159,175 matches
-
oglindă). Nimic nu e cum trebuie, nimic nu e la locul său în alcătuirea lumii în care trăim. Tot ce ființează stă parcă sub puterea unui blestem. Din care pricină spiritul se impregnează de angoasă, se fracturează, decade. Simțind apropierea sfîrșitului, se livrează înainte de vreme acestuia printr-o contabilitate sepulcrală: „nu știu exact ce las în urmă./ mă simt cum trebuie să se simtă/ o familie ce tocmai se mută în altă casă./ o parte din lucruri încă mai este aici
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
încercat/ le-am scris le-am citit le-am trăit./ e clar: jocul meu nu-i aici. dar unde?/ e undeva?” (bastonul de orb). Avem probabil a face, în acest tip de lirism negru tot mai răspîndit, cu simțămîntul unui sfîrșit de ciclu istoric, căruia individul vulnerat îi slujește drept fidel receptor. Particularul absoarbe precum o ventuză semnificațiile generalului, de unde efectul invers, de amplificare a discursului (ca și cum ar fi rostit la portavoce), în fața unui auditoriu ce se presupune că se recunoaște
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
lor./ noaptea s-a petrecut ceva neașteptat: corpurile lor/ au intrat în reacție cu întunericul și s-au modificat./ din îngeri au devenit demoni? aveau aripi/ dar negre. emanau lumină dar neagră” (în paradis se ajunge pe o scurtătură). În sfîrșit, al treilea aspect al decompoziției îl reprezintă decăderea Cuvîntului. Se află în cauză nu doar verbul poetic, ci și Cuvîntul originar, Logosul, care se obtenebrează asemenea îngerilor căzuți: „cum intră reumatismul în oase. sau igrasia în zid./ așa a intrat
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
deșert unde, la un moment dat, dispare. Acolo apare o oază” povestește Grotowski. Parabola fundamentală. Cercul e încă o formă de afirmație, fluviul una de dispariție. Această complementaritate explică, poate, de ce Brook și Grotowski au constituit “marea prietenie” a acestui sfîrșit de secol. Ei sunt indisociabili. Pentru mine de asemeni. Brook mă reconciliază cu teatrul, Grotowski mă atrage spre acel altundeva unde poate... Unul ne invită să rămînem aici, altul să ne îndepărtăm.
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
voluptos, în mierea cuvintelor și dispar! Mă încunoștiințează, cu o insistență teribilă, că vrea să se facă gunoier, soldat în Parcul Carol, polițai...numai bucurii. Eu îi explic că orice trebuie făcut serios și cu pasiune. Acum vreo săptămînă, la sfîrșitul obișnuitei înșiruiri a adăugat prețios. “Vreau să mă fac Aznavour. Charles Aznavour. Ce, n-ai auzit de el?”. Își pune CD-ul singur și cade în extaz. “Cum știe el, Charles, că noi sîntem aici și că-l ascultăm, habar
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
mine. Am fost cu el, recent, la Sala Radio, la un concert dirijat minunat de Horia Andreescu. Și l-a amintit din Festivalul Enescu. E pătruns de reîntîlnire. “ Ai văzut că m-a recunoscut și că m-a salutat la sfîrșit? De ce dirijorii la televizor stau cu fața la noi, iar în sală cu spatele?” Acum are o nouă problemă, pe care o dezbate și la grădiniță, și acasă. “Pot să fie doi Horia Andreescu pe pămînt? Că și eu m-am hotărît
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
a noțiunii. La origine, conceptul de subcultură a apărut în sociologie; a fost propus de Școala de la Chicago a anilor ’30-’40 din secolul trecut. Apoi s-a produs o schimbare de paradigmă, în sensul lui Thomas Kundt și, în sfîrșit, a intrat în joc și punctul de vedere socio-cultural, prin școala britanică de studii culturale. - Care au fost rațiunile care au dus la această schimbare de paradigmă? - Faptul că sociologia funcțională clasică, preocupată exclusiv de a delimita ce e funcțional
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
este imaginea unei lumi finite și totale, ci parte integrantă din aceasta prin simplul fapt că deși reproduce toate cărțile nu seamănă cu nici una, cu atât mai puțin cu Biblioteca însăși care conține toate cărțile. Inclusiv catalogul. Lefèbre ignoră, în sfârșit, cel mai important postulat: „este de-ajuns ca o carte să fie posibilă pentru ca ea să existe”. Tocmai pentru că acest catalog nu poate fi propria imagine a Bibliotecii, Borges formulează credința în Cartea Unică care presupune cu necesitate varianta unei
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
Chihaia: „...reprezintă un excepțional instrument de lucru, cu documentare exhaustivă, niciodată egalată (...) o realizare pe care numai un cărturar cu erudiția și vocația de explorator al unor domenii uriașe de cercetare ca Al. C. , putea s-o ducă la bun sfârșit.” Foarte legat a fost eruditul român de literatura italiană (a tradus în franceză Divina Comedie), de literatura spaniolă și de Spania, unde a și trăit cea mai mare parte a vieții la Santa Cruz de Tenerife în insulele Canare. A
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
Cronicar La sfîrșit de anu Caietele botoșănene Hyperion consacră numărul 4 aniversării dnei Monica Lovinescu. Cîteva superbe fotografii, de la toate vîrstele, ilustrează coperta; în centru, firește, dna Monica Lovinescu între microfoanele „Europei libere”. Semnează Gellu Dorian, Daniel Corbu (care i-a luat dnei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
Dorințele ridicole, că nu materia, subiectul (cîrnații de porc, visați de tăietorul de lemne cel sărac, în basmul cu pricina) au însemnătate într-o poveste, ci modul de a spune. Și aceasta justifica într-adevăr gestul lui de pionierat, la sfîrșit de secol al XVII-lea, de a așterne pe hîrtie, de a da o formă scrisă și cultă poveștilor istorisite de către doici și babe, îmbunătățind și înfrumusețînd povestea cam “seacă și simplă” cu ceva “agremente” și “ornamente”, îmbrăcînd “morala lăudabilă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
și le propune ca model de urmat, în timp ce “Altă moralitate” a aceleiași povești laudă avantajul de a avea o nașă bună care înlocuiește cu prisosință orice talent. Jocul se manifestă și la nivelul narării; povestea Riquet cel Moțat are un sfîrșit ambiguu: nu se știe prea bine ce anume a pricinuit preschimbarea cocoșatului într-un bărbat frumos, zîna cu darul ei fermecat, sau privirea de îndrăgostită a prințesei și atunci ni se propun mai multe versiuni prin cuvinte ca “Unii susțin
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
a pricinuit preschimbarea cocoșatului într-un bărbat frumos, zîna cu darul ei fermecat, sau privirea de îndrăgostită a prințesei și atunci ni se propun mai multe versiuni prin cuvinte ca “Unii susțin că...”, “Alții spun că...”. Aceeași incertitudine marchează și sfîrșitul lui Degețel: după unii acesta ar fi furat bogățiile Căpcăunului, după alții, care au și mîncat acasă la părinții eroului, acesta ar fi devenit bogat doar folosindu-se de cizmele de șapte poște ca mesager al regelui și al doamnelor
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
motanul; el nu are nimic din sălbăticia unei ființe monstruoase, ci este un magician mult prea naiv și ospitalier, înzestrat cu darul metamorfozării. Chiar și ființa urîtă și barbară, stigmatizată de barba-i albastră, este văzută, datorită contextului - începutul și sfîrșitul poveștii ironizează simțul foarte practic al mezinei, oarecum altfel: Barbă Albastră are și ceva din ființa diferită, respinsă de către ceilalți, condamnată la singurătate sau la moarte. Chiar dacă la nivelul unor secvențe, imaginile și simbolurile pot fi atinse de oribil, de
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
numită din fantezia părinților Pielea-de-Măgar, raportînd-o aproape sarcastic la moda, gustul și mentalitatea diverselor momente, de la anii cincizeci încoace, pentru a ajunge la concluzia ironică: “Hotărît lucru poveștile cu zîne nu există!”. O ironie mai senină și spumoasă colorează, la sfîrșitul veacului al XIX-lea, parodia lui Anatole France, Cele șapte soții ale lui Barbă-Albastră, în care temutul personaj de odinioară este cu totul benign și nevinovat, în timp ce nevestele lui succesive sînt, care mai de care, vicioase și netrebnice. Joaca lui
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
critic („revistă cu volum și periodicitate variabile”), numărul 4, descoperim un Nicolae Breban în ipostază de critic literar: O viziune a presentimentelor la Nichita Stănescu. Dl Breban semnalează cîteva poezii în care marele poet și-a presimțit, în mod frapant, sfîrșitul. * La Bistrița, apare o nouă revistă, Litera Nordului. Numărul 1, anul 1 din 2003 promite, ca să zicem așa.Așteptăm urmarea. Un primar bătăuș “PNL-PD se va reînscrie la Tribunal” anunță ZIUA aventura de domeniul suprarealului prin care trece alianța Dreptate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
una acorporală și nonvizuală, creștinismul oriental și-a însușit cu o anume vehemență, de cîteva ori de-a dreptul fundamentalist și belicos, interdicția decalogului în ceea ce privește ,,chipul cioplit”. Chiar și numai distrugerea sălbatică a imaginilor, șirul de excomunicări și dezbaterile fără sfîrșit pe tema imaginii din vremea lui Leon al III-lea Isaurul și a urmașilor sînt suficiente și convingătoare. Pe celălalt versant european, pe cel apusean, lucrurile stăteau puțin mai altfel. Moștenitor direct al unui aristotelism generic și al clasicismului greco-roman
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
OULIPO, din care a făcut parte și Raymond Queneau. Pastior ale cărui scrieri sunt publicate în ediție completă în Germania în acest an este și laureatul, împreună cu regretatul său bun prieten Gellu Naum, al Premiului European de Poezie. Și în sfîrșit dar nu în ultimă instanță, printre laureații acestei toamne îl întîlnim pe Cătălin Dorian Florescu, scriitorul originar din România, stabilit în Elveția, care cu primul său roman Wunderzeit apărut la Editura Pendo din Zürich a cules deja elogiile criticii. La
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
Ioana Pârvulescu în studio s-a înmuiat. Stiam că pînă la urmă aveam să-l conving, dar asta din cauză că el se numără printre acei reprezentanți ai “Europei Libere” care te ajută și din spital să duci o emisiune la bun sfîrșit, dacă asta depinde cumva și de el. N-am discutat decît foarte pe scurt despre încetarea emisiunilor. Cînd îl aduci la subiectul pentru care el mai crede că are de ce reveni în România, N.C. Munteanu devine de o volubilitate scăpărătoare
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13332_a_14657]
-
-mi inscripționez un tricou cu Berck, să mă antrenez și eu pentru proba eqlokkhusek de la jocurile olimpice din Alaska, să fac rost neapărat de un disc cu Mezz Mezzrow (cine nu știe povestea lui ascultă degeaba muzică!), am aflat în sfârșit cum îl cheamă pe cel care și-o ia mereu de la Stan și Bran: James Finlayson, sau pe prima femeie din lume care a făcut striptease: Gipsie Lee Rose, am aflat că Wagner e compozitorul preferat al florilor, iar în
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
fi împușcat în plină stradă de patru ordinatoare-asasini.)” șAiureli. S. Lemț „Ne mor tigrii, domnilor! Richard Perry, eminent zoolog englez, vede viitorul în negru: «- Trebuie să fii într-adevăr optimist pentru a spera că vor mai exista tigri sălbatici la sfârșitul acestui secol...» Într-adevăr optimist, eu mă întreb ce o să existe la sfârșitul acestui secol dacă dispar și tigrii?” șBroaște, evidentț „De cinci zile nu mai știu ce-i aia viață la «ultimele știri» sau «lumea în 24 de ore
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
tigrii, domnilor! Richard Perry, eminent zoolog englez, vede viitorul în negru: «- Trebuie să fii într-adevăr optimist pentru a spera că vor mai exista tigri sălbatici la sfârșitul acestui secol...» Într-adevăr optimist, eu mă întreb ce o să existe la sfârșitul acestui secol dacă dispar și tigrii?” șBroaște, evidentț „De cinci zile nu mai știu ce-i aia viață la «ultimele știri» sau «lumea în 24 de ore» și mă călătoresc pe teritoriul vast numit eternitate, adică citesc o carte. ș
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
autorului pentru ediția din 1938. Fiecare „notă” privește strict textul avut în vedere. Există însă o schemă generală, și ea este respectată: istoricul scrierii și istoricul publicării. Istoricul scrierii privește anii prolifici ai celui de-al doilea refugiu la Sibiu, sfârșitul fiecărui volum aducând precizarea datării: Sibiu, 1942 (Vremuri și oameni), Sibiu, 10.XII.1943 (Prăbușirea), Sibiu, 1942, (Sfântul), Sibiu, 1943 (Frământări) și o decalare de ani în curgerea acestei înregistrări, 1940, decembrie (Prăpastia). Istoricul publicării aduce în atenție, prin acțiunea
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
ce a publicat Eliade pînă în 1945, și nu numai. În felul acesta am învățat româna. Profesorul Eliade m-a întrebat dacă-l pot ajuta cu traducerea Autobiografiei, I (lucru pe care altcineva a încercat să-l facă) și, în sfîrșit, am devenit traducător. Apoi mi-a cerut să traduc și al doilea volum. După moartea sa, editorul și doamna Eliade m-au ales să traduc prima și ultima parte din fragmentele de Jurnal care n-au apărut în engleză (numite
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
și numai dacă vom înceta să încercăm a le asimila.” 3 Iată, într-adevăr, testul de neocolit. Cartea d-lui Pomogáts Béla repune în discuție toată această largă și sensibilă problematică, avansând totodată și soluții realiste, rezonabile pentru edificarea, în sfârșit, a unor poduri trainice. Ele ar merita mai multă atenție din partea lumii culturale românești. O spun pentru că în nici una dintre (nu puținele) publicații de cultură pe care le frecventez, nu-mi amintesc să fi întâlnit măcar o semnalare a acestei
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]