1,535 matches
-
celălalt capăt al firului să-și transmită mesajul. Și numai dacă mesajul îl dezamăgește, întrerupe politicos convorbirea sau, la nevoie, chiar trântește receptorul, enervat de insistența interlocutorului. N. Steinhardt nu este timid în judecarea literaturii, este generos. El nu se sfiește să se distanțeze - după ce inițial îi admiră - de monștri sacri ai literaturii, ca Teilhard de Chardin sau Emil Cioran. Apologia spiritului românesc La fel trebuie înțeleasă elogierea de către N. Steinhardt a românilor, a României, a stilului de viață românesc. Elanul
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
Daniel Cristea-Enache Înainte de 1989, poezia adevărată se afla într-un underground figurat, cu autori deveniți clasici în viață, studiați în manuale, editați și reeditați în tiraje considerabile, de la cota cărora nu se sfiau - unii - să aplice palme și alte corecții morale regimului politic. Poetul, chiar și cel mai ermetic, reprezenta o voce în spațiul nostru public, o autoritate consacrată și recunoscută, un model, fie și malgré lui, pentru toate categoriile de cititori. Situația
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
avut loc între primele poeme (de pe la 1900) pînă la ultimele, din preajma anilor '50: eminescian, neoromantic, simbolist pînă la 1916, bacovianismul se cristalizează - spune Mircea Scarlat - după 1916, anul apariției volumului Plumb. În analiza simbolismului lui Bacovia, criticul, care nu se sfiește să-și revizuiască unele păreri emise anterior, constată că se poate vorbi de "deplina asimilare a convenției poetice simboliste". Întrebarea este dacă Bacovia a asimilat, în adevăr, această "convenție" literară sau a fost asimilat de ea. Răspunsul este de mare
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
de indivizi aflați până de curând în tribune și care acum se pregătesc să facă pasul la ofsaid. Agresivitatea fără precedent a tagmei anunță zile grele pentru ideea de democrație în România. O voce din arsenalul neo-potentaților nu s-a sfiit să afirme că scopul confreriei este „să sugrume” orice idee de concurență în economia țării. Ca să-și păstreze privilegiile, astfel de indivizi nu se vor da în lături de la nimic: vor cumpăra conștiințe și vor șantaja personalități, vor plăti măciucari
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
scuze lui Vasilica Danileț. Studentul din anul IV de la Facultatea de Drept a revenit cu un text în zece puncte despre conflictul dintre el și judecătorul CSM. Studentul susține că a fost amenințat cu greutăți în carieră, dar nu se sfiește să-i reproșeze lipsa de verticalitate mai marelui de la CSM, scrie luju.ro. Vasilica a trimis o sesizare către ELSA și către decanul Facultății din Iași, judecătorul CCR Tudorel Toader, în care a cerut să se ia măsurile ce se
Un student la Drept se ceartă cu Danileț: "Dacă dai like lui Băsescu, ai încălcat legea?" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/45374_a_46699]
-
întreg pămîntul, si ingenuitate bulversantă. Carrière e un erudit, înainte de orice, pentru că a fi capabil să istorisești snoave cu Nastratin Hogea laolaltă cu povestiri africane, pilde buddhiste sau basme/ bancuri cu rabini, e o performanță pe care autorul nu se sfiește să o exhibe, perfect conștient că își năucește auditoriul. Dar plăcerea istorisirii, entuziasmul deloc disimulat al povestașului, cum îi spuneam, au parcă acea naturalețe a unui prim povestitor, de va fi fost vreodată cineva primul, și totodată o blîndețe disperată
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
din Rampa notează "dezastru Bălăuca se accentuează". Și totuși, în decembrie 1935, criticul continua să-și supraestimeze mult valoarea romanelor sale, declarînd, într-un interviu: "Sunt romancier și romanul românesc va conta cu mine - iată formula pe care nu mă sfiesc să ți-o încredințez pentru a o da publicității, cu tot riscul ce comportă". Chiar a doua zi, la 6 decembrie 1935, apare, în Vremea, cronica lui Pompiliu Constantinescu, o negare hotărîtă a romanului, recunoscînd superioritatea biografiei lui Călinescu din
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
încearcă cu disperare, prin unele dintre scrierile sale, să se disculpe în forme mai mult sau mai puțin explicite, sub aspectul simbolic al artei ce lasă să răzbată ecourile autobiografice, cu toate eforturile autocenzurii și ale obiectivării. Deși s-a „sfiit totdeauna să scrie pentru tipar la persoana întâi”, după cum declară în Cred, Liviu Rebreanu nu poate ascunde o vinovăție, mai mult sau mai puțin inventată, decât prin tertipurile sublimării într-un imaginar care răscumpără și disculpă prin alambicurile nevăzute, dar
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Paleologu, iar gîndurile și replicile sale sînt parcă desprinse din interviurile acordate cu atîta generozitate în ultimii ani de acest intelectual mereu surprinzător: ,Teofil Pascal avusese o viață lungă și interesantă pe durata căreia nu se plictisise niciodată. Nu se sfia să afirme lucrul acesta ori de cîte ori avea prilejul, mai ales că prilejurile erau și dese, ziariștii, care mai de care, grăbindu-se să-i ia interviuri pentru presa scrisă și cea audio-vizuală. ŤDe cînd am ieșit din pușcărie
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
dar și sen „sân“ < lat. sinus. Forma sânătos a fost interpretată de unii ca dovadă că a existat și în unele graiuri din Transilvania cuvântul sân „sănătos“, urmașul lat. sanus. Un paradox: de ce nu mor unele cuvinte latinești Nu mă sfiesc să repet că româna păstrează, până în zilele noastre, din latină cele mai importante cuvinte din vocabularul său. Cele mai multe au fost importante și în latină și au continuat să fie importante până astăzi. Pe lângă acestea, există unele cuvinte care nu sunt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
lucruri poate imposibile deocamdată la noi, care însă sunt normale în altă parte. Eu mă mir că nu se duce în străinătate. Sunt sigur că ar face o carieră strălucită, am vorbit cu oameni care îl prețuiau extraordinar, nu se sfiau a declara că e un geniu. Ion Pomponescu, la auzirea cuvântului "geniu", avu o tresărire de indispoziție și păli, ca și când ar fi fost direct atins. Era un bărbat înalt, bine legat, cu mustața forfecată mâncată de caniție, îmbrăcat cu smoching
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se plimba într-o casă spațioasă, cu bibliotecă, tablouri, camere nenumărate, îi răpea somnul. Prefera să rămână mai departe actualul conservator decât să vină altcineva. Spre a fi sigur de concursul lui Hagienuș, Suflețel, care poseda ceva avere, nu se sfii a-i împrumuta cu poliță în regulă o sumă însemnată. La scadență, Hagienuș nu plăti, precum nici Suflețel nu protestă polița. Suflețel renunță la bani pentru post, îi trebuia cambia ca s-o arate la cunoscuți, eventual s-o reproducă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aci Pomponescu râse, ironizîndu-se singur amabil și indicând astfel greutatea în care se afla el, ca om de vază, de a-și descoperi unele slăbiciuni), vine un timp în care sufletul încă tânăr nu vrea să abdice și totuși se sfiește să-și dezvăluie aspirațiile. Atunci, cine are norocul a găsi o ființă discretă și înțelegătoare începe o a doua viață. De o astfel de existență nouă am și eu nevoie. Cred că mă înțelegi. - Te-nțeleg! răspunse Ioana cu un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hagienuș odată un lucru cu totul rizibil. Auzind gălăgie, de dimineață, undeva în interiorul casei, se repezi la ușă în cămașa națională extraordinar de lungă și de largă cu care dormea. Din cauza unei trosnituri de pași în coridorul lui, Hagienuș se sfii a deschide ușa și se mulțumi a privi pe gaura cheii. Nu vedea însă nimic și i se părea că aude un fel de frământare pe loc dinapoia clanței. Deodată simți o înțepătură în ochi și zări un pai de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
i se părea că orice pahar putea fi descoperit ca fiind paharul în care a băut Napoleon la Austerlitz și orice icoană, opera unui maestru. Pentru nimica toată dădea telefoane Sultanei. Observând ce complexă e cunoașterea umană, începu să se sfiască față de alții de ignoranța sa și căpătă un tic, acela de a aproba orice afirmații, cu înțelesul: "asta se știe, e curent". În felul acesta, părea a urmări perfect ideile celorlalți. De exemplu: - Asta seamănă, zicea un profesor de istoria
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tot cazul, regret că nu te-am ajutat să fii protagonistul unei cauze mai bune. Condamnatul sunt eu. M-am crezut patriot și m-am dezinteresat de viața publică, m-am pierdut în voluptăți intelectualist ice și estetice (Ioanide se sfii, din pudoare, să adauge: și erotice), ca un Hagienuș sau un Suflețel. N-am fost mai înțelept decât Gonzalv Ionescu, care, ca să capete o catedră, ar primi reinstaurarea iobăgiei. Am crezut că arhitectura e totul și n-am priceput că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întoarce spre figurile familiare. . - E o ipoteză amabilă a dumitale, zicea Pomponescu cuglasul pompos cu care distribuia laude când era tare; înțeleg din ea adevărul crud că sunt o figură a trecutului. . - N-am vrut să spun asta! . - Nu te sfii deloc, concluzia firească, rezultând din fapte,aceasta este. Mă resemnez. . - Totuși lumea vă acordă importanță nu numai sub raportul situațiilor publice. Sunteți un om de cultură de o deosebită rezonanță. . - Cultură, ăsta e un termen vag, toți sunt astăzi oamenide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
statului în contra numirii lor pe temeiul învățăturii, onestității și stagiului nu am văzut până acum în "Binele public" Să-i spunem noi însă prin ce se deosebește: prin temperament. De-un temperament mai energic și mai verde, nu ne-am sfiit niciodată de-a numi conservatoare ideile de păstrare ale statului român și a le opune demagogiei cosmopolite, botezate cu numele de "liberalism" și desfrâului naturilor catilinare cari tind să pună mâna pe demnitățile statului fără a compensa suirea lor prin
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
numele de "liberalism" și desfrâului naturilor catilinare cari tind să pună mâna pe demnitățile statului fără a compensa suirea lor prin merit, prin muncă, prin talent. Alții, speriați de calomniile repetate douăzeci și cinci de ani de-a-rîndul de organul demagogiei, s-au sfiit de-a se numi conservatori. Aceasta ni se pare singura deosebire între conservatori și celelalte grupuri ale opoziției, o deosebire despre care cititorul ne va permite să credem că nu merită o discuție serioasă. [14 ianuarie 1882] [""ROMÎNUL" NU ARE
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
corolarul esploatării sistematice, ce-ar zice d. C. A. Rosetti atunci? Ce ar zice? Nu ne mai trebuie titlu de rege, ar zice, căci începe să nege faptul republicei. Jos titlul" Și ar zice - o pentru că d-sa nu se sfiește de-a o zice azi, când semnătura voluntară a acelui " titlu" l-a făcut om avut pe el și pe copiii săi. Închipuiască-și cineva dacă 'și poate închipui... că d. de Bismarck, contele Taafe, Gladstone sau Ignatief, sau oricine a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
direcțiunea politică a ziarului este cu totul străină de cronicele noastre. Aceasta o declarăm odată pentru totdauna. Terminând, nu ne mai rămâne decât a constata că d. Rosetti, spre a lovi cu orice preț în adversarii săi politici, nu se sfiește a tîrî în publicitate nume cari pentru d-lui cel puțin ar trebui să fie sacre. Acest eroism nu-l putem nici înțelege nici aproba. Fantasio [27 martie 1882] NOVELE DIN POPOR DE IOAN SLAVICI Un volum de 456 pag
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
antiquam et aprobatam legem -, principii proprii, autoritățile proprie elective, fără nici un amestec din partea Coroanei ungurești. Era un neam de ostași, oameni de arme, un popor aliat maghiarilor, nu supus lor, atât de puțin supus încît notarul regelui Bela nu se sfiește a-și încuscri pe cei întîi regi de rasă arpadiană cu fiicele Domnilor români anteriori înființării statelor dunărene. Notarul poate fi apocrif, poate fi dintr-un veac mai târziu, dar psicologic și pentru respectul ce-l are pentru poporul nostru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și încetează prin a fi dublu și triplu milionar. În acest timp conștiința nu joacă la el nici un rol; el devine evlavios abia după ce averea e pusă bine în lada de fier. Pentru a câștiga această avere, el nu se sfiește de nici un mijloc și oricare-i permis după opinia lui, moral sau imoral, onest sau malonest, drept sau criminal. (V. R. Henke, Rumanen, pag. 37, 38). Din cele ce preced d. N. Xenopulos se va fi convins cât de puțin
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mintea normală ca să fim înțeleși și să nu se substituie cuvintelor noastre alt senz decât acela pe care li-l dă lexiconul, graiul viu și convenția mutual stabilită între oamenii ce vorbesc aceeași limbă. Cu toate acestea "Romînul" nu se sfiește a ne atribui următoarea idee: Partida conservatoare voiește mai presus de orice o stare de lucruri în care mulțimea să fie dedesupt și puținii deasupra; ea dorește ca clasele de jos să nu se ridice la o viață mai largă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din urmă club este eminamente politic după cât știm, constituit nu pentru a încuraja comerțul și industria, ci pentru a da materialul trebuincios de agenți electorali guvernului roșu. În acest Club sunt și mulți negustori de vorbe cari nu s-ar sfii a se folosi de concursul Concordiei, ce pîn' acum s-a ferit de veleități 173 {EminescuOpXIII 174} politice, pentru scopuri electorale de-o importanță apreciată numai de trinitatea Gheorghian - guță Panu - verussi. Iată punctul asupra căruia credeam de datorie a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]