5,850 matches
-
se întrezărește. 3. Instalarea în trecere sau moartea adulmecată. „Disciplina finitudinii” ( G. Liiceanu) se impune de la sine prin înaintarea în vârstă. Legată de senectute, de crepuscular, această literatură a morții e o experimentare nu neapărat mentală a morții, cât una sentimentală. Un efort melancolic-elegiac al realizării iminenței sale. Acutele sunt surdinizate printr-un joc al vecinătății nelitigioase. I se recunoaște apropierea în timp și spațiu pentru a o păstra la o distanță elegiac-meditativă. La vârsta de cumpănă, ora e destul de târzie
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
morții e directă, aproape pe viu. Marius Chivu (Vântureasa de plastic) și O. Nimigean (Rădăcina de bucsau), puși alături și de Cosmin Borza, descriu (aproape)moartea mamei cu formula excepțională a detaliului contrapunctic, care salvează textele de melodramă, de prea sentimental și le acordă tăietura memorabilă a eseului. Cele două „personaje” feminine (căci poezia lui Marius Chivu e una „cu poveste”, cum ar zice Mihaela Ursa) își consumă rolul tragic sub ochii fiilor, sunt ambele, prin forța ce le-o conferă
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
aici acea deschidere lejeră a creației către lume, comparabilă cu mîncarea preparată de unii bucătari din localurile moderne chiar în fața consumatorilor. Notele poeziei în cauză: o dezinvoltură strînsă în chingi stilistic-temperamentale, un elan mai mereu jugulat de melancolie, o sinceritate sentimentală, nemilos biciuită de cea expresivă. Puțin cunoscut din pricina izolării d-sale bistrițene, Victor Știr e neîndoios unul dintre cei mai înzestrați poeți ai generației ‘80. Victor Știr, Adulter cu moartea, TipoMoldova, 2012, 442 pag.
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
voce aspră, tăioasă, cu acute puternice, totul în forță. În tabloul vrăjitoarei - piatră de încercare pentru tenor -, acesta trebuie să sclipească prin virtuozitate, eleganță, lejeritate, ironie (celebrul Scherzo); Magdal ne-a rămas cu totul dator, după cum nici în marile elanuri sentimentale ale personajului nu s-a arătat preocupat de expresie, păstrându-se în limitele unei citiri monotone. Soprana bulgară Radostina Nikolaeva are un capital vocal remarcabil, întindere mare, omogenitate, acute luminoase și bine susținute, dar cu un vibrato cam obositor - indiscutabil
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
pleacă tre să spui în gând...băieții mari nu plâng" - "uneori facem lucruri ce apoi le regretam...dar trecutul nu avem cum să l uităm putem să încercăm dar e în zadar cel mai ușor e când greșești pe plan sentimental ...față ce o plac m a dat la o parte acum știu că ce am greșit eu prințesa mea?de mi ai oferit doar prietenia ta?sentimente de vagabond ți am oferit acum spune mi tu oare cu ce am
Ultimul mesaj dureros al tânărului care s-a sinucis la metrou () [Corola-journal/Journalistic/44197_a_45522]
-
mamei autorului, unde mărturisirile - aspecte erotice, de rang intim, sau, mult mai consistent, implicații sociale și psihologice ale serviciului de spioană - dezvăluie un profil uman tulburător. Scriitorul încearcă și, spre cinstea lui literară, rămâne la mijloc de impulsuri familiale ori sentimentale, să construiască un alibi unei mătuși care a trăit aventuros și grav, condamnabil și, totuși, liber. Atunci când îi încredințează nepotului testimoniul, Rebecca, persoană poliglotă și cultă, aspect specific evreilor, se gândește să-i pună un epigraf din Așa grăit-a
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
un discret act de dreptate, căci, în contextul turbulențelor politice din primul an de democrație, ediția din 1990 a trecut, în afara mediului literar optzecist, neobservată. Ar fi fost păcat să rămână așa. Cele două reeditări nu sunt doar niște recuperări sentimentale sau de istorie literară. Acuzată, încă de la jumătatea ultimului deceniu al secolului trecut, că s-a irosit în gazetărie, că nu a dat capodoperele pe care le așteptam de la ea, că a eșuat ș.a.m.d., generația ’80 s-a
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
Paul Cernat Ion Vartic, Cioran naiv și sentimental, ediția a III-a revăzută și adăugită, Iași, Editura Polirom, Colecția „Plural M”, 2011, 320 p. Nu știu dacă această nouă ediție revăzută și adăugită de la Polirom a cărții lui Ion Vartic despre Cioran poate fi privită ca „o nouă
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
Decepții și speranțe în jurul Ardealului apărut în Vremea (ianuarie 1937) și mai multe secvențe generaționiste avîndu-i ca protagoniști pe Eliade, Lucian Boz ș.a. Cîteva eseuri ale lui Vartic din amintitul dosar au fost reluate și reconfigurate în Cioran naiv și sentimental (2000). E vorba de Cioran înainte de Cioran, O carte din biblioteca tînărului Cioran, „Ce mai fac domnișoarele Domnaru?” și Craii de sub Arini, ultimul - despre pitoreștii prieteni „ratați” din Sibiu ai filosofului disperă rii. Ele arată continuitatea perfectă dintre gîndirea „adolescentului
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
sunt infuzate de confesiunile lui Vartic cu privire la vizitele pe care, la începutul anilor ’90, i le făcea în mansarda pariziană din Rue de l‘Odeon. Preluînd de la Schiller distincția dintre poetul „naiv” (asimilat organic naturii primitive, spontane, iraționale) și cel „sentimental” (bolnav de luciditate și de nostalgie față de Paradisul pierdut), autorul clujean se lansează în slalomuri comparatiste și psihanalitice amețitoare, ce au drept țintă identitatea cioraniană cea mai profundă (onirică, obsesională), într-o carte infuzată ea însăși de spiritul liber, fragmentarist
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
polimorfismul ei are un caracter „artistic” marcat, afină gîndirii lui Cioran, pe care-o fixează în formule intense: „nemaiputînd fi naiv, profund organic, precum arhetipul, Cioran rămîne, cum singur se definește, «un Iov anemiat de scepticism», un avorton elegiac, adică sentimental, în sensul schillerian al cuvîntului”. O carte splendidă a unui autor căruia nimic din ce-i cioranian nu-i e indiferent.
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
romancier obligat să mânuiască arme de critic literar - drumul (nu chiar obscur ca al poeziei, însă, oricum, destul de împăienjenit) spre nex-ul creației romanești. Dan Stanca („Romanul între invenție și mărturisire”), în siajul lui Orhan Pamuk (din Romancierul naiv și sentimental), a accentuat necesitatea unui „centru secret” al edificiului epic. În viziunea sa, acesta ar consta într-un „nucleu liric”, adică într-o „pulsație necontenită a mărturisirii”, iar raportul dintre centrul și periferiile romanului ar reprezenta raportul dintre „mărturisire și invenție
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
Bănuță), o primă pagină care redevine integral politică. Probabil cel mai înflăcărat este Zaharia Stancu, cel care își intitulează, de altfel, articolul: „Da - din adîncul sufletului” și care face un fel de analiză de politică externă cu aer de romanță sentimentală, pentru că invită statele aflate în conflict „să se privească în ochi și să-și pătrundă reciproc în suflet”. Printre curiozitățile stilistice ale acestei pagini: sintagma repetată de cel puțin trei ori în articolul său de Radu Boureanu, „sublimata mîndrie”. Pare
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4659_a_5984]
-
Dacă e să-i dăm crezare, el ar fi mai aproape de noul val literar, aflat la confluența a două culturi, aceea clasică și aceea nutrită de serialele TV și de jocurile video, lăsându-i-le lui Levy pe tinerele cititoare sentimentale care au făcut din romanele sale best-seller-urile anilor 2000. Nu intrăm în amănunte referitoare la valoarea literară a romanelor celor doi, care e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Un fel de „Arta conversației” în cazul lui Levy, un fel de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
islamismul radical) pare și este de netolerat. Cioran și ceilalți români pe care i-am citat au simpatizat cu fascismul, dar scrierile lor nu conțin nici o urmă de ură. Convingerile lor sunt, într-un fel, doar filosofice, debarasate de impurități sentimentale. Dar ascultați-l pe Drieu la Rochelle (citez după „Le Nouvel Observateur” din 26 aprilie - 2 mai): „Contați pe mine spre a-i îneca o dată cu același vapor fără fund pe evrei, iezuiți, masoni, popi, englezi, protestanți, călduți, moi și antisemiți
Ideologie și ură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4661_a_5986]
-
infinitive lungi (amestec de așezare substantivală și neastâmpăr verbal) și secondată de ambigenul androgin, feminitate măcar în parte vinovată de felul nostru de a fi: rezistenți (nu doar durabili, ci și reticenți și recalcitranți), subtili, plini de intuiții, de idei, sentimentali și trădători, capricioși, alintați, inteligenți... Grație topicii uimitor de libere (locurile și situările nu sunt niciodată unice și definitive), vorbele românești își pot construi singure contextele, într-o dispoziție ludică în stare să explice bogata lor ambiguitate; nu de puține
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
și ajunsă, acum, la borna Caragiale) este aceea că, dincolo de metodele critice de sondare a operei, numai corespondența revelează corect și complet natura sufletului unui scriitor (în particular: „pentru sufletul caragialian și pentru toate tribulațiile acestuia: existențiale, profesionale, administrative, politice, sentimentale, sociale”, cum aflăm la pp. 45 - 46). Foarte bine informat, având o adevărată pasiune a amă- nuntului istoric, eseistul trasează, de la început, o schiță plauzibilă (și voltairian de optimistă) a exegezei caragialești (căreia îi adaugă, sagace, și una, paralelă, a
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
un prezent tulbure și pare să nu aibă niciun viitor. Pentru Sean McCann, preistoria lui Philip Marlowe e destinată să explice faptul că narațiunile care-l au drept protagonist ilustrează un anumit tip de aspirație romantică - sau poate o reverie sentimentală moștenită de antichitatea greco-romană —, una din sursele de tensiune ale cărților (cel puțin The Big Sleep, Farewell, My Lovely și The Long Goodbye) fiind descrierea „unor sentimente adânci care-l leagă pe Philip Marlowe de cine știe ce figură fraternă; și de
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
ceasul de apoi (2010), primul ei volum, a fost o revelație, cel de-al doilea, Tinerețe ciudată și alte scrieri (2011) și, mai ales, cel de-al treilea, Spectacolul rezonanței, au întărit convingerea că nu ne aflăm în fața unei recuperări sentimentale, nici a unei ediții de serviciu. Imaginea critică a lui Dinu Pillat s-a modificat, cred, substanțial, în urma ei. În locul unui „marginal interesant”, chinuit, mai întâi, de supliciul de a purta un nume ilustru, într-o epocă troglodită, apoi de
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
aceeași persoană, era imposibil ca Mutsuko cea de patruzeci și doi, patruzeci și trei de ani și cea pe care o țineam acum în brațe să fie două persoane diferite. Nu se punea problema că aș fi fost eu prea sentimental. În plus, eu eram singurul, în afară de Mutsuko, care cunoștea această realitate. Era oare bine să păstreze un astfel de secret? Dar oare ar fi dat cineva crezare acestei povești, dacă ar fi aflat despre ea? Bineînțeles, dacă de-acum înainte
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
Cu degetele tale reci, Doamne ne cînți la chitara rece // Dar semnele îmbătrînirii-s multe / țigările se termină prea repede chiar fără să tragi din ele / pe pervaz păhărelele cu pască / se umplu cu apă de ploaie” (Porumbel). Deloc flamboaiantă, amintirea sentimentală e redusă la formatul naturaleței, rătăcindu- se delicios în sonul folcloric (apare astfel și o delicată figurare a toposului tradițional): „Odinioară demult / Că Nadia, că Sonia, că Mașa / Aiurea! Nu voi s-ascult! // Dumneaei, ehei! Avea trei miei:/ Unul se
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
aparent minore, care dau de fapt savoare volumului. Iată cîteva exemple: ce înseamnă „a gîndi în afară“; ce înseamnă un intelectual care trăiește pentru a se exprima; de ce intelectualul este incompatibil cu viața politică; de ce modernii nu mai pot fi sentimentali; neutralitatea emoțională a cuvintelor; deosebirea dintre subtilitate și nuanțare; de ce pădurea din Băneasa nu mai este pădure; nevoia de tiranie a omului modern; deosebirea dintre ideal și scop; esența atacului comunist; ce înseamnă să scrii precis etc. În ele, Dragomir
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
a venit din închisoare în martie 1976, eliberat mai devreme, condiționat: trebuia să-și facă armata pe care o refuzase cu tărie cît stătuse, ca străjer iehovist, în ghearele lui Ticu și ale comunității străjeriste din sat. Ca-n filmele sentimentale, el și Mica s-au întîlnit, din pură întîmplare, pe peronul gării din Cluj: el, venind de la închisoarea din Brașov, ea, pregătindu-se să meargă la el, la penitenciar, doar, doar o s-o lase să-l vadă, pentru că ei „îi
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
un cuvânt compromis prin alte câteva cuvinte, în felul lor primordiale. Dar nu-i numai asta. Duioșia, prezentă în fibra textului, nu comportă riscuri. E de import. Nu-i a lui Sociu. Tot despre poezie și despre limitele ei strict sentimentale e vorba și mai încolo. Mi se pare cel mai coerent, cel mai compact, cel mai pilduitor poem din carte: „ce muncă face și ea - m-a sunat noaptea/ din gardă să vin până la capătul străzii unde/ e densitatea cea
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
sub patruzeci de ani nu păstrează amintiri relevante. Ei și-au făcut despre ceaușism o idee în funcție de ce aud de la părinții lor. Care, la rândul lor, se plâng de dificultățile vieții de astăzi, absolut reale, printr-o comparație mai degrabă sentimentală. Prezentul e totdeauna mai aproape de corp decât trecutul. De corp: întrebările omit să se refere și la altceva decât la dificultățile materiale. Destui dintre cei intervievați declară că n-au suferit de pe urma comunismului: printre ei, tineri care n-au avut
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5818_a_7143]