1,177 matches
-
dădea nici o atenție și nici nu încerca să scape. Înainte de a-l prinde, am avut timp să-i zăresc petele albe de pe spate, faimosul cap de mort. N-am mai vorbit despre femeia în pufoaică... Am urmărit cu privirea zborul sfinxului eliberat - pe cer, el s-a despărțit în doi fluturi și am înțeles, așa cum poate să înțeleagă un copil de zece ani, de ce fuseseră uniți. Tulburarea bunicii mele îmi părea acum logică. Capturarea sfincșilor împerecheați mi-a readus în minte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pufoaică... Am urmărit cu privirea zborul sfinxului eliberat - pe cer, el s-a despărțit în doi fluturi și am înțeles, așa cum poate să înțeleagă un copil de zece ani, de ce fuseseră uniți. Tulburarea bunicii mele îmi părea acum logică. Capturarea sfincșilor împerecheați mi-a readus în minte două amintiri foarte îndepărtate, cele mai misterioase din copilăria mea. Prima, de pe la opt ani, se rezuma la câteva cuvinte dintr-un cântec vechi pe care bunica mi-l murmura mai degrabă decât mi-l
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atunci, nu am putut obține nici un răspuns. Scena mi-a reapărut în fața ochilor: îi arăt bunicii fotografia și, deodată, văd trecând o umbră rapidă, care mă face să-mi uit întrebarea; pe perete, acopăr cu palma un fluture ciudat, un sfinx cu două capete, cu două trupuri, cu patru aripi. Îmi spuneam că acum, după patru ani, sfinxul acela dublu nu mai avea nimic misterios pentru mine: doi fluturi împreunați, pur și simplu. M-am gândit la oamenii ce se împreunau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și, deodată, văd trecând o umbră rapidă, care mă face să-mi uit întrebarea; pe perete, acopăr cu palma un fluture ciudat, un sfinx cu două capete, cu două trupuri, cu patru aripi. Îmi spuneam că acum, după patru ani, sfinxul acela dublu nu mai avea nimic misterios pentru mine: doi fluturi împreunați, pur și simplu. M-am gândit la oamenii ce se împreunau, încercând să-mi imaginez mișcarea trupurilor lor... Și, dintr-o dată, am înțeles că, deja de luni de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deja de luni de zile, poate de ani de zile, nu mă gândeam decât la trupurile acelea înlănțuite, contopite. Mă gândeam la ele fără să-mi dau seama, în fiecare clipă din zi, vorbind despre altceva. Ca și cum mângâierea febrilă a sfincșilor îmi ardea palma tot timpul. Să o descos pe Charlotte ca să aflu cine era femeia în pufoaică îmi părea acum absolut imposibil. Un obstacol de netrecut se ivea între bunica și mine: trupul femeiesc visat, râvnit, posedat de mii de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
confesiunea, manifestarea lirică, explozia sentimentală, îngemănate încă de atunci cu forța unei rare intuiții analitice. Primele cărți se concentrează toate, egocentric, asupra universului interior, chiar și când exigența epicului pare a impune personaje cel puțin aparent distincte. În Ape adânci, Sfinxul (1920) și Femeia în fața oglinzei (1921), subiectivitatea este dimensiunea dominantă, dacă nu unică, iar încercările manifestării epice rămân formule goale de substanță proprie, adevărata lor funcție fiind dispersia confesiunii, din străduința, evident legitimă, de a-i asigura măcar o minimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
datele experienței cuprinse în „documentele sufletești” din volumele anterioare, deschizând în aceeași măsură perspective noi pentru arhitectura romanului modern. Altfel spus, prozatorul din Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach și Drumul ascuns reia întreaga problematică psihologică din Ape adînci, Sfinxul, Femeia în fața oglinzei, Balaurul, Romanță provincială și Desenuri tragice, își proiectează materia epică în limitele unei structuri romanești, riguros organizată, asamblată în jurul unui nucleu narativ a cărui specificitate conferă, în bună parte, originalitatea, valoarea și modernitatea scrisului bengescian: psihologia rămîne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
materialul furnizat de aceasta este prelucrat în ciclul Hallipa într-un complex epic cu o textură care depășește modalitatea eseistică din cărțile precedente pentru a se constitui sub semnul romanescului. IOAN HOLBAN SCRIERI: Ape adânci, București, 1919; Bătrânul, București, 1920; Sfinxul, București, 1920; Femeia în fața oglinzei, București, 1921; Balaurul, București, 1923; Romanul Adrianei, București, 1924; Romanță provincială, București, 1925; Fecioarele despletite, București, 1926; Lui Don Juan, în eternitate, îi scrie Bianca Porporata, București, 1926; Concert din muzică de Bach, București, 1927
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
expresionări incifrate, oculte, pentru că el este, semnifică, probează prezența zeului. Funcția, profesia, inițierea sa e de natură divină. Religia aceasta politeistă era centrată pe încredere, fidelitate, speranță. Exprimându-se esențializat prin acțiune și contemplare, egiptenii au dat posterității piramidele și Sfinxul, pe lângă scrierea hieroglifică, arta îmbălsămării, voința de a nu muri. în acest context se înscrie și medicina egipteană. Preponderent în practica preoților, ea a avut un caracter religios, asistând deopotrivă spiritul și trupul. în numeroasele papirusuri care, descoperite, se păstrează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Problema banilor ș.a., a devenit foarte cunoscut prin romanul Dama cu camelii. Impresiile puternice generate de lectura romanului a determinat crearea libretului pentru opera Traviata de Giuseppe Verdi și a mai multor versiuni cinematografice, un rol i-a fost încredințat "Sfinxului" Greta Garbo. Cel ce a făcut cunoscută viața curtezanei pariziene, Alphonsine, devenite Marie Duplessis, prin personajul Marguerite Duras, este fiul nelegitim al lui Alexandre Duma (Tatăl), dramaturg și romancier romantic de mare anvergură, autorul capodoperelor: Cei trei mușchetari, După 20
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nuvele Perturbații, urmat de alte două culegeri de proză scurtă, Iarba verde de acasă (1977) și Soarele (1979). A colaborat cu poezie, proză, teatru, aforisme, eseuri la „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „România literară”. Postum apare placheta de versuri Sfinxul (1988). Rămân în manuscris romanul Soarele este al tuturor și nuvelele adunate sub titlul Prometeu. Prozatorul T. își conturează încă de la început universul investigat și stilul. În tușe îngroșate, mergând până la caricatură, personajele din schițele sale au un profil frust
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
specifică psihologiei adolescentine și dragostea dominatoare, angoasantă a părinților. Prozatorul vizează și o țintă pedagogică în direcționarea conflictelor, finalurile dramatice constituind tot atâtea avertismente voalate, fără a eșua, totuși, în tezism. O sensibilitate adolescentină pare că nutrește și poezia din Sfinxul, unde discursul tinde către simplitate și către sinceritatea efuziunilor, într-o formulă retorică nesofisticată. „Asperitățile” acestui lirism captează ceva din impetuozitatea eroticii lui Nicolae Labiș, însă fără energia acestuia. SCRIERI: Perturbații, București, 1968; Elemente umaniste în gândirea filosofică românească de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
Asperitățile” acestui lirism captează ceva din impetuozitatea eroticii lui Nicolae Labiș, însă fără energia acestuia. SCRIERI: Perturbații, București, 1968; Elemente umaniste în gândirea filosofică românească de la Olahus la Bălcescu, Iași, 1971; Iarba verde de acasă, București, 1977; Soarele, București, 1979; Sfinxul, Iași, 1988. Repere bibliografice: Sânziana Pop, Bănuiala, LCF, 1968, 9; Virgil Mazilescu, „Perturbații”, GL, 1968, 10; Al. Andriescu, „Perturbații”, CRC, 1968, 15; Nicolae Crețu, „Perturbații”, IL, 1968, 5; Mincu, Critice, I, 200-202; Liviu Leonte, „Iarba verde de acasă”, CRC, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
ales despre figurări care trebuie să descrie calitățile zeului prin intermediul Însușirilor care sunt atribuite animalelor respective: Khnum, cel care fertilizează, arată „ca” un berbec; Anubis, zeul cimitirelor este „ca” un șacal; Horus, zeul cerului, arată „ca” un șoim. La fel, sfinxul, care Îl reprezintă pe suveran, spune despre el că este „ca” un leu (animal regal prin excelență). Ajungem astfel la un ultim grup de zei: suveranii 1. Așa cum, În gândirea egipteană, un zeu se poate Întrupa, În mod succesiv, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În imagini. Doar prezența unei inscripții cu numele sau a emblemelor personale 4 ori apartenența la un anumit grup permit identificarea. Din iconografia anatoliană nu lipsesc nici ființele compozite: l-am amintit deja pe zeul-spadă din camera B de la Yazilikaya; sfincșii plasați la porțile incintelor străjuite de ziduri (Boghazköy, Alaka Hüyük), demonii Înaripați cu funcție apotropaică, oameni-taur; oameni-munte etc. 4. PANTEONUL DE LA ¾ATTUȘA ȘI PANTEONURILE LOCALETC "4. PANTEONUL DE LA ¾ATTUȘA ȘI PANTEONURILE LOCALE" Înainte de constituirea statului hitit, Hattușaș a fost integrată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Fără să ne referim la utilizarea și cantitatea acestui material, să enumerăm pur și simplu unele motive: un Dionysosxe "Dionysos" cu cap de taur (Roma, Forul Roman), mitul teban pe frontonul templului A din Pyrgi și un mare număr de sfincși, satiri, bacante, harpii, sirene, Înfățișări ale lui Pegas, demoni marini, grifoni. Acestea se găsesc pe micile altare de teracotă (arulae) de pe Esquilin (secolele VI-III Î.Hr.), pe oglinzi (secolele VI-III Î.Hr.), pe materiale decorative și pe obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
final fericit. Soției mele, Jennifer, cartea Îi datorează, de asemenea, foarte mult - nu În ultimul rând, două lecturi atente și constructive. Dar autorul Îi datorează mult mai mult. Epoca postbelică Îi este dedicată. tc "" Introduceretc "Introducere" Fiecare epocă e un sfinx care se prăbușește În abis de Îndată ce enigma i-a fost descifrată. Heinrich Heine Circumstanțele (pe care unii domni nu dau doi bani!) conferă În realitate fiecărui principiu politic o culoare distinctivă și un efect singular. Edmund Burke Evenimente, băiete, evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iie/într-un iatac, pe întuneric între doi. " " Avec une joie terrifiée ici j'attends/pour que le long silence entre nous deux se rompe/comme un chemisier déchiré terriblement/dans une alcôve au milieu de la nuit sombre. " (Œdip în fața Sfinxului/ Œdipe devant le Sphynx) (Miclău, 1978 : 467). Le sentiment de l'illimité Surtout dans leș poèmes d'inspiration expressionniste, on découvre des termes qui illustrent l'aspiration du poète de se confondre avec l'univers. L'adjectif/adverbe " năprasnic "/" năpraznic
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Le premier dimanche), p. 455, Zi de septemvrie (Jour de septembre), p. 457, Oraș în noapte (Ville dans la nuit), p. 459, Dacă m-aș pierde (Și je me perdais), p. 463, Supremă ardere (Suprême combustion), p. 465, Œdip în fața sfinxului (Œdipe devant le sphynx), p. 467, Epitaf pentru Euridice (Épitaphe pour Eurydice), p. 469, Catren (Quatrain), p. 471, Glas de seară (Voix du soir), p. 473, Cântecul obârșiei (La chanson de la source), p. 475, Scoici (Coquilles), p. 479, Dumbrava africană
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
în Clipa fără sfârșit/Instants sans fin, op. cît., p. 41. C'est nous qui soulignons. 1140 V. Lucian Blaga, Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît. : Răsărit magic (Lever magique), p. 432-433 ; Œdip în fața Sfinxului (Œdipe devant le Sphynx), p. 466-467 ; Cariatide (Cariatides), p. 482-483 ; Sfârșit de an (Fin d'année), p. 542-543. 1141 Nous illustrons la présence de ce motif dans leș Chapitre V et VI qui, à part l'analyse comparative des traductions, comprennent
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de figura proteică, tragică a artistului de geniu. Tema chimerelor străbate întreaga operă paciureană, marcată și de o vână rodiniană și de o patină expresionistă în cele două sculpturi care apar în preajma Primului Război Mondial, Zeul războiului și Sfinx. Tema chimerei, a sfinxului, îndelung utilizate ca teme decadente, apar la Paciurea reinterpretate într-un sens ontologic, simbolic-creaționist, care le sustrage sensibilității decadente. Paciurea tematizează prin intermediul chimerelor efortul creației, al materiei, al ideii în încercarea de a prinde formă, o bună parte din chimerele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pasărea măiastră. Un astfel de dialog între tradiția picturii bizantine, care include și o viziune ortodoxistă și tema favorită decadentismului, cea a lui diminutio capitis, o regăsim în pictura Ceciliei Cuțescu- Storck, așa cum Paciurea valorifică în sculptură tema himerei, a sfinxului, scoasă de sub incidența decadentismului pentru a dobândi o dimensiune ontologică superioară. Această zonă a reinterpretărilor unor teme specifice, a metamorfozelor, a deplasărilor, regăsește simbolismul pentru a-l depăși într-un mod constructiv, original. Încetând de a mai socoti simbolismul drept
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exacerbare a imaginației care explorează zonele obscure ale subconștientului. Pictorul nu rupe definitiv cu tradiția picturii academice, ci, dimpotrivă, așa cum demonstrează John Reed, o parte dintre subiectele sale nu sunt deloc noi, ci reformulări ale unor opere celebre. Oedip și Sfinxul, expusă la Salonul din 1864, are ca reper iconografic Oedip și sfinxul (1808) al lui Ingres, Jupiter și Semele (1895) este realizată după Jupiter și Thétis (1811) al lui Ingres, Jason și Medeea (1865) are ca model pe Bacchus al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
definitiv cu tradiția picturii academice, ci, dimpotrivă, așa cum demonstrează John Reed, o parte dintre subiectele sale nu sunt deloc noi, ci reformulări ale unor opere celebre. Oedip și Sfinxul, expusă la Salonul din 1864, are ca reper iconografic Oedip și sfinxul (1808) al lui Ingres, Jupiter și Semele (1895) este realizată după Jupiter și Thétis (1811) al lui Ingres, Jason și Medeea (1865) are ca model pe Bacchus al lui Leonardo da Vinci, Triumful lui Alexandru cel Mare (între 1875 și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imprudenta sa iubită etc. Estetica decadentă este edificată prin scenarizarea acestei tensiuni vizibile în arta lui Moreau și a restaurării principiului ei de coeziune în chiar punctul de dispersie, de destructurare al ei, fixare fascinată, meduzantă a vidului. Oedip și Sfinxul se confruntă prin intermediul privirii, dramatizare a tensiunilor ce rezidă din ciocnirea contrariilor transpuse aici în registrul capacității de seducție; sau la nivel structural, între realismul anatomic și ornamentul flamboiant, exotic. Imaginea lui Zeus o transformă în cenușă pe Semele, Moreau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]