1,791 matches
-
lui, așa încît toată seara Chanu rămase parcă atîrnat de buzele lui. - Veniți, îi zise doctorul Azad lui Nazneen care se pregătea să-i servească preumblîndu-se prin spatele mesei: Veniți să stați cu noi la masă. - Soția mea e tare sfioasă, zîmbi Chanu și-i făcu semn din cap să se așeze. - Săptămîna aceasta am văzut doi tineri de-ai noștri într-o stare vrednică de milă, spuse doctorul. Le-am zis în față că au de ales: ori renunțați la
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
fundurile bunoacelor întâlnite pe stradă: "țopăi prin oraș ca un cangur/ îmbrăcat, din creștet până-n tălpi/ în lumină.// sunt fericit/ și de fericit ce sunt/ pun mâna pe fundul/ tuturor bunoacelor care-mi ies în cale." (Fericit). Altfel, este destul de sfios și-i plac "tipele pudice", întrucât cu ele se poate construi "un abis de comunicare/ unde se pot întâmpla/ nesfârșite nopți de desfrâu". Nici fantasmele nu sunt de lepădat; cu atât mai puțin realitatea vie și caldă, oferind atâtea surprize
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
de o etichetă care concurează "lacrima zidurilor umede", a lui Lovinescu: "N-am să uit niciodată figura galbenă de mucenic evadat de pe zidul unei mănăstiri, ochii lui în care se cuibărise o tristețe molipsitoare, fără leac, gestul lui de mare sfios, vorba lui molatecă șoptită." Trecem, la sărbătorirea de 75 a lui Bacovia, la Uniunea Scriitorilor din RPR, peste slava vremii cînd "artistul e prețuit cum se cuvine"... Mai rețin un portret paradoxal al certărețului Camil, pe care Peltz îl descrie
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
Scenele de gen sunt numeroase: orașe cu case rurale și cafenele murdare, alături de palate și biserici impunătoare, țărani primitivi și femei frumoase îmbrăcate după moda occidentală, călugări jegoși, cu privirea tâmpă, și mai ales țigani, de o frumusețe picantă, senzuali, sfioși, melancolici, pătrunși de sunetul muzicii, strânși în jurul focului. Pitorescul este un efect căutat, o trăsătură definitorie a Valahiei - a Balcanilor, rezultat al modului reductiv, schematic, de a gândi această lume doar ca o sumă de contraste între modernitate și primitivitate
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
de poezie e într-adevăr înrudită cu starea de extaz și de har a evlaviei religioase, că interiorizarea lirică se aseamănă cu spovedania. Fără profesie de credință religioasă, poetul care se minunează de tainele firii și care comunică descifrările sale sfioase se apropie de esența extazului religios. Numai așa se explică faptul că numeroși poeți moderni, fără să "atace" temele convenite ale credinței, comunică un fior de natură religioasă prin sensul misterului de care sînt stăpîniți". Să observăm apropierea pozițiilor. Fără
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
larii,/ zgîriind tăblițele de ceară, ca Propertiu, umbrianul,/ uităm de For și ignorăm barbarii;/ pe Cynthia-o cîntam, tot anul,/ neasemuita: ăponebanus tuis, Cynthia, temporibus,/ et modo gaudebam lapsos formare capillos/ nunc furtiva cavis poma dabam manibusă,/ cîstigînd-o cu farmecul versului sfios./ Nu cu aur sau perle din Indii, cu farmecul blîndului vers./ăsaepe venit magno fenore tardus Amor.ă O știu:/ăvine adesea cu grea camăta amorul tîrziu.ă// Astăzi, cînd toate se șterg, el de ce nu s-a șters?/ Să
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
lui 2006, Pierre Charras publică la Mercure de France Bonne nuit, doux prince - o carte tulburătoare care s-a bucurat, fără întârziere, de o primire favorabilă. Roman de dimensiuni reduse, cu doar trei personaje, o substanță narativă restrânsă, un subiect sfios confesiv, conceput cu finețe, discreție și afecțiune ca un inventar al gesturilor nefăcute ori ratate ale unor oameni pe care moartea îi va despărți fără ca ei să-și fi spus cuvintele simple care ar fi fost de spus. Construcție mozaicată
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
Personalizare a tragicul fără noimă, el nu poate fi asemănat cu personajul autofag Hagi dintr-un poem al lui Ion Barbu (467). Cenzura îi șterge și portretul caracterial: "un om celebru foarte anonim", "uneori ironic și acid, dar mai degrabă sfios..." (523) Nu e îngăduită ironia la adresa inconștientei conștiințe naționaliste (510-511). Tot aici, actualitatea unei lumi, cum se deduce, scufundate, este asemănată cu presiunea din adâncul apelor. (M. Nedelciu, într-un roman neterminat, Zodia Scafandrului, va dezvolta tema în felul său
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
par excellence, Viața Romînească. Din ele lipsește, în chip ciudat, bănuiala că literatura de raft (primul, al doilea, capriciile vremii...) a fost odată foileton, și că bunii autori ai unei istorii pe care-ai moștenit-o erau sîrguincioși și, poate, sfioși contributori la gazetă. Măcar pentru a te convinge de totala ei potrivire cu vremea modernismului în facere, și merită răsfoirea unui număr la întîmplare, din colecția descompletată și roasă de nefolosință a unui anticariat oarecare. Pe coperta nu mai groasă
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
știu nimic nici despre pornografie, nici despre abisurile sufletului, nici despre viață în general. Emil Brumaru este un înger care se joacă de-a poeții blestemați. Un inocent care, în imaginație, își trăiește viața în aventură ca François Villon, un sfios Tom Sawyer suspinând la ușa lui Becky Thatcher, dar ale cărui vise sunt bântuite de femei felliniene, capabile să inhibe prin formele lor excesive și cel mai performant gigolo), un estet al limbii care, precum Creangă în alt timp, a
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
Zărit printre casele-adânci./ Cu mâna mijlocu-ți strângându-l,/ Mereu îți șopteam să nu plângi.// Și sufletul moale, din pieptul/ Ascuns în fereli de mătasă,/ În rouă-l topeam pe încetul./ Erai atât de frumoasă!" (Caligrafiile acelorași cuvinte, 1); "Un imn sfios și trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră,/ A celor ce-și păstrează suflețelul/ De mari și mici onirici într-o glastră,// Și-n cârlionții ce-i suspină mielul,/ și-n balega de fluture, albastră./ Un imn
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
și trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră,/ A celor ce-și păstrează suflețelul/ De mari și mici onirici într-o glastră,// Și-n cârlionții ce-i suspină mielul,/ și-n balega de fluture, albastră./ Un imn sfios și trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră// Ce cu blândețe ne arată țelul/ De dincolo de frageda fereastră/ Sub care putrezește pătrunjelul/ și-n rouă-mbobocește-o brună astră// Când imn sfios și trist este rondelul." (Un
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
de fluture, albastră./ Un imn sfios și trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră// Ce cu blândețe ne arată țelul/ De dincolo de frageda fereastră/ Sub care putrezește pătrunjelul/ și-n rouă-mbobocește-o brună astră// Când imn sfios și trist este rondelul." (Un imn sfios și trist va fi rondelul); Sunt chelnerițe blonde printre șprițe./ Doriți ceva?, ne-ntreabă. Noi dorim/ Să se desfac-aprinse la bluzițe/ și sânii lor cu bumbeleu infim// și iz de leuștean și romanițe
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră// Ce cu blândețe ne arată țelul/ De dincolo de frageda fereastră/ Sub care putrezește pătrunjelul/ și-n rouă-mbobocește-o brună astră// Când imn sfios și trist este rondelul." (Un imn sfios și trist va fi rondelul); Sunt chelnerițe blonde printre șprițe./ Doriți ceva?, ne-ntreabă. Noi dorim/ Să se desfac-aprinse la bluzițe/ și sânii lor cu bumbeleu infim// și iz de leuștean și romanițe/ Să ni-i cedeze dulce să-i
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
veci în pătratele clare/ din misteriosul Tabel cu Elemente” (Vers clasic), poetul încearcă o mișcare de emancipare prin cultul expiator al unor „Materii/ ce se-ncheagă încet, se desfac umile,/ aproape neștiute, în penumbre de vorbe/ timide, temătoare nădejdi,/ rostiri sfioase,/ pîlpîiri de păreri în părere./ Retrase cu-un fel de scuze, ascunzîndu-se/ ca apan nisipul plajei” (Aforismele). E o irizare a unui minimalism plasat între ființă și neființă, „ce se destramă-n amiază”. O sacrificare a ambiției de-a fi
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
unui poet care a debutat editorial în 2002, surprinde în primul rând prin lirismul blând, serafic, extras "alchimic" din ordurile marginii de lume românească. Acolo unde eul gesticulant, retoric, sarcastic al fracturiștilor înflorește în jubilația imprecației și expectorației, eul retractil, sfios și cuminte al bietului intelectual aflat sub vremi se apleacă asupra gunoaielor ce-i sufocă viața, cu credința că va găsi aici "cel mai frumos poem al lumii": "poate că printre multele/ hârtii/ de la tomberoanele/ de gunoi/ din fața blocului meu
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
a fragmentului infim de natură. în sensul acesta, bulele de apă, care sunt un element ultim în prospecția științifică, sunt și ele niște grăunțe ale unui plan vast al inumerabilului, al zămislirii care ne uimește și ne umple de o sfioasă recunoștință. Sfiala, Flondor și-o declară de multe ori în ultima vreme, dar eu îl împing de câte ori pot la un fel de rebeliune, el este mai mult decât un exponent într-un grup. Niciodată, chiar în disciplina constrângătoare din grupul
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
vedeau decât de la mijloc în sus. Picioarele nu se observau și, mergând, toți păreau că plutesc. Când a văzut-o prima dată pe Adina, lui Duminică i-a pierit orice veselie. Avu zguduirea a ceva presimțit și deveni tăcut și sfios. Începură să-și trimită scrisori foarte triste, râzând. Când vreunuia îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin alături de ei înșiși, așa cum erau
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
la figurat, dar mai ales la propriu. Pentru cititori, ei par greu de înțeles; dar personajele sunt astfel și în interiorul povestirii, în însăși relația de dragoste creată între ei. Când o vede prima oară pe Adina, Duminică devine "tăcut și sfios", lovit parcă de "zguduirea a ceva presimțit". Iar după acest veritabil coup de foudre, ei se comportă bizar unul cu altul, trimițându-și, în glumă, scrisori foarte triste și luând ușor cuvintele mari pe care și le spun. Evoluția tragică
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
cosmogonica, din încrîncenarea tentației metafizice, întinse că o coardă de arc gata a plesni (proba de musculatură a verbului în primul rînd, ritual de flăcăi de la țară) a unor saizecisti, de care, cronologic, poeta e apropiată. O aspirație spre univers, sfioasa, ritualica. Pătrunsa de o taină solemnă, pe o linie oarecum rilkean-blagiană, linie părăsita de ruralii anilor ^60, care au tras cel mult unele motive blagiene într-un vacarm de surle și tobe, într-un joc de calusări cu miză ostentativ
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
acolo mii de mesaje pe zi, iar algoritmul său nu face decât să le sorteze, să le analizeze fonetic și să le structureze semantic. Când vine vorba despre câtă poezie conține acest text în continuă creștere, tânărul răspunde și mai sfios: "În general, evenimentele importante din lume se oglindesc în lucrurile scrise de oameni pe Twitter. Că plouă, că e weekend, că urmează nu știu ce meci important în acel moment, oarecum statistic poezia captează un pic din acel eveniment. De exemplu, pe la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6898_a_8223]
-
ipostazei divin-verbale ce se umanizează prin concepția textualizantă a Creației: "Dumnezeule blînd, care mi-ai scris sufletul (...) Eu sînt credinciosul Tău, îndrăgostitul semnaticii Tale, cel ce ține pe limbă, cu evlavie, consoanele sacre, uimit de harul de a izvodi numele, sfiosul prezenței Tale, cititorul cărții. Fericit este arhivarul care păstrează în tainiță caietele cu scheme ale discipolilor, el are cheița caligrafiilor, el îi disprețuiește pe analfabeți, își pregătește cu acribie ceara și sigiliul celor nevăzute, iar de la scribii continui ia cerneală
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
chip, pentru a-I substitui ipostaza incognoscibilă printr-o imagistică a concretului. Și anume îl corporalizează prin analogie umană, îi atribuie trăsăturile noastre somatice. Se conturează în felul acesta un Dumnezeu anatomo-fiziologic, proiectat în sînge și carne: "Doamne, nu fi sfios cu sufletul meu că eu asta fac, îl înțeleg pe Dumnezeu, îl învăț mereu. Fă-mi cuvîntul meu de sînge, Doamne, pentru Dumnezeu, că și Dumnezeu, Cuvîntul Lui, de sînge L-a făcut, pentru noi. Căci prin artere, o icoană
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
cognomen subliniat ironic: "Gafu". Dar portretele cele mai reușite, bătând uneori spre caricatură sunt ale lui Eugen Barbu și Paul Georgescu. Pe primul și-l amintește ca debutant, adresându-i-se polemic: "...nu-l uit pe E.B., ăla sărăcuț și sfios pe care ni l-a prezentat Crohmălniceanu la "Viața Românească", în sala cea mare, unde veniseși îmbrăcat cu un palton negru, înverzit de vechime și cu Groapa subsuoară, abia îndrăznind să ridici ochii către interlocutor". Acum, se credea "mare" și
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
aceea că provenea dintr-o familie de slujitori ai altarului. Se stabilise la Paris, unde a și murit, în 1992". Mișcător e și portretul lui Emil Gulian, sobrul poet al unui singur volum de versuri (1934), remarcabil, Duh de basm, sfios, evitînd boema literară a vremii, mai mult cunoscut ca traducător al lui Edgar Allan Poe (Poemele lui Edgar Poe, 1938) și mort, pe front, în timpul războiului. De reținut este și portretul straniului prozator Dinu Nicodin, cu ținuta lui de aristocrat
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]