3,720 matches
-
dorințe, o realitate creată de fantezii comune..imagini regizate magistral de mâna destinului. M-a luat pe brațe urcând scările.... *** Viața..o nebuloasă..un scenariu scris fugar în cotloanele nebănuite ale regizorului invizibil, răsărit din adâncurile certitudinilor personale. Încremenită, aproape sfâșiase hârtia cu vârful stiloului. Tremura, gânduri imposibil de realizat îi treceau prin minte.. dorințele și inima erau mai puternice decât rațiunea în acel moment. Trăise o iubire de roman. Nu-i păsase niciodată de părerile celorlalți. Nu dădea doi bani
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
știu de ce pionii tăi au uitat un mâine istoric din spirala lui ieri în care mă lași să câștig partida de șah începută prea brusc întreruptă cu tine ... Dar, lasă! Ajunge! Cred că trăiesc un vis al altcuiva ce mă sfâșie ... Vreau să ascult rugăciuni împletite cu mâinile împreunate ... O, nu! Ajută-mă să mă trezesc din somnul acesta urât ce nu vreau să fie al meu ... Și țipă-mi iar și iar să mă trezesc în urmă cu-o singură
PARTIDĂ DE ŞAH ÎNTRERUPTĂ ... (BUNICULUI MEU DECEDAT ÎN 18 MARTIE 2013) de DORU CIUTACU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352079_a_353408]
-
Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului am încetat să plâng tăcerea și mi-am lovit fruntea (pentru a mă condiționa) în graba stelelor ce își fugăreau luminarea cu mâna dreaptă am sfâșiat o intrare în deznădejdea cuvintelor și mi-am făcut culcuș (mai era vreme de înserare, însă mereu am fost prevăzător când vine vorba de liniștea glasului) de aș fi fost doar o ramură crescută din necondiționarea pașilor tăi nu-i
FUGĂRESC RĂSĂRITUL de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352163_a_353492]
-
să se adape.... Odată cu iernile ce se aștern la tâmple... sentimentul de vinovăție față de iubirea ucisă s-au netrăită devine tot mai acut. ”pentru ca sufletul meu // să nu-și găsească locul // mereu să te caute // mereu” ... “aduceți aligatorii să-mi sfâșie carnea // această carne infestată cu atâta dragoste”...( execuție publică). Nicio urmă de “milă” față de cel care a trecut legat la ochi pe aleile iubirii. Captiv în rutina zile și a lucrurilor mărunte, pare să fi uitat că timpul este ireversibil
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
ca la Platon și Plotin, dintr-o renunțare la corp, ci dintr-o sublimare a pasiunilor unui corp care-și găsește semnificația sa originară de instrument și transparent al spiritului”. „Cuvântul nu poate să vrea ca viața drepților să fie sfâșiată de un dualism. Ci când zidul răului va fi doborât, sufletul și trupul se vor uni într-o armonie superioară. Dacă Dumnezeirea este simplă, fără compoziție și formă, omul de asemenea trebuie, prin această împăcare în sine, să se întoarcă
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
se va cunoaște omul pe sine așa cum este și se va arăta altora așa cum este. Iluzionarea și ipocrizia vor dispărea. Al doilea aspect al acestei eliberări este unificarea trecutului și viitorului, adică a amintirii și speranței. Conștiința temporală era mereu sfâșiată prin dorință, pe de o parte, și prin regret, remușcări, pe de altă parte”. Acolo, conștiința eliberată de aceasta continuă în nesatisfacere „lasă în urmă dorința ... pentru că posedă tot ce speră; ocupată astfel deplin în bucuria de binele obținut, ea
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
pe norii cerului înconjurat de slavă dumnezeiască și de sfinții îngeri, gata pentru judecata tuturor”[116]. „Și atunci în Ierusalim va fi geamăt mare; geamăt nu din guri sau din buze, ci geamăt din inimă și nu-și vor mai sfâșia veșmintele lor ci cugetele lor. Se va tângui trib către trib și atunci Îl vor vedea pe Acela pe care L-au împuns”[117], scrie Sfântul Iustin, citând Sfânta Scriptură. Tertulian, la rândul lui, pune în antiteză cele două veniri
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
ca la Platon și Plotin, dintr-o renunțare la corp, ci dintr-o sublimare a pasiunilor unui corp care-și găsește semnificația sa originară de instrument și transparent al spiritului”. „Cuvântul nu poate să vrea ca viața drepților să fie sfâșiată de un dualism. Ci când zidul răului va fi doborât, sufletul și trupul se vor uni într-o armonie superioară. Dacă Dumnezeirea este simplă, fără compoziție și formă, omul de asemenea trebuie, prin această împăcare în sine, să se întoarcă
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
se va cunoaște omul pe sine așa cum este și se va arăta altora așa cum este. Iluzionarea și ipocrizia vor dispărea. Al doilea aspect al acestei eliberări este unificarea trecutului și viitorului, adică a amintirii și speranței. Conștiința temporală era mereu sfâșiată prin dorință, pe de o parte, și prin regret, remușcări, pe de altă parte”. Acolo, conștiința eliberată de aceasta continuă în nesatisfacere „lasă în urmă dorința ... pentru că posedă tot ce speră; ocupată astfel deplin în bucuria de binele obținut, ea
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
viața Desfă picioarele, iubito, că trebuie să ne împlinim Esență de a fi nesocotind bună cuviință Fără falsă pudoare noi putem să nuntim Refăcînd din trupurile noastre primordială ființă Tu esti sfințenia gîndirii mele abstracte Eu sînt fiara care îți sfîșie floarea Amîndoi sîntem antractul dintre acte Cînd pe scena vieții ne pierdem pudoarea Fără falsă pudoare putem înflorii Mimoze delicate răvășite de dorință Eu știu de ce vreau și mai știu c-ai dori Să fim amîndoi o singură ființă Oare
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
înecat și mặ doare PE DEASUPRA sămbătă, 24 septembrie 2011 Pe deasupra ființei mele de țarina Trec păsări sublime ca niște driade Trupuri învăluite în atîtea mistere Cîte mintea mea nici nu poate să rabde Pe sub finnța mea se strecoară Roadele pămîntului sfîșiat de ploi Nu pot fi cuprinse în cuvinte Sentimentele spălate-n noroi Pe lînga ființă mea trec epocile docile Aservite ideii de eternitate Auzi cum lătra cîinii la lună Sastisiți de atîta voluptate Și pe de dincolo de ființă mea Se
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
așa că vă voi povesti ceea ce stiu mai bine, că am aflat mai de demult... Octavian s-a născut, a copilărit și s-a maturizat în Bihorul vecin mie. America l-a fascinat și l-a atras pe când era cu sufletul sfâșiat de durerea pierderii tatălui său, prin anii ’97, dar n-au putut America și Cordilierii și Arizona cu Canioanele lor, cu soare, căldură și răcoare, să-i răcorească pe deplin nici dorul, nici durerea unui suflet vajnic de român. Octavian
DEDICATIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355901_a_357230]
-
Și(ce-i drept e drept) am învățat că sexul după ceartă este unul dintre cele mai grozave lucruri din viața unui cuplu, mai ales dacă în momentul în care ajungi în pat, tot mai ai sentimentul că l-ai sfâșia un pic pe celalalt.Macar un pic:) După ani și ani de căsnicie avem impresia că ni se cuvine totul de la partner doar pentru că am construit o casă împreună și pentru că am făcut câțiva copii. Nimic mai greșit . Îl poți
NU TOT CE ZBOARA... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356037_a_357366]
-
de la ansamblu către funcția sa existențială. Fluxul sensibilității spontane răspândește o lumină fantastică cu reflexe lirice fascinante: Iau muntele-n brațe,/ mi-e dor/ de-o spovedanie lungă.// Inima - amnar scăpărând / pe cremenea mădularelor lui/ se visează gheară de vultur/ sfâșiindu-mă pe dinlăutru.// Muntele mi s-ar smulge din brațe,/ dar gheara cu sălbăticie/ îl strânge, îl trage în mine;/ ni se amestecă sângele și/ amândoi zvâcnind într-o aripă/ scuturăm veșnicia văzduhului/ pe întunericul lumii.” Înspăimântat de o civilizație
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului tăietura e adâncă. tiparul a ars. reconstituirea e inutilă. brațul strânge între cot și coaste, indiferența. degetele atacă tastele inutil. în sepia, coperta a patra a pasului tău printre file, pare ruptă. sfâșiată de minciună, virgula a devenit aluatul din care, pâinea păsărilor devine amară înainte de zbor. mai taci! m-am plictisit de nimicul din tine. răsufli ușurat prin mucegaiul firii. mai adaugi o frază la proza demult terminată... Referință Bibliografică: plictiseală / Anne
PLICTISEALĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354826_a_356155]
-
că e necesar să fim capabili a ne privi toți cu din ce în ce mai multă sinceritate Sinele în oglinda vremii parcurse și a conștientiza că acest Sine personal este în egală măsură și Sinele Celuilalt, al Omului de lângă noi căruia îi este sfâșiată zilnic ființa în bucăți și călcat în picioare sistemul axiologic propriu doar pentru faptul că, prin Voie divină, există ca entitate psiho-cognitivă într-un perimetru teluric macabru, unde falsul raport de subordonare fățișă instituit ca normă de forța distructivă a
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
o săniuță și ghete noi și roase - același râset lumina Stelei pătrunde prin geamul meu - mâine-i Crăciunul gară pustie - un felinar se mișcă de-a lung de șine în urma ploii pânza strecoară perle - păianjen-ovreu oră de toamnă - triunghiul cocorilor sfâșie norii un melc rătăcit în coșul cu struguri - și-aici e-acasă o cicoare-n grâu - un soare-albastru-n cerul de aur topit cerul se scurge prin spărtura norilor până la mine storuri de nuferi trase peste ape - ce-ascunde apa ? Vuietul
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, MANUELA BURLACU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355389_a_356718]
-
de mânuță: 1) un megaintelectual nu poate fi desființat, iar atacurile la valoarea lui se întorc împotriva lansatorului raton, postănac, popândău, cameleon, zdreanță, tonomat sau cocalar; e ca cu cățelandrii vieții ca o pradă, nu oricine deținând competențe de cum se sfâșie hoitul armăsarului care a fost, dar oricine agent poate interpreta oricând în circulație orice, ca derapaj, ca substantiv atributiv constatator; 2) micile greșeli ale megaintelectualilor, chiar și tăcerile lor exact când nu te aștepți, au niște consecințe semnal-efect gigantice, descrise
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
sau Ucide - În aceeași măsură. Și, pentru că viețile noastre Sunt atât de fragile, Fii prudent, Atent, Pios, Evlavios În folosirea Cuvântului Dăruit doar nouă De Creator! Renașterea: Mă rog Să mă nasc pe mine În mine însămi Și Să cresc Sfâșiind carnea Ce mă sugrumă. Nașterea Sinelui seamănă cu Nașterea Cuvântului Din Tăcerea divină Și a Luminii Din Marele Întuneric. Am cunoscut Durerea... Greaua Zămislire Din Nașterea de Sine Mi-a adus cunoașterea Și bucuria de a simți Viața. Căderi și
METAMORFOZĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355532_a_356861]
-
mai pui că din pozele alea, oricît te-ai freca de ele, nu curge nici un pic de spermă și te aia la rece cu iluzia în cap și cu un deget înăuntru. Sigur că marea Marea Marmara le-ar fi sfîșiat de la început, dacă ar fi știut ce ștoarfe de doi bani sînt cățelele, ca toate curvele alea care le strică familiile nevestelor, dar era prea tîrziu, le dăduse afară și le păcălise și pe cele două idioate, pe Chipita și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
uneori simțea că îi lipsește ceva și, cînd s-a dumirit, a rîs în hohote, de s-au speriat secretarele și au dat buzna în birou, peste ea, ca s-o salveze, că li se păruse că plînge cu sufletul sfîșiat de durere. De aceea, cînd Gabriela a invitat-o la ei la masă, sîmbătă seara și i-a promis o surpriză, un mascul pe cinste, de o să i se facă rău de plăcere - și i-a făcut șmecherește cu ochiul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
o lua spre mal cu toporișca după crengi uscate, mai cînta ceva de dor de inimioară, fluiera la păsărele, urina cu plăcere pe tulpina unui stejar și se rățoia la mărăcini, tu-i în țepii ăia ai lor de te sfîșie de-ți vine să nu te mai rabzi pe pămîntul ăsta tu pe tine însuți! Ce era poezie și ce era trudă, nimeni nu putea să spună, dar malul îi atrăgea pe văgăuneni ca un drog, nu trebuia să-i
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
al iubirii absolute, el se risipește în formele egoiste ale sinelui, care se vrea buricul lumii. Mancuse scăpase boii în arătură, barul era plin de bărbații cei mai importanți ai momentului, se dădeau pe gît paharele cu licoarea ce le sfîșia lăuntrurile, lumea era mai frumoasă, femeile lipseau, bombăneau poate în jurul sobelor, cu copiii atîrnați de poale, greu și pentru ele, ce e drept e drept, da' cine doboară stejarii și se luptă pînă îi vine sîngele în plămîni cu trunchiurile
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
marilor sfințiri Și-a anotimpului voințelor călite. Mă simt zborul pasărei ,imaterial, Purtând pe umeri aripe de nimb Legiferând poemul ideeal Ne cerând nimic în schimb. Pântecul cuvântului Am coborât în pântecul cuvântului: dinți tociți de caria înjurăturii mi-au sfâșiat carnea respirației de-am simțit în ureic gustul murăturii, erau acolo diafanul înțeles eminescian și miezul îndoielii lui Cioran, însă bomboana de pe colivă era metafora dintre dinții acestui an. În sâmburele verbului alunecând am dat de rădăcina ascunsului gând învățat
PASĂREA ZBORULUI IMATERIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356910_a_358239]
-
minte în așternuturi imens de pânză avea chip de zbor în culoarea pruncului femeie fluture tângui lumina de palid răvășit căzut în cer gol nepotrivit schingiuit de ultimul albastru a îmbătrânit în patul tău de umbre florile cresc rotunde geamăt sfâșie culoare din tinerețea coapsei galbenul mut în formele pârgului îți sărută obrazul cu parfum de nălucă amăgești veșnicia doar pragurile au rămas până la urmă cartea de taină a visurilor tale nu au prins liniștea în palmă înfocat de șoaptă te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]