1,199 matches
-
au înaintat aproape fără opoziție prin Normandia, prin Le Mans, după care au continuat spre nord, spre Alençon. Germanii au fost încercuiți într-o pungă lângă Chambois. Rezistența puternică a germanilor și plecarea unei părți a americanilor spre Mantens, pe Sena, au făcut ca încercuirea să fie încheiată doar pe 21 august. În pungă au rămas 50.000 de soldați germani. Dacă generalul Patton nu ar fi părăsit încercuirea pentru a acționa la Mantens, în pungă ar fi fost prinși mult
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
000 de soldați germani. Dacă generalul Patton nu ar fi părăsit încercuirea pentru a acționa la Mantens, în pungă ar fi fost prinși mult mai mulți germani. În schimb, americanii au împiedicat inamicul să stabilească o linie defensivă puternică pe Sena, ceea ce le-a permis canadienilor și britanicilor să-și atingă obiectivele stabilite de Mongomery mai rapid și mai ușor decât se prevăzuse. La scurtă vreme a urmat eliberarea Parisului. Rezistența Franceză din Paris s-a ridicat împotriva ocupantului pe 19
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
să susțină o debarcare Pas de Calais. Istoricii dau mai multe date pentru încheierea campaniei din Normandia: ziua de 24 iulie 1944, în care a fost declanșată "Operațiunea Cobra" pe frontul american, 19 august, când armatele aliate au atins aliniamentul Senei, sau 25 august, data eliberării Parisului. Planurile originale ale Operțiunii Overlord anticipaseră o campanie de 90 de zile, având ca obiectiv atingerea aliniamentului Senei. Acest obiectiv a fost atins mai rapid decât s-a planificat. Americanii au reușit să termine
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
a fost declanșată "Operațiunea Cobra" pe frontul american, 19 august, când armatele aliate au atins aliniamentul Senei, sau 25 august, data eliberării Parisului. Planurile originale ale Operțiunii Overlord anticipaseră o campanie de 90 de zile, având ca obiectiv atingerea aliniamentului Senei. Acest obiectiv a fost atins mai rapid decât s-a planificat. Americanii au reușit să termine acțiunile pe frontul repartizat lor mult mai rapid, prin executarea cu succes a Operațiunii Cobra. Istoricii americani denumesc luptele începute pe 25 iulie „Campania
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
în parc, după modelul Hyde Park din Londra, care fusese admirat de împărat. Era locul favorit pentru plimbare al romancierului francez Marcel Proust. Pădurea posedă un mare număr de lacuri care sunt în mare parte artificiale și alimentate de apele Senei. Pădurea este parcursă de: Textul acestui articol provine din traducerea și adaptarea unor fragmente dintr-un articol numit Bois de Boulogne de pe Wikipédia Encyclopédie libre, în limba franceză.
Bois de Boulogne () [Corola-website/Science/309628_a_310957]
-
de Valos, fiu natural a lui Carol al IX-lea. Margareta avea însă documente care o făceau moștenitoarea universală a Caterinei.În 1606 reușește să pună mâna pe întreaga moștenire. În 1607 pune să se construiască pe malul stâng al Senei, în fața Luvrului, un hotel, care astăzi nu mai există cu excepția capelei din curtea Bonaparte. Dă recepții fastuoase cu spectacole teatrale și baleturi, care țineau până târziu. Deschide un salon literar unde erau prezenți scriitori, filozofi, poeți printre care:Marie de
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
fi trimiși înapoi în cer de către Domnul (Krishna). Odată ce luptă devine inevitabilă, Krishna care până atunci se străduise să aducă pacea între prinții care erau veri, oferă ambelor părți posibilitatea să aleagă între a avea fie armata să numită "narayani sena", sau pe el însuși, dar cu condiția ca el personal să nu se foloseacă de nici o armă. Arjuna, în numele Pandavașilor, alege să îl aibă pe Krishna de partea lor, iar , prințul Kaurava, alege armata lui Krishna. În timpul mării bătălii, Krishna
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]
-
cunoscut ca fiind unul dintre cei mai fervenți animatori ai partidei Ultra: Victor Hugo în "Mizerabilii", îl ia peste picior pentru faptul că fiind ministru de interne a dat ordin să se scoată litera N (de la "Napoleon") de pe podurile de peste Sena, cum este cel de la "Iéna". La 26 septembrie 1815, mulțumită sprijinului acordat de contele de Artois, căruia îi era un intim, este numit de Rege "ministru de interne". Noul președinte al consiliului, "ducele de Richelieu", care a fost constrâns să
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
solicitat ajutorul lui Prus pentru Muzeul Național polonez, adăpostit în Castelul Rapperswil,unde a fost Żeromski bibliotecar. Etapa finală a călătoriei lui Prus l-a dus la Paris, unde a fost împiedicat de agorafobia de care suferea, să traverseze râul Sena pentru a vizita orașul sudic, Left Bank. El a fost totuși încântat să descopere că descrierile sale privind Parisul, din românul "Păpușă" au fost folosite ca model (el s-a bazat în principal, pe publicațiile în limba franceză). Din Paris
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
porturile, a modernizat orașele, Parisul căpătând o altă înfățișare decât cea medievală. Parisul nu avea primari, fiind condus de două autorități, în 1860 fiind înglobate multe dintre comunele suburbane în 20 de arondismente. Un rol important l-a avut perfectul Senei, Haussman. Economia capitalistă era bazată pe inițiativa privată și erau actori economici semnificativi care au rămas și după domnia lui Napoleon al III-lea, precum întreprinzătorul în domeniul industriei metalurgice și siderurgice, Jerome Schneider, un mare producător de armament alături de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
și melancolic, a trăit în hoteluri modeste, fără bani și scriind în jurnal despre visul de a i se permite să se întoarcă în Brazilia. Într-o zi a făcut o plimbare lungă într-o trăsură deschisă de-a lungul Senei deși era foarte frig. După ce s-a întors la hotel nu s-a simțit bine; boala a progresat într-o pneumonie în următoarele zile. Pedro al II-lea a murit la 5 decembrie 1891 înconjurat de familia sa. Ultimele sale
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
încercat să-i intereseze pe experții Ministerului de Război al Franței cu privire la noua tehnologie. La data de 13 august 1886, cei doi inventatori au experimentat motorul lor pentru prima oară în public montându-l pe o barcă și navigând pe Sena în contra curentului. Un grup de experți ai acestui minister au participat la această primă experiență a motorului. Această experiență este considerată a fi prima dată când o ambarcațiune a fost propulsată de un motor cu reacție. Un articolul din revista
Alexandru Ciurcu () [Corola-website/Science/305897_a_307226]
-
dintre marile puteri în ceea ce privește relațiile internaționale, având o importanță majoră în Africa și în Orientul Mijlociu. Ministerul guvernului francez responsabil de politica externă este Ministerul Afacerilor Externe () situat pe Quai d'Orsay la numărul 37, în Paris, pe malul stâng al Senei, în vecinătatea palatului Bourbon ce găzduiește Adunarea Națională și a Muzeului Orsay. Prin metonimie, ministerul francez al afacerilor externe este numit colocvial Quai d'Orsay. Ministerul gestionează atât relațiile externe cât și relațiile europene, conducerea fiind constituită din ministrul de
Relațiile externe ale Franței () [Corola-website/Science/305966_a_307295]
-
popularitate tot mai mare a regelui Richard al III-lea al Angliei, ea a fost capabilă să creeze o alianță cu Yorkiștii nemulțumiți, în sprijinul fiului ei. Paisprezece ani mai târziu, Henric și Jasper au plecat pe mare de la gurile Senei la Milford Haven, unde l-au învins pe Richard al III-lea în Bătălia de la Bosworth Field. După această victorie, Henric Tudor s-a proclamat regele Henric al VII-lea al Angliei. Prima preocupare a lui Henric a fost să
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
ani. Este înmormântată în București, la cimitirul Sfânta Vineri, figura 12, locul 11. Cunoștea foarte bine limba franceză. A vizitat Franța în timpul Expoziției Mondiale din anul 1900. A studiat pictura. La Paris a pictat printre altele și peisaje pe malul Senei. Până la căsătorie a fost de profesie telegrafistă. După căsătorie, din cauza obligațiilor creșterii și educației celor trei copii, nu a mai putut lucra cu angajament, însă pe toată durata editării revistei lunare cu numele „Revista Telegrafică, Telefonică și Poștală” între 1907
Ioana Sava () [Corola-website/Science/314578_a_315907]
-
al creațiilor fotografului Eugène Atget, sub impulsul activității de gazetar și încurajat de prietenul său, fotograful, originar din Ungaria, André Kertész, aproximativ din anul 1929 Gyula Halász a început a fotografia imagini fermecate ale Parisului nocturn, vilele și parcurile, malurile Senei și ulicioarele fără vârstă din cartierele vechi, uneori pe timp de ploaie și ceață (remarcabilă a rămas, de pildă, imaginea „Statuii mareșalului Ney în ceață”, 1931). Ca unul care s-a considerat toată viața „transilvănean”, artistul a adoptat începând din
Brassaï () [Corola-website/Science/314592_a_315921]
-
unor exerciții pe uscat utilizând unele obiecte ajutătoare: suspendarea de capătul unor cordoane sau bășici umflate cu aer. Lucrarea este interzisă de biserică în anul 1545. În Franța în anul 1760 se inaugurează primul ștrand public, alimentat cu apă din Sena și dotat cu dușuri cu apă potabilă. În 1774, la Frankfurt se construiește un bazin de înot, după care apar și altele în Europa. Înotul competițional în Europa a debutat în jurul anului 1800, utilizându-se în principal procedeul bras. În
Înot () [Corola-website/Science/313510_a_314839]
-
noiembrie 1870 și-a redobândit postul de profesor universitar la "Collège de France". În timpul asedierii Parisului de către armata prusacă a scris vehement împotriva germanilor în presa pariziană. În 1871 (8 februarie) a fost ales deputat în Adunarea Națională (din partea Departamentului Sena), contribuind activ la instaurarea celei de-a Treia Republici Franceze. A fost unul dintre cei mai îndârjiți opozanți ai termenilor nefavorabili francezilor din tratatul de pace încheiat între Franța și Germania. A continuat să scrie; în 1871 a publicat "Le
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
el consilieri normanzi în loc de nobili anglo-saxoni. Neavând moștenitor din căsătoria să cu fiica lui Godwin, l-a numit pe vărul sau, ducele William II de Normandia că succesor. William era urmașul lui Rollo, un viking danez, stabilit permanent în estuarul Senei din nordul Franței, , care în anul 911, regele francilor de vest, Carol III, l-a acceptat că vasal, devenind creștin și duce de Normandia. Prin căsătoriile lor, conții și ducii care i-au urmat au pătruns în castele regale franceze
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
marini și inamicii. În secolul VIII, vikingii au început să părăsească Scandinavia în căutarea aventurii, bogățiilor și pământurilor fertile. La început desfășurau incursiuni de jaf în mânăstirile bogate și în orașele de pe coastă, dar mai târziu navigau în susul fluviilor Rin ,Sena și Loara, atacând orașele din continentul european. Conducătorii locali își răscumpărau siguranța cu aur și argint. Vikingii erau nu numai jefuitori, ci și agricultori în căutare de pământuri, negustori în cautare de afaceri și excelenți marinari și neguțători care se
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
pe malul drept al estuarului râului Douve. Debarcările aici au fost necesare pentru a lega debarcarea britanicilor la est de Plaja Gold, cu aterizarea americană la vest la Plaja Utah, oferind astfel o debarcare continuă pe coasta Normandiei din Golful Senei. Ocuparea Plajei Omaha era responsabilitatea trupelor Armatei Statelor Unite, cu ajutorul transportului maritim asigurat de Marina Statelor Unite și cu ajutorul unor elemente ale Marinei Regale a Marii Britanii. În D-Day, neexperimentata Divizie 29 a Infanteriei, cărei i s-au alăturat de noua companii ai
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
mai mult de 70 de vase de război aparținând Statelor Unite au fost "scufundate sau avariate fară a mai putea fi reparate" de către "kamikaze". Conform paginii web a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite: Jurnaliștii australieni Denis și Peggy Warner alături de istoricul japonez Seno Sadao ("The Sacred Warriors: Japan’s Suicide Legions") afirmă un total de 57 de vase scufundate de "kamikaze". Bill Gordon, japanolog specializat în "kamikaze", afirmă într-un articol din 2007 că 47 de vase au fost scufundate de avioanele "kamikaze
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
Suicide Legions") afirmă un total de 57 de vase scufundate de "kamikaze". Bill Gordon, japanolog specializat în "kamikaze", afirmă într-un articol din 2007 că 47 de vase au fost scufundate de avioanele "kamikaze". Gordon mai spune că Warners și Seno au inclus zece vase care nu s-au scufundat. Lista sa conține: Formarea forțelor "kamikaze" a necesitat recrutarea de oameni pentru aceste tipuri de misiuni, lucru ce s-a dovedit mai ușor decât s-au așteptat comandanții și planificatorii japonezi
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
dificile a jucat roul de mediator între soțul ei și Ducele de Savoia. După moartea celui de-al doilea soț în 1585, Anna d'Este a trăit la Paris, la Hôtel de Nemours, care era situat pe malul stâng al Senei. Odată cu formarea Ligii Catolice, în care fiii ei au jucat un rol proeminent, importanța ducesei în aparițiile politice în regatul Franței a crescut considerabil. În decembrie 1588 regele Henric al III-lea a ordonat asasinarea celor doi fii mai mari
Anna d'Este () [Corola-website/Science/323021_a_324350]
-
francez Meuse. Meuse izvorăște din partea nordică a Podișului Langres din Franța și se varsă în Marea Nordului. Din zona Podișului Langres, din estul Franței, izvorăsc mai multe ape curgătoare importante ale Europei Occidentale. În afară de Meuse, din această regiune izvorăsc și râurile Sena și Mosela. Meusese îndreaptă de aici către nord, traversând teritoriile din nord-estul Franței și pe cele din sudul Belgiei. Lângă Namur, isi unește apele cu râul Sâmbre, curgând mai departe, către est, în direcția orașului belgian Liège și traversând granița
Meuse () [Corola-website/Science/297334_a_298663]