2,780 matches
-
parte și în neființa prevenitului. După ce ne-a prezentat citațiunea prin care a fost chemat și a depus jurământul că va spune adevărul și nimic decât adevărul, după ce s-a întrebat despre numele, pronumele, etatea, profesiunea, locuința, precum și dacă este servitor, rudă sau afin al părților și în ce grad, a răspuns că se numește D. Petrino, în etate de 31 de ani 576 {EminescuOpXVI 577} profesiunea bibliotecar, starea holtei, domiciliat în Iași, rudă, afin sau în serviciul părților nu este
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Cireș de la județul Teleorman D. Al. Vasiliu de la județul Tutova. Pentru care se și alătură cuvenitul proiect de decret spre Înalta Măriei Tale subsemnare. Sunt, cu cel mai profund respect, Prea Înălțate Doamne, Al Măriei Voastre, Prea plecat și supus servitor Ministru secretar de stat la Departamentul Cultelor și Instrucțiunei Publice G. Chițu N-o 4802, 1876 iunie 3 G. Chițu [DESTITUIREA DIN FUNCȚIA DE REVIZOR ȘCOLAR] N. 4847 București, 3 iunie 1876 Telegramă urgentă nr. 4847 D-lui prefect Iași
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Bună ziua, doamnă", ascultam elogiul defunctului, spre care portăreasa arăta cu mâna, apoi ne luam scrisorile. Nimic vesel în toate astea, nu-i așa? Totuși, întreaga casă s-a perindat prin cămăruța care duhnea a fenol. Și locatarii nu-și trimiteau servitorii, o nu, ci se grăbeau să profite ei înșiși de asemenea chilipir. Servitorii, de altfel, făceau același lucru, dar pe ascuns. In ziua înmormântării s-a văzut că sicriul era prea mare pentru ușa odăii. "O, dragul de el, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
luam scrisorile. Nimic vesel în toate astea, nu-i așa? Totuși, întreaga casă s-a perindat prin cămăruța care duhnea a fenol. Și locatarii nu-și trimiteau servitorii, o nu, ci se grăbeau să profite ei înșiși de asemenea chilipir. Servitorii, de altfel, făceau același lucru, dar pe ascuns. In ziua înmormântării s-a văzut că sicriul era prea mare pentru ușa odăii. "O, dragul de el, spunea din patul ei portăreasa, extaziată și îndurerată în același timp, ce înalt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Aer și lumină în loc de umbră și taină, și în locul toaletei lui minuțioase, acum neisprăvitele experimente medicale. Totul era exteriorizat; totul era oferit indiscreției analizelor și razelor. înainte trăia un mister trist cu un tovarăș scump - cu el; acum doctorul, infirmiera, servitorii, Ada, toți erau dovezi ale mizeriei mărturisite. Nici el nu mai avea nici o întoarcere spre interior. Nimic acum din misterele subtile, din tragediile subterane nu-1 mai interesa. Cu toată atenția, cu toți ochii își examina ligheanul, batista, și sta în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
seară, Mika-Le fusese singură cu Drăgănescu. Feciorul venise să anunțe că doamna nu prânzește. Era o zi de repetiție. Domnul Drăgănescu, neliniștit de ideea că Elena nu se simte bine sau că prânzul a fost servit prea grăbit, pusese întrebări servitorului. - Doamna e bine și nu a rămas în salonaș decât domnul Mar-cian, explicase feciorul. Mika-Le dusese mâna la gură dintr-un rău obicei, apoi crezuse de cuviință să-și exprime bunele sentimente: - Ce păcat că doamna Elena lipsește! Adesea chema
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
simți un fel de desperare anticipată de femeie matură și voluptuoasă. Urcă pe scara a doua a palatului. Un fecior era acolo pe săli: - De vine domnul să mă anunți îndată! zise. Mai vioi, înțelese repede și se înclină. Pentru servitori acum Maxențiu, acolo, departe, era ca și mort, și Lică stăpân. Sus, Ada se opri în biroul apartamentului ei. Cu două degete începu să bată 283 un tact pe masa de scris, poate că o măsură clin De profundis Observă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
temei au gurile rele să lanseze asemenea vorbe, doctorul Luca s-a mulțumit să-i explice că unul dintre marii regi ai Spaniei, anume Carol Quintul, s-a retras la bătrânețe într-o parte rezervată a castelului unde doar câțiva servitori aveau voie să pătrundă, pentru a se război cu treizeci de pendule; armată pe care n-a izbutit s-o învingă. După aceea a schimbat vorba și s-a întors la răutățile debitate pe seama sa: "Nelly și prietenele ei își
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mi-ar lipsi un "medicament". 49. De la doctorul Luca a aflat tânărul custode că grădina, clădirea și biblioteca au aparținut, cândva, unui negustor care a trăit, mulți ani, pe picior mare, cu trăsură la scară și cu o droaie de servitori. Negustorul avea o manie, strângea pendule de toate formele și mărimile. Când și-a format o colecție, de care era mândru, a vrut ca pendulele să aibă cifre fosforescente și semnele zodiacelor pictate în negru pe cadrane, iar partea de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o zi, însă, pe neașteptate, negustorul n-a mai vrut să se ocupe de afaceri. A renunțat complet la existența zgomotoasă dinainte, a lăsat clădirea să cadă în paragină și s-a izolat în bibliotecă de unde ieșea doar când unicul servitor rămas în preajma lui bătea în ușă îngrijorat. După un timp, i-a vândut Monseniorului clădirea și, fără să dea vreo explicație cuiva, a pornit spre miazănoapte. De atunci, nu l-a mai văzut nimeni. Julius și-a explicat, astfel, ferestrele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
San Felipe; un palat cu remiză pentru trăsuri, grădină, piscină, o mică livadă În care se pierdea cînd avea doi ani și Îl găseau Întotdeauna Încremenit În cîte un loc și privind, bunăoară, o floare; cu un pavilion separat pentru servitori, ca o aluniță neagră pe un obraz frumos; În sfîrșit, cu o caleașcă pe care o folosise străbunicul tău, Julius, pe cînd era Președintele Republicii - ai grijă, nu o atinge, e plină de păianjeni! și el, cu spatele la maică-sa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care o folosise străbunicul tău, Julius, pe cînd era Președintele Republicii - ai grijă, nu o atinge, e plină de păianjeni! și el, cu spatele la maică-sa, care era o femeie fermecătoare, Încercînd să ajungă la clanța ușii. Caleașca și odăile pentru servitori au exercitat Întotdeauna o stranie fascinație asupra lui Julius, fascinația acelui „nu pune mîna, puișor; pe aici nu e voie, darling“. Tatăl lui murise nu de mult. Murise cînd el avea un an și jumătate. De cîteva luni Julius hoinărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
călătorie, cînd mama n-a mai plîns și a ieșit Într-o seară În oraș, cînd s-au terminat vizitele musafirilor, care intrau tăcuți și treceau prin fața celui mai Întunecos salon al palatului (arhitectul se gîndise și la asta), cînd servitorii au Început să vorbească din nou ca Înainte, cînd cineva a aprins radioul Într-o bună zi, atunci a murit tata. Nimeni nu l-a putut opri pe Julius să se instaleze În caleașca străbunicului-președinte. Aici Își petrecea toată ziulica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cintita, Încă una pentru fratele tău Bobicito și așa mai departe, dar niciodată pentru tăticu, fiindcă tăticu murise de cancer. Uneori maică-sa trecea pe acolo, În timp ce-l dădeau În leagăn Îndopîndu-l cu supă și auzea Îngrozitoarele diminutive cu care servitorii deformau numele copiilor ei: „Am impresia că degeaba le-am pus nume atît de frumoase, spunea. Dacă i-ai auzi cum zic Cintita În loc de Cinthia, Julito În loc de Julius, ce oroare!“ Vorbea cu cineva la telefon, dar Julius abia auzea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de atîta legănat, i se Închideau pleoapele, adormea Încet-Încet și, gata, metisa cea frumoasă Îl lua În brațe și-l ducea În dormitorul lui. Dar acum cum nu se mai Întîmplase pe vremea cînd frații lui mîncau În Disneyland; toți servitorii veneau să-i țină de urât lui Julius venea pînă și Nilda Sălbatica, bucătăreasa care mirosea a usturoi și era spaima tuturor În zona ei, cămara și bucătăria, cînd apărea cu satîrul În mînă; venea, Însă nu Îndrăznea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era cam vechi, casa de bani o ținea sus, În camera lui. Julius rămase cu gura căscată. Uită complet de Vilma și de Nilda. „Arată-mi casa de bani! Arată-mi casa de bani!“, Îl tot ruga pe majordom și servitorii adunați În Disneyland se mirau cu Încîntare la gîndul că Julius, proprietarul unei pușculițe voluminoase căreia nu-i dădea nici o atenție, dorea atît de mult să vadă, să pipăie și să deschidă casa de bani a clubului „Prietenii din Huarocondo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vadă, să pipăie și să deschidă casa de bani a clubului „Prietenii din Huarocondo“. În noaptea aceea Julius a luat hotărîrea de a o zbughi din palat și de a, intra, o dată pentru totdeauna, În depărtatul și misteriosul pavilion al servitorilor, care ascundea acum o comoară. Chiar mîine va merge acolo; acum, În noaptea asta, nu. Abia terminase supa și leagănul Își potolea din ce În ce balansul, scăunelul zburător ar fi putut atinge luna, dar Întotdeauna lucrurile luau o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dormitorului Îngândurat și mândru. Vilma Îl adora pe Julius. Urechile lui mari și benghiul de pe obraz treziseră În sufletul ei o duioșie infinită și un simț al umorului aproape la fel de fin ca al doamnei Susan, mama lui Julius, pe care servitorii o cam criticau În ultima vreme, fiindcă pleca mereu nopțile și nu se Întorcea decît tîrziu, În zori. Îl deștepta de fiecare dată. Pe el, care adormea mult după ce Vilma Îl credea cufundat În somn: de fapt, se prefăcea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scării. — Cinthia, Celso o să-mi arate casa de bani a Clubului „Prietenii din Gua...“ — Huarocondo, Îl ajută Cinthia, zîmbind. Cobor Îndată ca să te iau să mănânci cu mine. CÎteva minute după aceea, Julius intră pentru prima oară În pavilionul rezervat servitorilor. Se uita În toate părțile: totul era mai mic, mai obișnuit, mai puțin frumos, chiar urît, totul se micșora acolo. Deodată auzi glasul lui Celso, hai, intră și Își aminti că intrase În urma lui, dar abia când văzu patul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i cumpere o cravată neagră lui Julius. Nu! Pentru nimic În lume a exclamat Susan cea frumoasă. O să mi-l stricați pe bietul Julius. Mi-e destul că-l vad zburdând toată ziua prin grădină. Și tot timpul stă printre servitori. Pentru nimic În lume! Dar pe urmă plecă mirosind foarte frumos a parfum țeapăn și nu se mai Întoarse pînă noaptea tîrziu. Așa se face că pe neașteptate, Julius i-a apărăt În fața ochilor, stînjenit și cu gîtul ros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ochi, era speriată, cu mintea undeva departe, deși acum părea mai puțin dezorientată, ca și cum toată această parte a casei i-ar fi fost familiară, aceste plăci de faianță reci din odăile care dădeau spre curtea interioară, erau În pavilionul rezervat servitorilor și ea continua să-i strige pe copii, pînă cînd se auzi un răspuns: sîntem aici, glasul Cinthiei care ieșea din camera de baie a servitorilor. Unde-ați fost pînă acum? strigă Vilma văzîndu-i. Baia asta nu are cadă, Vilma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de faianță reci din odăile care dădeau spre curtea interioară, erau În pavilionul rezervat servitorilor și ea continua să-i strige pe copii, pînă cînd se auzi un răspuns: sîntem aici, glasul Cinthiei care ieșea din camera de baie a servitorilor. Unde-ați fost pînă acum? strigă Vilma văzîndu-i. Baia asta nu are cadă, Vilma, comentă Julius. Asta e tot ce obținu de la ei În chip de răspuns, dar ce importanță avea acum!, erau aici și nu li se Întîmplase nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Atmosfera din salonul cu pian era nespus de tristă. Aprinseseră o singură lampă, cea care lumina jilțul În care stătea Susan. Cinthia, Julius, Santiaguito și Bobby, Îmbrăcați foarte elegant, stăteau toți patru pe sofaua rămasă În penumbră. Afară, pe coridor, servitorii vorbeau În șoaptă, parcă ar fi vrut să arate că și ei erau la fel de Îndurerați de cele Întîmplate; tăcură cu toții o clipă și, din pricina faptului că nu auzeau glasurile servitorimii, copiii se simțeau stingheriți și Înfiorați, Susan, amuțită, simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lebădă rănită plutind pe apă, lăsîndu-se dusă de vînt spre malul pe care-l atinse În clipa cînd sună telefonul pentru ea. „Cel puțin tu ai cum să-ți omori timpul“, Își zise Santiago văzînd-o că se duce să răspundă. Servitorii profitară de absența ei, intrau acum În vîrfurile picioarelor. Nilda În frunte și ceilalți după ea, se pare că ea avea de gînd să vorbească În numele tuturor, Cinthia, Cinthia, pe urmă nu mai putu scoate nici o vorbă. „Vino după noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de a doua scrisoare pentru Julius a sosit cincisprezece zile mai tîrziu. I-a citit-o tot Vilma, cu ochii scăldați În lacrimi. Dragă Julius, Săptămâna trecută nu ți-am scris fiindcă le-am scris lui Bobby, lui Santiago și servitorilor. SÎnt puțin Îngrijorată din pricină că, dacă nu mă Înșel, am uitat să trec numele lui Carlos, deși scrisoarea era și pentru el. Spune-i asta, te rog. Mă simt obosită. Am primit scrisoarea ta. Mămica a citit cuvintele scrise de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]