1,822 matches
-
Și, de asemenea, despre Tatăl, Fiul și Sf. Duh este scris: Cei trei una sunt (I In. 5, 7). Crede cineva că această unitate care vine din puterea divină, întărită prin jurăminte cerești, poate fi despărțită de Biserică, poate fi sfărâmată de voință dezbinatoare? Cine nu respectă această unitate, nu respectă legea lui Dumnezeu, nu respectă credința în Tatăl și Fiul, nu respectă viața și mântuirea”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, VI, în PSB, vol. 3, p. 438-439) „Această unitate
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ar fi putut ocupa timpul bolnavilor era aceea de bucătărie și gospodărie elementară. Chiar curtea nu putea permite nici o activitate agricolă cum era la Neamț. Probabil că bolnavele stăteau tot timpul în saloane, pe cele două bănci, "din care una sfărâmată", cu capul plecat pe mesele roșii, "boite roșii". Sumarul mobilier, în aceste condiții de conviețuire a alienaților, lipsite de orice activitate, era sărac și din necesitate (pentru a nu se întâmpla accidente). La geamuri existau "perdeluțe verzi". Din când în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
inițiind în dialectica internă a realităților, în insolitul cosmo-sacral; din păcate cuvântul nu revelează, ci ascunde sacrul. Vizând esența ultimă, adică absolutul, cuvântul năzuit de Blaga în excepționala-i Ardere se vrea un cifru magic, omnipotent, atoatelămuritor, în stare să sfărâme interdicțiile de orice fel ale comunicării: "sunet de-argint, de foc", înlesnind "ritul unei rostiri egale". Astfel înțeles, cuvântul se confundă finalmente cu logosul biblic instaurator, aspirând la articularea fragmentelor într-un spectacol uman integral: "Nepriceput pe lângă vetre,/ dar înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spre lumină, să dobîndiți, cum spunea Sfîntul Dionisie Areopagitul "cea mai dumnezeiască cunoaștere a lui Dumnezeu, cunoscută prin necunoaștere, într-o unire mai sus de minte". 2.11. ANTICHRISTUL Filosofia este un martiriu aparte, cum spunea cuviosul Iustin Popovici. Ea sfărîmă gîndirea în abisurile Ființei, unde viața umană se află într-un continuu pelerinaj, captivă a tainelor ce izvorăsc de pretutindeni. Fiecare om este o taină, lumea întreagă este o taină, universul este o taină, Dumnezeu... O taină trebuie să rămînă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de pedeapsă/răsplată și distrugere/izbăvire. Desigur, aceste paradigme nu au încetat complet să funcționeze în era contemporană, când evreii au avut de înfruntat cele mai cumplite explozii de antisemitism, lagărele morții, apoi perioada de reconstrucție a unei vieți evreiești sfărâmate de persecuție, dispariția celor dragi și o suferință fără margini. Întrebări existențiale fundamentale nu au întârziat să-i frământe pe supraviețuitori. Printre care aceasta: ce făcea Dumnezeu la Auschwitz, simbol al răului absolut? O întrebare care amintea de cele pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
gâfâind spre destinația finală. Gulagurile se căscau ca niște guri flămânde, înghițind trenurile suferinței. În lagăre, identitatea se reducea la un simplu număr. Românii deveneau niște cifre introduse într-o contabilitate a morții. În măsele stricate de sârmă ghimpată, comunismul sfărâma și mesteca inocența. Dar candela românismului a continuat să pâlpâie, înfruntând viscolul năprasnic care sufla din străfundul Siberiei. Și nu a rezistat doar în Basarabia și nordul Bucovinei, ci chiar până în adâncurile stepei unde românii au fost exilați. Mai arde
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ori "o lună gînditoare, pe un nour vagabond"59. (De ce să mori tu ?). Boala făcea progrese, iar poetul disperat o implora: "O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci Mi-aș sfărîma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri." (Iubitei) 60 Copleșit de durere, credea că din cauza fetei e posibil să moară el. Pus în această dilemă, el a scris versurile intitulate De-aș muri, ori de-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de Ipotești, ca să se poată liniști cumva, dar chipul Casandrei îl însoțea peste tot, după ce se des părțise de ea atît de dureros, pentru totdeauna. Ea a murit-am îngropat-o-n zare Sufletul ei de lume este plîns, Am sfărîmat arfa-și a mea cîntare S-a înăsprit, s-a adîncit, s-a stins. O, de-aș orbi, de-aș amuți odată, Că-n lume nu văd lumea căutată." (Aveam o muză) A vrut să continue cursurile, dar tatăl său
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
epoci pline de măreție: mesagerului care aduce vești dezastruoase despre înfrângerile suferite de englezi în Franța i se cere să vorbească în șoaptă, căci ceea ce relatează solul l-ar putea face pe rege ca, la auzul pierderii atâtor orașe, „să sfărâme plumbul coșciugului și să se scoale din morți” de durere. După care, remarcă ducele de Gloucester, nu i-ar mai rămâne decât să-și dea din nou obștescul sfârșit. Și cum trupul neînsuflețit al lui Henric al V-lea trebuie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și nu mă lăsau să dorm. Ofițerii cu care am avut de-a face au avut un comportament care a lăsat de dorit. Un om care are o pregătire și o școală nu-ți dă cu picioarele În burtă sau sfărâmă scaunul pe tine. Aveai impresia că fac niște experimente, să Înțeleagă și ei ce vedeau prin filme. În București erau bătăile mai clasice. La rinichi, numai În zona rinichilor. Te legau Într-o anumită poziție și nu te loveau cu
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
praguri de taină („Dacă vrea Dumnezeu”, „Voia Domnului”, „Dumnezeu știe ce face”, „puterea lui Dumnezeu mintea omului nu o poate cuprinde”), iar pe de altă parte, porunci și așezări pe care omul le-ar putea înțelege, dar care i-ar sfărâma sufletul și viața, prin revelarea lor (Papadima, 1936-1938/1985, p. 119). De aceea: Ceea ce pare fatalism nu sunt decât rigorile lucid acceptate ale unei severe concepții despre ordine, adică rânduială (Ibidem, p. 117). Omul știe că poate abate prin înșelăciune
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sau nu; nume; oameni; obiect; oceanul; om sănătos; ordonat; pachet; pas; pasăre; pămîntul; pătrat; pepene; pereche; pește; plinătate; dar nu prea; fără probleme; popor; populație; porc; portocală; pricep; produs; puritate; putere; răspuns; realizare; relație; satisfăcut; sănătate; scăpat; segment; separat; serios; sfărîmat; un sfert; sfîrșit; siguranță; simetric; societate; somn; sport; stadion; strîmb; suficient; susținere; tema; tenis; terminat; cu totul; un tot; tot unitar; una; unit; a venit; viață; viitor; vrednic; 2 (1); 764/198/71/127/0 întuneric: noapte (173); frică (95
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
obiecte; obraznic; obrăznicie; ochii; off; ordinea; păcat; pădurea; păgubi; părere; părere de rău; păstrează; pățești; planul; planuri; poc; porni; prăbuși; predestinație; produse; prostie; putred; răpune; răutăcios; reamenajare; referat; reglare; relații; remușcare; repar; reparație; ridica; a ruina; rupe,sparge; scaun; scîrbă; sfărîma; a sfărîma; sfîrșit; a snopi; spart; start; stînjenit; stricăciune; a strivi; strivit; a strînge; sunetul sticlei; surpriza; tare; telecomandă; televizor; tîmpit; toaca la pui; topor; treburile; trist; un ceas; un obiect; urît; uza; vase; vasele; vărsa; viață; voce; vreme; zdrobi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
obrăznicie; ochii; off; ordinea; păcat; pădurea; păgubi; părere; părere de rău; păstrează; pățești; planul; planuri; poc; porni; prăbuși; predestinație; produse; prostie; putred; răpune; răutăcios; reamenajare; referat; reglare; relații; remușcare; repar; reparație; ridica; a ruina; rupe,sparge; scaun; scîrbă; sfărîma; a sfărîma; sfîrșit; a snopi; spart; start; stînjenit; stricăciune; a strivi; strivit; a strînge; sunetul sticlei; surpriza; tare; telecomandă; televizor; tîmpit; toaca la pui; topor; treburile; trist; un ceas; un obiect; urît; uza; vase; vasele; vărsa; viață; voce; vreme; zdrobi; zid (1
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în elementele Yin. Observăm astfel trei categorii de staze ale Tan-ului: Tan-ul fluid este o materie fluidă, cu o compoziție apoasă; • Tan-ul gros este o materie mai densă, cu o compoziție uleioasă; • Tan-ul solid este o materie care nu se sfărâmă la presiune, format dintr-o materie patogenă. Fiecare dintre aceste trei stadii evoluează în mod spontan, cel mai adesea spre densificare și uneori spre fluidizare. De asemenea, putem întâlni frecvent materii cu o textură intermediară. Consecințele prezenței stazelor materiei Stazele
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
se mișcă de la sine), atunci când arcul Îi este Încordat și are În sine principiul corporal al mișcărilor pentru care a fost realizat, cu tot ce se cere pentru acțiunea sa, de același ceasornic sau de altă mașină atunci când s-a sfărâmat și principiul mișcării sale Încetează de a mai funcționa. ART. 7. Scurtă descriere a părților corpului și a câtorva dintre funcțiile sale Pentru a face mai inteligibil lucrul acesta, voi expune aici, În puține cuvinte, Întreaga compunere a mașinii reprezentate
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
declanșează soneria cîtorva ceasuri, apoi la toate; soneriile și bătăile ceasurilor devin asurzitoare, insuportabile) Vecin 1: (lui Vecin 4) Termină cu hîrburile astea! Oprește-le, n-auzi! (Vecin 4, însă, e fericit și nu aude) Oprește-le că ți le sfărîm de cap! (Vecin 4 tot nu aude, dar strigătul puternic al lui Vecin 1 îl face pe Vecin 3 să se trezească brusc, speriat și dezorientat) Vecin 3: Ce e? Unde sîntem? Ce facem, ce cîntăm? (Vecin 1 vine spre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
e cuptorul și lopata plină de pâine, așa să fie copacii, pomii ,plini de poame."407 Ca și în Bucovina, și în alte țări europene, cum ar fi Suedia și Danemarca, colacul de Crăciun se păstrează până primăvara, atunci fiind sfărâmat și amestecat cu grâul de sămânță, pentru ca recolta să fie bogată.408 Pentru descătușarea din îndărătnicia iernii, în ziua de 40 de sfinți, pe 9 martie, cum au trecut Zilele Babei, se spune că Moșii bat cu bâtele sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vise îi trezește regrete, simțim o dureroasă așteptare, o sete de-mplinire care nu mai vine și la care de fapt poeta ne tot anunță că a renunțat: "Dar n-am fost decât un cal închis în grajd,/ Unde am sfărâmat paiele mele încete,/ Unde mi-am golit urechile/ De sunete văratice și pofte firești,/ Iernând în contemplarea oboselii/ tot mai rotunde din capul meu...". " Dar n-am fost decât an cal adormit/ cu pielea sfârâind de aripi și de spume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
își exprimă părerea de rău că nu și-a sensibilizat îndeajuns ideile. De fapt, se întoarce la o poezie plină de farmec, halucinantă și feerică: "Și din treaz devine netreaz/ și adorm în somn, într-una,/ ca fântâna, sub găleată/ sfărâmând în sine luna." În ciclul "Împotriva mării", încercarea de-a crea cosmogonii este seacă și plată, fără respirație, împletind elementele primordiale cu formele geometrice, expresii ale libertății sau ale închistării gândirii; exemplul ar fi triunghiul și pătratul, expresii ale limitării
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
caracterizează pe oponentul său. Despre cei doi bărbați din viața ei, Maria - prezență enigmatică, iubitoare și nestatornică, sensibilă și imprevi zibilă - afirmă: Ah, nu se poate lupta cu voi... sunteți prea puternici, prea răi, prea crânceni amândoi... Trebuie să fiu sfărâmată între voințele voastre. În al doilea rând, triunghiul conjugal reunește, simbolic, liniile tematice ale piesei. Astfel, tema inadaptării omului superior la o lume în care totul este relativ și valorile sunt trucate reunește principalele idei puse în dezbatere: dreptatea absolută
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
chiar pe terenul științelor care s-au despărțit de ea în epoca modernă și care au renegat-o, determinându-le să reflecteze mai temeinic asupra lor înseși. În acest sens, Dilthey notează în Einleitung...: Totuși cultura lumii antice s-a sfărîmat fără ca științele particulare să se fi unit într-un întreg care ar fi putut lua cu adevărat locul metafizicii. Ceea ce spiritul nu putuse obține în campania sa de cucerire prin toată lumea, adică fundamentarea certă a ideilor și acțiunilor sale, el
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Bologa ulterior ideea potrivit căreia "conștiința să-ți dicteze datoria, nu legile..." (s. n.) O primă relativizare a acestor principii se produce numai la sosirea acasă, în Parva: "I se clătina concepția și avea nevoie de sforțări ca să nu i se sfărîme. Statul, aici, era privit ca un vrăjmaș..." (s. n.) Un loc special în acest discurs îl ocupă războiul. Desfășurată sub accentul abia perceptibil al unei ironii care este a autorului condescendent, retrospecția din capitolul al doilea deschide tema războiului. Chiar dacă au
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
-l putea transporta cu ea pretutindeni (sic)." Tratarea personajului în registrul metaforic obiectual nu este o noutate în limbajul romanului. Sia pare condamnată la ilustrarea procedeului, devenit manieră: "Mîhnirea și necazul cotrobăiau prin sufletul ei opac. O mare iluzie se sfărîma în blocul acela." Metafora solidificării, ca expresie a spiritului / și trupului implacabil creează o rețea repetitivă în portretul (itinerant) al Siei: "Sta acum ca o stîncă, care se străduia să cadă ucigător peste alții, și în truda ei se sfărîmă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sfărîma în blocul acela." Metafora solidificării, ca expresie a spiritului / și trupului implacabil creează o rețea repetitivă în portretul (itinerant) al Siei: "Sta acum ca o stîncă, care se străduia să cadă ucigător peste alții, și în truda ei se sfărîmă". Marelui efort de reacție nu-i rezistă însă încercarea intelectuală: "În zidirea ei compactă, clătinarea ideilor puține înfipte adînc făcea să se cearnă ca un moloz ce-i zăpăcea orice înțelegere." Ironia autoarei nu face decît să individualizeze temporar o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]