1,455 matches
-
tranziție, cutremurat încă de vis, incapabil să-mi dau seama dacă m-am trezit sau am pătruns 111 în altă încăpere a minții mele, am simțit căldura și moliciunea aștenuturilor și am perceput ceea ce, la început, am luat drept țipetele sfâșietoare ale fluturelui martir. Dar de ce oare străbătea prin ele atâta voluptate? Străpuns de acul înghețat, ținut strâns între labele păroase, dizolvat interior de saliva otrăvitoare, îngerul gemea de plăcere. Căci auzeam din nou zgomotele de dragoste din camera de sub podeaua
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
unui străin despre mine însumi, tot despre mine vorbește acum și Mireille, dar ea nu-și dă seama și eu n-o înțeleg, o las însă să vorbească, în timp ce cărbunele meu aleargă grăbit pe coala de hârtie și mă încearcă sfâșietor sentimentul unei pierderi definitive, mi-a interzis s-o ating și fac un efort suprem de a mă concentra numai asupra desenului, nopțile ea dispare ca o cenușăreasă speriată, părăsindu-mă într-o totală descumpănire și, pentru că ziua nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
al cabanei. Sângele Îi picura de pe bărbie, cu mâinile Își masa gâtul, luptându-se să poată respira. — Ești... ești exact ca restul! urlă el, cu o voce răgușită și brutală. Jamie McCreath Începu să urle, un sunet cu rezonanță Înaltă, sfâșietor, care-și găsi ecoul În pereții goi de beton. — Taci! Martin sări În picioare și apucă băiatul de partea superioară a brațelor, săltându-l de pe podea. Taci! Taci! Taci! Dar asta-l făcu pe copil să zbiere mai tare. Mârâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ale liberților Liviei și ai lui Tiberius, adolescentul Gajus Caesar își căutase alinarea în modestele camere care îi fuseseră rezervate, păstrându-le într-o ordine obsesivă, mutând mereu obiectele și mobilele; numai în acel sărăcăcios echilibru estetic se potolise, încet-încet, sfâșietoarea lui singurătate. Obținând, odată cu puterea, o dilatare planetară a spațiului și autorității, în el explodase sentimentul atotputerniciei estetice, geniul constructorului de orașe. „O să vă fie greu să lucrați cu mine“, le spuse arhitecților săi, „dar o să vă distrați“. Sensibilitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
transformă Într-un vaer, pierzându-se treptat și prăbușindu-te În gol prin Întreruperea studiată a melosului retoric. Odată Început discursul, Înfățișarea fizică a omului se estompează, se șterge, totul reducându-se la gestul Înaripat al mâinii și la tremolul sfâșietor al vocii. Genialul Călinescu cântă la o uriașă orgă a ideilor, cutremurându-mă ca și cum aș asculta muzica lui Bach. Coborând de pe podium, profesorul ne zâmbește ironic și complice, se miră odată cu noi de cele Întâmplate și ne face șugubăț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci când cuvintele în sine nu sunt apreciate sau înțelese. E așa de greu să fii măcar vag amuzant, dacă publicul privește în direcția opusă, cu o expresie de indiferență crasă și plictiseală. Eram îngrozitor de timid în copilărie, iar amintirea sentimentului sfâșietor că lumea așteaptă de la mine ceva ce eu nu pot face mă mai vizitează din când în când. Judy îmi zice mereu că sunt alt om când se află și alții de față, și are dreptate: mă închid. Sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
erau evidențiate de umbre ascuțite ca într-o pictură cubistă. Mi-am dat seama că-mi țineam respirația în timp ce coboram: bubuitul continua și, câtă vreme priveam în jur încercând să-i identific sursa, izbucni oribil încă un țipăt din acela sfâșietor. Atunci l-am văzut, când am intrat în mica boxă din lateralul treptelor. Era îngenuncheat pe podea în colțul îndepărtat al încăperii mizere, cu spatele la mine, cu capul mișcându-se ritmic și regulat în spate, înainte de a se izbi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acoperite de cearceaf. Cel puțin ai bunul simț să aștepți până am s-o cunosc pe Maddox. Sau, mai bine, așteaptă până se întoarce Emmy. Habar n-am ce să fac cu o pasăre moartă. Liniște. Apoi un țipăt absolut sfâșietor. Nu mai auzise să facă așa până atunci, iar misterul o făcu să tremure de teamă. Adriana făcu un salt înainte și smulse cearceaful de pe colivie, disperată să liniștească pasărea suferindă. — Ce e, Otis? îl alintă ea printre zăbrele. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
textualist, și proza optzecistă, și operă de realism fantastic sau magic, și roman cinematografic imaginar. Este și autobiografie, și memorialistică, adică Petru Maier-Bianu În totalitate. Și Înainte de toate, este o carte despre viață și fericire, despre dramele și tragediile mizerabilei, sfîșietoarei epoci. O carte cu rădăcini mai vechi În proza lui Mircea Eliade de exemplu, cu splinul ei și cu realizmul ei fantastic. În afară de toate acestea, Inventarul iernilor mai este și foarte bine scris, totuși nu excesiv de calofil, lectura sa produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fier. Nu ai nici o teamă. Ești În concediu, și În timp ce te cobori spre sat, se apropie ora cinci, ca să prinzi Europa Liberă, același gând Îți vine În minte. Mereu și mereu: Nu a fost vară niciodată. Te Încearcă un dor sfâșietor după un coleg de facultate stabilit de ani de zile la Caracas. Cu el ai discutat cândva, Într-un februarie amar, În fața hoitului de delfin aruncat pe nisipuri la Pont, despre cât de repede să poți fugi ca să te apuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acum. Ben a fost bine după circumcizie și așa va fi și Connor. Acum poți s-o lași baltă? Bridget a scos un oftat exagerat și extrem de Îndurerat. În același moment, a intrat Saul. Bridget i-a aruncat o privire sfâșietoare. Saul i-a răspuns pur și simplu cu un zâmbet. Ruby nu și-a putut da seama dacă zâmbetul său era unul disprețuitor sau dacă era menit doar pentru a păstra pacea. Cunoscându-l pe Saul, era a doua variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ale lui Connor Întinse ca ale unui pui gata pentru fript, a simțit că Îi crește sila. Nu a văzut ce s-a Întâmplat În continuare pentru că a Închis ochii. Următorul lucru de care a fost conștientă a fost vaietul sfâșietor pe care l-a scos Connor. În timp ce oamenii spuneau mazeltov-uri și fratele lui Fi a luat-o pe Bridget ca s-o servească cu un pahar de whisky În scopuri curative, Ruby nu s-a mișcat. Stătea cu picioarele lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
singurul lucru pe care a vrut să-l facă de când am intrat în camera aceea de hotel. Sexul meu chircit se retrage repede ca un șoarece care traversează noaptea strada. Rămân în tăcere lângă ea, până când plânsul devine mai puțin sfâșietor, mai blând. Plafoniera din tavan, un oval de sticlă albă, un ochi orb, ne privește fără să ne aibă grija. — Nu reușești să nu te gândești, nu-i așa? O rafală de vânt deschide fereastra și aerul rece ne atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-și regăsi echilibrul. În același an 1930 primise însă și cea mai grea lovitură personală: moare soția sa, Concha Lizárraga, mama celor opt copii ai săi, „mama lui însuși“, cum spune el după criza din 1897, așa cum consemnase în paginile sfâșietoare ale Jurnalului intim. Dar nimic nu-l face să-și abandoneze radicalismul civic. La 12 octombrie 1936, „día de la Raza“ (ceea ce astăzi, sub numele de „Ziua Hispanității“, e sărbătoarea națională a Spaniei), la Universitatea din Salamanca (rămasă în teritoriul naționalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
râd gândindu-mă că era o nebunie. Douăzeci de dolari pentru un bilet care costă de fapt patru optzeci. Anne ar fi fost mândră. Mi-am dus haina în dulapul de pe hol. Madeleine se ridică și mă urmă. —A fost sfâșietor. O altă expresie pe care nu o aruncă la întâmplare în fiecare zi. —Sunt sigur, am spus și m-am întors în bucătărie. M-a urmat. — Dar au fost și părți amuzante. Deci a fost o comedie. Am luat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
său rămase totuși copleșit de grijă mare. - Tată, continuai îndurerat, lasă-mă să-ți spun pe de rost toată partea întâi din Faust, în original și fără greșeală. Ochii lui de culoarea plumbului se umplură de lacrimi și plânsul său sfâșietor mă deșteptă din toropeală. Afară ploua cu găleata. Tânărul care trecea fluierând, prin ploaie, s-a oprit uimit în fața mea. Stăteam în pragul cafenelei. - Nu știu dacă-ți mai aduci aminte de mine, deși acum ne întâlnim pentru a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În plus, în tăietura din ziar atașată scrisorii se mai putea citi că asasinul era originar din Est și stângaci. E drept că Annerose a stat pe gânduri o noapte lungă și o jumătate de zi, dar mama a învins. Sfâșietoare despărțire! Atelierul aproape terminat, cu oberliht mi se părea înspăimântător de gol. Patul era prea lat acum. Accentul ei suav, căruia-i simțeam lipsa. Degetele ei scurte, puternice. Lipsit, brusc, de orice tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la fel cum ai trăit!“ 4 Despărțire de iarnă. Frig, singurătate și senzația unei morți iminente localizate la suprafața trupurilor, împiedicînd orice reunire. Nimic nu mai răzbate dincolo de pelicula aceasta invizibilă cu toate că strigătul pe care-l izolează trebuie să fie sfîșietor. Singure secundele, bătute ghilotinat de vechea pendulă, reverberează între siluetele noastre oțelite, parcă; părem a fi așa, înmormîntați în imobilitate ca în propria noastră distrugere, două statui părăsite de orice alăturare a viului. V. tînăr, usturîndu-mă ochii. Acoperindu-mi fața
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
luminii ți-am auzit bătăile inimii, așa cum le-am auzit în prima zi de cunoaștere, atunci când ochii tăi mi-au prezis, o mare iubire a timpului. Da și El, timpul, ne-a fost cel mai mare prieten într-o tăcere sfâșietoare. Din razele de lună mi-am construit castele de lumini pentru a primi alături de dorurile și ele la fel de dureroase în fața tainelor nedeslușite. Ca un miracol al evadărilor din sferele suferinde mă priveai parcă pentru ultima dată cu acea înțelepciune ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
O, tu, cel ce m-ai mințit în toată voința ploilor, din ce parte vii și unde vrei să-ți întorci privirea rece și calmă a mânjitelor vieți. Nu vei înțelege, că poți fi dacă vrei, un PĂMÂNT DE SENTIMENTE SFÂȘIETOARE, peste o IUBIRE STINSĂ, într-o viață aproape ruptă din legendarele nopți de iubiri imposibile. GLASUL NOPȚILOR DE GERURI Domnul meu din acea noapte tristă, când cineva mi-a distrus iubirea, Eu am rămas cu o rază de lună plânsă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rămășițele gândului din ocrotitoarea moarte a păcatului. De la o zi la alta îi aud glasul pe timpul flămând de speranțe. De la o zi la alta, realitatea îmi întunecă sufletul ce sâgerează pe genele eclipsei unde rămân un element abstract de gânduri. Sfâșietor de sincer mă dezbrac de ispită și-n pustietatea căinței îi rostesc numele ce mi plouă prin săruturile stelelor îmbrățișându-mă cu lacrimile din adevărata-mi sărăcie iertată de noapte. TRUPUL OBOSIT DE ATÂTA IUBIRE DE LUME în amintirea prof.
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu „Cioc-cioc! Cine-i acolo?“. James a sunat la ușă. Am inspirat profund și m-am dus să deschid. Inima-mi bătea să-mi sară din piept. Am deschis larg ușa și iată-l stând în prag. Același James. Arăta sfâșietor de la fel. Părul îi era tot șaten închis, fața îi era tot palidă, ochii îi erau tot verzi, iar falca îi era la fel de osoasă. A schițat un zâmbet chinuit și, după o pauză stânjenită, James mi-a spus fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Unde bea și fumează Evora, de o urîțenie greu de definit, cu privirea sașie și cele aproape o sută de kilograme pe care și le poartă desculță, diformă, totul șters Însă complet de vocea ce plutește În melancolia, Sodade, irepresibilă, sfîșietoare, cu surdină, a unei muzici de port fără viitor recuperabil, unde se Întîlnesc fado-ul local mai Încărcat de tristețe decît cel lisabonez, În dialect exotic cu tangoul marinarilor argentinieni, dramatismul gen Edith Piaf adus de francezi alcoolici exilați, L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de agitată, un iepure, plouă, se Întoarce cu spatele, nu m-a simțit, se duce să viseze. Această extraordinar de fragilă ființă care sare, rupe ciucurii fotoliului, dă din mîini sau mîrÎie, e adevărata carte, premiul meu Nobel, o minune sfîșietoare pe care au plăsmuit-o și atîția alții, miliarde, de-a lungul și de-a latul istoriei, nu neapărat artiști, o droaie de imbecili, dar ce contează. Poți muri și din pricina unui cuib de păsări. Așa că iarăși sper să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
omului Îndrăgostit nebunește de viață și care Întîlnește permanent obstacole În aspirația sa către fericire, frază muzicologică și temă principală și-n Romeo și Julieta, este, desigur, patetic În toate direcțiile. Biata Antonina privind undeva În sus printre bare, pe sfîșietoarele acorduri patetice, În timp ce-n plan paralel Ceaikovski moare de holeră. În lectura regizorului fiind vorba de sinucidere. Muzicianul bea un pahar cu apă și vibrioni, deși fusese avertizat asupra pericolului. Aici trebuie spus că istoria muzicii menționează și posibilitatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]