmpie), Ana Blandiana ( Sertarul cu aplauze), Ion Băieșu (romanul Balanța), Constantin Popescu (Mesteci și respiri mai ușor...), Ștefan Agopian (Fric), Gabriel Chifu (mai multe dintre romanele sale). Fără a folosi o metodă specială (dar combinînd, atunci cînd e cazul, hermeneutica, semiotica și analiza psihologică), criticul găsește de fiecare dată calea cea mai scurtă către specificitatea operei pe care o analizează. Iar unele dintre observațiile sale merită cu siguranță reținute. Ca acest subtil raționament declanșat de o frază a lui I. Negoițescu
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
și de teorie, neadaptată mișcărilor europene din a doua parte a secolului XX. În Luceafărul nr. 17, dl. Mincu întreprinde un adevărat rechizitoriu la adresa întregii critici postbelice, rămasă, după părerea d-sale, la un impresionism primar, inaptă a înțelege structuralismul, semiotica, psihocritica, socio-critica și mai ales textualismul. Cronicarul e serios nedumerit în privința criticii pe care dl. Mincu o va practica în cenaclul pe care-l conduce. Se întreabă dacă debutanții pe care șeful cenaclului îi va întîmpina vor fi psihanalizați ori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
informaticii. Zece reviste internaționale au dedicat numere speciale domeniului creat de Păun. Câteva cărți, publicate la mari edituri internaționale (în primul rând Springer) prezintă domeniul respectiv, prima dintre ele fiind chiar a lui Păun. Un studiu de caz; Românii în semiotică Am ales acest domeniu, deoarece include toate disciplinele tradiționale și deoarece există un Handbook în care pot fi urmăriți toți autorii; a fost editat de Roland Posner, Klaus Robering și Thomas A. Sebeok în anul 2004, cuprinde patru volume totalizând
A fi vizibil în cultură by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6921_a_8246]
-
carte în limba română), Dominique Nasta, Thomas Pavel, Marius Sala, Tatiana Slama-Cazacu, Sorin Sonea, Cristian Suteanu, Ion Tordea, Sabetai Unguru, Emanuel Vasiliu, Carmen Vlad. Dar unii dintre aceștia nu figurează cu lucrări de cercetare, ci cu articole de prezentare a semioticii românești. Revistele românești au încă o slabă prezență în lume, chiar și atunci când sunt în limbi internaționale, iar articolele de prezentare a cercetării românești (formă de promovare) sunt încă prea puțin citite.
A fi vizibil în cultură by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6921_a_8246]
-
pe un simbol menit să reflect o idee. În dialogul pe care l-a avut cu criticii de film la IPIFF, Gheorghe Preda și-a precizat și mai clar estetica, menționînd că dorește să folosească actorii într-un fel de semiotică vizuală, ca pe niște semne, accentul fiind pus pe imagine. Cu o remarcabilă cultură cinematografică, lector la U.A.T.C., rafinat, am impresia că Gheorghe Preda a făcut ca regizor o greșeală fundamentală, aceea de a ignora programatic actorul, minimalizînd
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
pe atât de sugestivă, autoarea reușește să înnoade un fir țesut cândva de Alfred Hoffman în critica muzicală românească. Al doilea poartă semnătura Antigonei Rădulescu și reprezintă o dozare ingenioasă a unui sistem estetic polisat de doi teoreticieni reprezentativi pentru semiotica actuală: Eero Tarasti și Dinu Ciocan. Pornind de la câteva noțiuni de logică modală se conturează spectaculos o serie de nivele de narativitate pe care formalizarea limbajului natural le recunoaște și în ordinea limbajului muzical. Volumul se încheie cu două aplicații
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
le contestă (sau, cine știe, simt nevoia să le conteste până și cei care le recitesc!). Lăsând deoparte butadele, trebuie totuși să recunoaștem că - măcar în ceea ce privește teritoriul "științei" literaturii - fiecare nouă carte a profesorului Umberto Eco (titular al Catedrei de Semiotică și director al Școlii superioare de științe umane de la Universitatea din Bologna) a adus un punct de vedere inedit, fie că a fost vorba de deschiderea metodologiei operei către o infinitate de posibilități (Opera aperta, 1962) sau, dimpotrivă, de postularea
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
un demn reprezentant al Școlii brașovene, poetul exploatează la maxim interacțiunea corp-text. Astfel, zâmbetul iubitei devine o "cutie neagră" "după care vor fi reconstituite ăntâmplările acestui trup" pentru ca an poemul "Anamorfoza" actul sexual să fie travestit (după un preludiu de semiotica a corpului)ăntr-un act textual: "și la sfârșit e că atunci când citești/ Aventurile lui Huck și observi/ că peste câteva pagini vei ajunge la capat/ și panică/ și disperată/ nevoie/ de text." Mihai Ignat evita, pe cât posibil, ăndemnurile (devenite locuri
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
mă îndoiesc că, undeva în sufletul lui, Solomon Marcus trăiește tristețea celui care știe că publicul ce apucă să-i deschidă cărțile este cel mai adesea incapabil să le înțeleagă, dovadă fiind chiar cuvintele pe care autorul le citează din Semiotica lui Louis H. Kauffman: "Trăim într-o societate cam analfabetă în materie de chestiuni algebrice și simbolice. Există prejudecata destul de generală după care, dacă cineva folosește matematica, atunci în mod inevitabil el trebuie să facă niște calcule. Există o neîncredere
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
de la volumul de debut încolo, iar al doilea modificat semnificativ în toate reeditările. Ordonate pe o axă de timp, ca în orice antologie, poeziile nu sînt totuși de citit "istoric". Înșiruirea lor cea adevărată nu e cronologică, e mai degrabă semiotică, ținînd de o anume dispunere a semnelor, de o tehnică de organizare a spațiului în felul în care, din aproape în aproape, îl pipăie orbii. Putem, așadar, vorbi de un suprarealism "enucleat", dar, pe alte căi, compensat: "Ochi pentru nas
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
metodic introdusă, beneficiind, de asemenea, de fundalul teoretic și de ipotezele de cercetare pe care le voi putea dezvolta atunci. Căci eram într-o epocă - era exact în 1970-71 - în care antropologia structurală își dezvoltase ipotezele de analiză, în care semiotica lui Greimas, a lui Jakobson, se aflau de asemenea în deplina posesie a mijloacelor lor de investigație și în care ne puteam întreba în ce măsură aceste instrumente de analiză ne permiteau să pătrundem în profunzime în cunoașterea unei societăți europene. Căci
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
în cele din urmă cu stîlpii și cu pomii pe care îi sărută zgomotos". O formă de entuziasm savant, contras în pretenții scientizante, ne întîmpină în unele "cercetări" care se apropie de marile opere cu limbajul prețioaselor ridicole: "Specialistă în semiotică, știința care se ocupă printre altele de explicarea textelor, Mariana Neț crede că poate analiza cu metodele acestei științe poezia lui Eminescu. Eroare! Este ca și cum cineva ar încerca să culeagă flori cu excavatorul". Chiar dacă un cititor neinițiat ar putea ajunge
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
Neț crede că poate analiza cu metodele acestei științe poezia lui Eminescu. Eroare! Este ca și cum cineva ar încerca să culeagă flori cu excavatorul". Chiar dacă un cititor neinițiat ar putea ajunge la înțelegerea "hermeneuticii" de un atare gen, prin însușirea terminologiei semiotice, la ce bun? Ce-ar putea afla în privința esenței de factură estetică a poemului? "Mariana Neț face de fapt considerații savante asupra «rămășițelor pămîntești» ale sonetului eminescian. Noi preferăm să citim considerații, fie și savante, asupra sonetului". În fine relevăm
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
critica de primă instanță de metoda „impresionistă”. Celelalte critici mai pot face abstracție (deși nu-i recomandabil, căci sentimentul de valoare nu poate veni decît pe această cale), dar pentru ea ar fi fatal să se angajeze direct în metoda semiotică, structuralistă sau chiar tematistă (ca să nu mai pomenesc de altele și mai caraghioase în recenzie). Impresionismul e chiar partea vie a criticii, partea ei de dialog imediat cu opera și de verdict prompt. Restul aparaturii poate veni după, dar operația
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]