2,366 matches
-
închisoarea Jilava. În cei 32 de ani de când sunt paralizat, cu excepția doar a primelor zile de suferință, nu am cunoscut niciodată momente de descurajare, de deprimare, sau neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, și aceasta pentru că am înțeles să primesc cu seninătate și bucurie voința sfântă a lui Dumnezeu, știind că el toate le rânduiește spre binele nostru. În toți acești ani n-am uitat niciodată că sunt preot și trebuie să-mi onorez cum se cuvine taina preoției cu care m-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zile, când era acasă și povestea alor mei cum venea tineretul după el (în majoritate fete) în București de la Notre Dame la Pitar Moș să-l asculte, Ana l-a întrebat cum se descurca între atâtea fete, a răspuns cu seninătatea ce-l caracteriza: „pentru mine toate erau ca un lan de porumb: când îl privești vezi lanul dar nu și fiecare plantă în parte”. Cât a stat în Nisiporești se interesa mai mult de bătrânii bolnavi, neputincioși pe care îi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ca păstor al satului Barticești, el s-a îmbolnăvit grav, boala l-a stors ca pe o lămâie. În cele zece luni de spitalizare, Pr. Mihai a știut să suporte niște dureri foarte mari, cu un curaj și cu o seninătate care îi uimea pe toți cei din jurul său. Odată un preot de la Oradea Mare, după ce l-a vizitat pe Pr. Mihai la Spitalul Filantropia din București, mi-a spus aceste cuvinte pe care nu o să le uit niciodată: „Știi mata
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pleca acasă liniștit, unde soața lui Îl aștepta cu știucă um plută, Își făcea rugăciunile și mulțumea dumnezeului Savaot pentru că-i salvase viața Într-un chip atât de miraculos. Era liniștit, nu mai avea griji și ambiții și aștepta cu seninătate să-și Încheie viața aceasta, cu toate grijile ei. Nutrea pentru binefăcătorul lui un devotament nețărmurit, iar pe Bodo Îl iubea ca pe copilul lui. Urs Îi povesti În puține cuvinte ceea ce tocmai aflase: Bodo căzuse Într-o capcană și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
respect și multă considerație. Aceștia au știut tot timpul că, lenea vatămă moralul și sănătatea proprie. Ei și-au dat seama, din experiența trăită, că: "În momentul când puterea fizică scade, puterea morală crește, ia ființă", după cum scria Flourens. Demnitatea, seninătatea și comoara longevității o aflăm (prin comparație) și în cuvintele longevivului Buffon: "Comparabil glicinei, care nu exală întregul ei parfum decât atunci când se ofilește. Nefiind frumoasă, ea este plină de bunătate." Între problemele vârstei a treia, la loc de frunte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
primăverii". Fie ca acest mărțișor, însoțit de lumina caldă a acestei primăveri, să-ți aducă multă iubire, liniște sufletească, realizări depline și succes!" Fie ca primăvara care se apropie cu pași repezi să-ți aducă numai fericire în suflet prin seninătatea acestui gingaș mărțișor, prin prospețimea fiecărui fir de iarbă nou răsărit". "Mângâierea caldă a speranței alături de acest mărțișor să-ți aducă bucurie, mângâiere și mulțumire sufletească". Șirul acestor mesaje ar putea continua. Depinde de persoana căreia îi este adresat și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
inconștient. Ajuns acolo, acum, la capăt, el se ia în stăpânire cu tot cu pulsiunile sale conștientizate. Profilul lui se întregește într-un paradox: copilul și adultul din sine se întâlnesc în Autobiografie. De aici „cumințenia“ cu care și-a primit sfârșitul, seninătatea adultă cu care a acceptat-o. Și, pentru că și-a început Autobiografia plonjând decis în plasma inconștientului său, el și-a întâlnit „dragonii“, descoperind, la fel ca Rilke, că „toți dragonii vieții noastre sunt prințese care nu așteaptă decât să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ai avea. Cred că în lumea întreagă nu s-ar mai găsi păreche". Dincolo de timp, orașul nostru și-a păstrat ființa vie, a rămas un loc binecuvântat. Privim colinele lui cu amețitoare miresme de pe care răsar miraculos turnurile clopotnițelor, privim seninătatea cerului ocrotitor, călcăm pietrele străzilor lui cu vibrații adânci, simțim monumentele și clădirile urbei ca pe niște făpturi apropiate, peste tot spațiul acesta își poartă ambianța magică și atmosfera unică. Mai presus de toate însă spiritul locului, genius loci, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
limbaj al artei? Dacă există, el cheamă la inefabil și la ascunsul magic pentru a-l descifra în tăcerea lui luminoasă. Un Winckelmann ar spune și astăzi că arta nu se manifestă la simpla vedere, ea se înfățișează ca o seninătate a plăcerii sufletești, ca o voluptate a cunoașterii artistice și prin a ști să privești și să admiri. Trăim în lumea bogată a semnelor și a legăturilor dintre ele, de la cele naturale la cele grafice, gestuale, fonice, plastice etc. Simbolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
din noi, încât în sfârșit omul ar înțelege sensul probei inițiatice: "după tortura rituală vine și șansa eliberării". Cu alte cuvinte, omul nu poate deveni om fără a trăi experiența fundamentală a deosebirii între profan și sacru. Se spune că seninătatea și plăcerea sufletească pot fi provocate de un ceva, de acel ceva care reprezintă o stare, un spirit, o dimensiune ce face parte din mister. Când liniștea se așterne, omul interior percepe prezența acelui ceva, strecurat dincolo de palpabil. Palpabilul poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
presupus că așa fusese instruit să se comporte. Doar că la un moment dat, N. N. Kuznetov se oprește și îl întreabă cu asprime pe colegul său dacă traduce complet ce zice el. Spre uimirea noastră, diplomatul i-a răspuns cu seninătate: Nu, nu, eu fac câte un mic rezumat". Pentru moment, am crezut că ministrul sovietic va face apoplexie. În timp ce el tocmai ne spunea că mareșalul Mannerheim a fost un dușman al poporului sovietic și al Uniunii Sovietice, un aliat al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fi inspirat, dar Viorel Huși o supune unei stilistici plastice a locului natal, o hușenizează. Observat cu atenție, cerul nu e senin, dar solaritatea e vizibilă atât prin umbrele prelingându-se de la bază figurilor și obiectelor, cât mai ales in seninătatea emoțională pe care o degajă tabloul. Nori îndepărtați, grupați sau zdrențuiți, în tulumbe încrețite sau înnegurați horesc în dezordine („Peisaj de primăvară”, Trecător în margine de târg”), se adună-n buchete roșietice („Peisaj”, p. 100), ori se înșiruie în coloane
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
adunate aici articole, discursuri și, bineînțeles, suveniruri. O meditație, Mângâiere (din volumul Spice), cotropită de melancolia senectuții și de presentimentul sfârșitului apropiat, respiră în cele din urmă o liniște aproape filosofică, decurgând din împăcarea cu rosturile eterne ale firii. Această seninătate, această cumpătare sunt și ale operei lui G. Unele pagini sunt de evocare pur și simplu, fără intenție literară (Amintiri din timpurile „Unirei”, Din Junimea, Cum am început a scrie, O baie în Marea de Nord, O serbare școlară). Zile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
printr-un vis al fiului, care se vede în chip de pește, pescuit de tată. O cruzime foarte expresivă, de copil autist, e una din dominantele perspectivei narative (pedanteria, bat-o vinaț) : bunica moare de un cancer îngrozitor, descris cu seninătate, infarctul unui coleg e expediat într-o frază ironică, un pui de vrabie moare cu totul altfel, mult mai crunt, decît în Brătescu-Voineștiț Firește, cel mai mare sadism, devenit masochism curat, e îndreptat spre sine însuși : se descriu cu mare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu adevărat bun și care avea să revoluționeze Într’adevăr - sub ochii neputincioși ai cerberilor cenzurii și ai partidului - Întreaga lirică românească; spun asta pentru acei „distinși neghiobi” printre care se numără și unii „prieteni dragi” care afirmă cu o seninătate ce „mă face să urlu”, cum se spunea În tinerețea mea, că „În România comunistă tot ce a apărut valoros s-a făcut cu voie de la partid și de la poliție!”... Nichita, care se afla Încă În „prima fază” a prieteniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cunoaște și nu ține morțiș să arate că ne cunoaște, ca tovarășul destăinuirilor noastre trupești”. *Trebuie disociat între idei și lozinci. Mulți cred că acestea din urmă sînt totuna cu cele dintîi. O idee se naște într-o atmosferă de seninătate spirituală; o lozincă iese din impulsul unui moment tensionat. Într-un film american, Carbon copy (Copie la indigo), un domn alb ocupă cu fiul său negru o cameră la un hotel. Crezîndu-i un cuplu de homo, administratoarea îi previne că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
probează cel mai bine vremurile de acum: „Fără îndoială suferim de megalomanie. Ne supraprețuim. Aceasta, în toate privințele. Se crede încă - și cu o adorabilă naivitate - că sîntem o națiune superioară. Alecsandri, într-o clipă de primejdios entuziasm, spunea cu seninătate că românul e născut poet. De atunci, zicala a căpătat varietate: «românul se naște inteligent»; «românul se naște geniu»; «românul se naște escroc»; - și așa mai departe.../ Realitatea e că românul se naște cînd poet, cînd escroc, cînd geniu. Cum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de felul „duplicitar” al unor profesori în aprecierea răspunsurilor: laudă atît ceea ce-i bun, cît și ceea ce-i rău, provocînd confuzii, derutînd, numai pentru a fi „simpatici” la toată lumea. Crede că la fel vor proceda și la examene, dezavantajînd cu seninătate pe cei muncitori, favorizîndu-i pe leneși și nepricepuți. O asemenea „politică” face ridicol faptul de a învăța. Se simte dezabuzată chiar de la început. Apoi mai e problema armatei, nerezolvată din cauza doctoriței M., de la spitalul studențesc, o creatură cupidă și înfumurată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
novembre 1988, p. 42). *Lectura ca formă de vagabondaj intelectual: „Imediat ce termin Noica (Cuvînt împreună despre rostirea românească), am să locuiesc un timp în Hasdeu” (despre care, acum la 150 de ani de la naștere, scriu revistele), mi-a declarat Voicu. Seninătatea „personajului” e ilustrată și de o altă vorbă de-a sa: „Mi-am socotit compromisurile și, cel puțin în parte, pe unele le-am făcut cu intenția de a crea loc binelui”. El e din plămada lui Pilat din Pont
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
imposibilitatea de a regăsi un for interior, din pierderea a ceea ce Ortega y Gasset numește „(...) la capacité de se recueillir, de s’absorber avec sérénité dans son incorruptible for intérieur.” „(...) capacitatea de a te reculege, de a te retrage cu seninătate în incoruptibilul tău for interior.” (trad. mea, A.M.) Înainte de intervenția lui Lache, între interlocutori dom- nește o armonie deplină ne încredințează naratorul. „Lacuna” despre care vorbește Lache este una sesizabilă în orice legislație și a făcut obiectul unor ample dezbateri
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dar și despre „Școala de agitație organizată de județeana Partidului” unde au intrat cu lacrimi În ochi de bucurie cât cepele caba, bănuim, și „...6 tovi din CDE”. La coada raportului, iacătă și „lipsurile” constatate de tovi și asumate cu seninătate: „1) Nu am ținut toate ședințele Cercului de studiu dat fiind că tovi. din cadrul cercului de studiu au avut ședință la Partid, premergătoare meetingului. 2) La a doua ședință, fiind În preajma festivalului și neputând activa destul de intens pe această linie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fiindcă ești altfel. Român fiind, mai descoperi ceva: acolo nu ești „român” (ciudățenia est-europeană pentru mulți vest-europeni), ci european. Vă mărturisesc că scriu cu teamă. Teama de a nu trebui să folosesc timpul trecut în privința acestui sentiment al încrederii și seninătății că nimeni nu este cu adevărat străin, despre sinceritatea lui friendly, datorată, în mare măsură, lipsei traumelor colective (dar și inteligenței de a le împiedica apariția), la generațiile actuale care trăiesc acolo (mai puțin la cei care au emigrat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ochii senini și liniștiți, el ne răspunse: “sunt misionar adventist și vă doresc binele. Voiam să vă fac numai bine. Dar acum nu se mai poate. Eu voi muri.” M-a impresionat liniștea cu care privea moartea. M-a pătruns seninătatea cu care se supunea ei. Atunci l-am întrebat: “Mai sunt și alți oameni ca tine? Spune, ca să trimitem să vină aici!” Cu o ultimă sforțare, omul alb scoase o hârtie, scrise o adresă și câteva rânduri, iar apoi ne
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
anul jubiliar 2000. Se sprijină într-un mod aproape solemn- sacru în bastonul său și înaintează încet șchiopătând ușor. Privindu-l mă rușinez de mine, uit de usturimile din tălpi și merg în spiritul drumului, cu încredere în Dumnezeu, cu seninătate și lumină în suflet. Este ora 6 și în bucătărie au început să apară pelerini. O pereche de adulți împing cu greu în rucsacul burdușit. O doamnă mai suplă îmi urează ,,Buen camino!”, iese grabită dar se întoarce preocupată deoarece
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu greu în rucsacul burdușit. O doamnă mai suplă îmi urează ,,Buen camino!”, iese grabită dar se întoarce preocupată deoarece nu-și găsește borseta. Ai impresia că toți îți sunt prieteni, aproape familiari. Camino ne unește cu spiritul lui, cu seninătatea și voioșia tipic spaniolă. Ah, acum a intrat în bucătărie și pelerinul Jacques cu piciorul stâng bandajat și șchiopătând. îl asemăn cu Sf. Iacob ce a mers până la marginile pământului, predicând Evanghelia și încurajat de Sf. Fecioară de pe stâlpul de la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]