3,823 matches
-
În literatura de specialitate apuseană sunt menționate trei modele de relație între Biserică și stat: modelul separației radicale, modelul identificării totale, modelul cooperării distincte. Modelul separației radicale este aplicat în Franța, Olanda și, numai formal, în Irlanda. În Franța, modelul separației radicale moștenește doctrina Revoluției franceze exprimată în dorința de separare a puterii spirituale de cea a statului. Aceasta înseamnă absența sprijinului financiar din partea statului; rangul social nesigur al personalului de cult - obligat la activități colaterale pentru a supraviețui; regimul privat
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
puterea politică la solidaritate, Biserica nefiind enumerată în Constituția din 1958 printre instituțiile de bază ale societății pe care statul este obligat s-o întrețină, totuși aceasta a găsit spații de manifestare mai ales în domeniul educațional privat. Dincolo de această separație radicală, atitudinea statului francez față de Biserică s-a schimbat în decursul anilor, ținându-se cont de foloasele sociale ale dialogului stat-Biserică. În Olanda, acest model este rezultatul unei evoluții secularizante, printre altele ajungându-se până la pierderea masivă a influenței catolice
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
În 1990, jumătate din populație se declara fără apartenență confesională. De aceea, bisericile de stat din zonă au inițiat schimbări în organizarea lor, astfel încât să corespundă mai bine situației reale și influenței concrete a religiei în societate. În Irlanda, modelul separației este atipic. Deși statul nu se angajează în sprijinirea financiară a Bisericii, totuși recunoaște, prin Constituție, că Biserica Romano-Catolică este căminul spiritual al majorității populației. Existând o lege a sponsorizării culturale (ca și în Franța), devine posibilă sprijinirea indirectă a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
recunoaște, prin Constituție, că Biserica Romano-Catolică este căminul spiritual al majorității populației. Existând o lege a sponsorizării culturale (ca și în Franța), devine posibilă sprijinirea indirectă a activității Bisericii și exercitarea de către aceasta a unei influențe la nivel politic. Modelul separației radicale dintre stat și Biserică are în S.U.A. un exemplu derutant. În relație cu bisericile și denominațiunile existente, statul american pleacă de la doctrina lipsei de preferință, fiind indiferent față de credința celor care lucrează pentru el, dar implicându-se prin sprijin
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
obscurității, devine o continuă căutare și întrebare după origini, sym-pathizând cele ce sunt și reunindu-le într-un centru deopotrivă iradiant și absorbitor, a cărui energie este Iubirea și a cărui finalitate este el însuși” (Dan C. Mihăilescu). Iubirea anulează separația între regnuri, între sexe, între cuvinte, este condiția nunții ca omniprezență ce anulează singurătatea. O lume senzuală e ridicată la rangul de simbol al perpetuei geneze: „știu mă aflu oricând la punctul cel mai înalt al vieții/ fiecare clipă este
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
necesitatea rescrierii istoriei literaturii române cu uneltele aflate la îndemâna altei generații. Reformele lui M. în domeniu se desfășoară pe mai multe planuri. Mai întâi obiectul, scrisul în limba română și produsele sale textuale, ceea ce restrânge aria de studiu tradițională, făcând separația netă între literar și larg-cultural. Eliminarea Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, de pildă, a fost una dintre opțiunile cele mai controversate în materie. Acest mod de abordare devine posibil doar într-un moment în care se limpeziseră
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
IX, București, 1938, p. 389-390; T. W. Riker, op. cit., p. 595-596, 598; C. C. Giurescu, op. cit., p. 344-345. • ANB, colecția Microfilme Franța, rola 11 (C.P.C. Turquie - Bucharest, vol. 26, f. 14-22). • Ibidem. izbucni ea ar fi, spune diplomatul francez, numai în numele separației, pentru care pledează Rusia; agentul ei „a primit ordine de a reuni cât mai frecvent posibil partizanii săi și cheltuieli de reprezentare i-au fost alocate în această intenție“49. Aruncând toată responsabilitatea asupra Franței, Al. I. Cuza lasă - crede
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sprijinul Franței în fața conflictului iminent cu Prusia 71. Proiectele sale ne sunt cunoscute din corespondența diplomatică purtată între Prokesch-Osten, Metternich, Apponyi și Mesendorf 72. Este sigur că Austria, ca și Turcia și Rusia, dar din considerente diferite, dorea revenirea la separația celor două Principate, ea înțelegând foarte bine ce pericol prezintă pentru integritatea Imperiului habsburgic existența unui stat național român, un adevărat Piemont la Dunărea de Jos73. Rusia și-a făcut cunoscută poziția față de tânărul stat român fără nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de acord cu ipoteza prințului străin 86. Cu totul altfel vedea lucrurile diplomația rusă. Budberg, care a ajuns la Paris cu întârziere, pentru că trecuse prin Petersburg ca să primească instrucțiuni, a sprijinit insistent pretențiile turce și a cerut, categoric, revenirea la separație 87 și să nu se admită alegerea unui prinț străin. Budberg a insistat asupra nemulțumirilor existente în Moldova față de Unire, iar Gorceakov îi declara, la 29 aprilie, lui Talleyrand, că „moldovenii, pe baza informațiilor sale, nu mai vor Unirea“88
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vorbă de-a lungul vieții, ca fragmente (sau esențe) de ființă, locuiesc În mine, mă obsedează mai departe, stau de ani de zile cu Întrebările lor În mine, cu reproșurile lor, cu bucuriile lor. N-am cum să fac această separație de la care avea să pornească Sartre. N-am cum să-i pun În afara mea și după aceea să spun: ei sunt Iadul! Sau dacă vrei, oricât de rău ar suna: ei sunt Iadul și sunt În mine! Este cumplit de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vor fi deci toposurile - nume, obiecte și chiar locuri propriu-zise - care marchează hărțile invizibile ale imaginarului unei colectivități. A le desemna ca „amintiri” ar fi oarecum eronat, câtă vreme, spre deosebire de acestea, care evocă un trecut de care s-a produs separația psihologică și care a fost lăsat În urmă, ele jalonează devenirea În continuare, influențând deciziile prezentului, deci, practic, supraviețuind timpului lor. În acest fel, situația este oarecum similară cu ceea ce aduce folclorul din trecut. S-a spus, pe bună dreptate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
rasa albă și, prin urmare, majoritatea putea să se identifice și chiar să empatizeze cu situația lor. Rasa, În special În America, unde majoritatea albă Încă nu conștientizează efectul a mai mult de două secole de sclavie, devine linia de separație dintre noi și ceilalți. Este mai ușor să nu ne gândim la numărul Îngrijorător de oameni care trăiau În sărăcie dacă aceștia nu ni se aseamănă, dacă sunt percepuți ca fiind rasial, sau chiar biologic, diferiți de noi. America albă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dată teoria personalității a proprietății, William James a fost după cum arată aceasta În termeni ușor de recunoscut pentru o generație care era obișnuită cu noțiune psihologică de proiecție. James scria: Este clar că e dificil de tras o linie de separație Între ceea ce un om numește eu și ceea ce acesta numește simplu: al meu. Noi simțim și acționăm În raport cu anumite lucruri care ne aparțin, Într-un fel asemănător celui În care simțim despre noi Înșine și acționăm asupra noastră. Faima noastră
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fi auto-suficient era nevoie de o cantitate suficientă de proprietate. Prin intermendiul proprietății, te puteai bucura de exclusivitate și erai ferit de amestecul celorlalți. Nu este surprinzător că lupta pentru libertate În era modernă s-a dat de-a-lungul liniilor de separație Între clase, iar revendicarea dreptului asupra capitalului a fost În centrul bătăliei pentru a fi liber. Drepturile civile, politice și sociale au fost proiectate, Într-un fel sau altul, pentru a promova interesele de proprietate. Erau norme de comportament al
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fost În centrul bătăliei pentru a fi liber. Drepturile civile, politice și sociale au fost proiectate, Într-un fel sau altul, pentru a promova interesele de proprietate. Erau norme de comportament al căror principal scop era să micșoreze linia de separație Între cei avuți și cei săraci. În noul vis european, libertatea este definită În manieră exact opusă. A fi liber Înseamnă a stabili relații de interdependență cu alții. Cu cât aceste relații sunt mai profunde și inclusive, cu atât este
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
celelalte, erau socotite aberație curată. Între demersul obiectiv, stiințific și rațional al lingvistului și improvizațiile sau invențiile celui sedus de depărtările miticului, spune Vernant, părea să existe, cu probabil cam mai bine de jumătate de secol în urmă, o netă separație. Cartea lui Olender, pasionantă după părerea mea, se străduiește să atingă două scopuri: unul "eretic", ar spune savanții de demult de la "Journal de psychologie", adică de a sonda chestiunea originii limbajului, dar și acela de a analiza tocmai cum de
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
bucura de el Însuși, În cadrul raportului intersubiectiv, Întrucât, așa cum spuneam, Eul devine, În acest caz, obiectul propriului său subiect. Neliniștea metafizică este condiția eliberării Eului personal. Ea este un act interior, pe care oricine Îl poate resimți ca pe o separație, ca pe o desprindere. În acest moment gândirea clară poate contempla propria sa ființă În mod „distanțat”. Este oare aceasta o ruptură a Eului de propria sa persoană? O disociere? Nu. Persoana este una și indivizibilă, În stare de normalitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
umane. Individul Încetează de a mai fi o persoană umană, devenind un simbol, un arhetip al conducătorului, al șefului sau al tatălui, care se va impune cu obligativitate celorlalți. Statutele și rolurile sociale vor depinde de această nouă configurație a separației rolurilor: șeful și subordonații sau liderul și masa. Comunicare este, În cazul acesta, unidirecțională: de la lider la masa de indivizi, subordonați În totalitate voinței acestuia. În felul acesta ia naștere autocrația, dictatura personală și totalitarismul puterii, aspecte care sunt direct
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
plus, mai trebuie să recunoaștem faptul că atât persoana, cât și existența acesteia, care Împreună constituie un singur tot, se supun acelorași legi sau principii. Așa cum persoana simte că este diferită și unică, În raport cu lumea, ea face prin aceasta o separație netă Între propria sa existență și lume. Viața persoanei se desfășoară În interiorul lumii, dar persoana aspiră, dorește ca propria sa existență să fie separată de lume, dincolo de legile acesteia. Ea vrea să fie independentă pentru a se putea simți liberă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al Supra-Eului. Orice Eu este conștient În măsura În care dispune de un Supra-Eu puternic, care să normeze conștiința Eului. În sfera conștiinței unei persoane, R. Le Senne distinge mai multe niveluri de conștiință, pe care le consideră „experiențe mintale”, reprezentând „mișcări de separație și mișcări de reconciliere, orientate În sensuri diferite” și care configurează diferitele forme ale conștiinței după cum urmează: aă Conștiința psihologică este cunoașterea teoretică de sine și ea Începe cu cunoașterea științifică. Prin introspecție, omul se cunoaște și se descoperă, se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
adultă. El devine conștient de faptul că omul este o ființă temporală, o ființă care trăiește În timp, dar care concomitent are conștiința acestui timp trăit, ca o dimensiune structurală a propriei sale ființe. Din acest moment se produce și separația dintre viața mea și viața lumii. Ele devin două dimensiuni temporale perfect distincte În câmpul conștiinței mele. Timpul universal se scindează. Cel care a văzut prima dată acest lucru a fost Oedip În fața Sfinxului. Dar timpul nu este numai o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Binele reprezintă siguranța și progresul. Răul reprezintă pericolul și distrugerea. Binele este viața, răul este moartea. Față de aceste sentimente și pulsiuni morale se formează și imaginea morală de sine a persoanei umane. Și În acest caz, distingem o diferențiere, o separație, Între cum mă percep eu În realitate și modul În care eu vreau să fiu pentru mine, dar și pentru ceilalți. Aceasta demonstrează faptul că imaginea de sine a unei persoane are dimensiuni multiple, Începând de la „schema corporală” a reprezentării
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atât egocentrismul, cât și alterocentrismul sunt atitudini ale Eului meu moral, prin care persoana mea se orientează fie către mine (egocentrismă, fie către celălalt sau ceilalți (alterocentrismă. Din acest motiv, cel puțin În sfera psihologiei morale, nu trebuie făcută o separație absolută Între egocentrism și alterocentrism. Ele sunt atitudini morale ale Eului care vizează fie propria mea persoană, fie persoana celuilalt sau a celorlalți. Din aceste motive, vom prefera termenii de egocentrism și alterocentrism celor de egoism și altruism, a căror
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În felul acesta, negația apare ca structură constructivă a Înțelegerii logice a ființei celuilalt În comparație cu ființa mea. Această negație este dată de aparențele exterioare din care decurg diferențele dintre mine și tine. Acest „nu este la fel” constituie elementul de separație și de diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a comunicării, de absența relației de prezență corporal-fizică a exteriorității. Din aceste motive, nu se poate pune problema unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În comparație cu ființa mea. Această negație este dată de aparențele exterioare din care decurg diferențele dintre mine și tine. Acest „nu este la fel” constituie elementul de separație și de diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a comunicării, de absența relației de prezență corporal-fizică a exteriorității. Din aceste motive, nu se poate pune problema unei relații interioare, simpatetice, Între mine și celălalt. Relația simpatetică interioară este precedată, În mod
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]