3,370 matches
-
procesul înmormântării, naratoarea realizează din nou o sinestezie de imagini artistice, descriind parcă antitetic micimea bisericii în contrast cu sicriul lung și îngust ce adăpostea cadavrul: ,,Biserica micuță din cartier părea mai sumbră decât de obicei, adăpostind în întunecimea-i caracteristică, un sicriu lung și îngust ce trăda silueta subțire și foarte înaltă a Danei” (p. 41). Dincolo de aceste aspecte extrinseci însă, savoarea creației literare este dată de profundul mesaj moral. Descrierea fetei persecutată de părinți, muncitoare, silitoare, dar totuși prostuță și credulă
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
mame Smulgem aurul și pruncii... Suntem pânze de cearceafuri În desfrâul desfrânării După crime dulci și jafuri Și-n incestul nepăsării... Suntem pânze reci, discrete Care prind să-și devoreze Semenii, lumi de insecte Ucigând ca să dureze... Suntem pânze pe sicriul Cu cadavrul nostru, toate Pânze-s după noi, pustiul Unei pânze nepictate... Referință Bibliografică: Suntem pânze... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 663, Anul II, 24 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate
SUNTEM PÂNZE... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 663 din 24 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346531_a_347860]
-
mortul, apoi mergi acasă să-mi arăți ce lucrezi la razboiul de țesut. Să nu spui că nu ai, că l-am văzut pe geam. Femeia nu spusese nimic. Nu a trecut mult timp și pe ușa bisericii, ieșiră două sicrie nu unul, imagine care pe domnul inspector îl ului. - Doi morți deodată ? întrebase el. -Eee, domnule inspector, Dumnezeu nu doarme, spuse femeia cu un oftat adânc. În drum spre casă, la nedumerirea inspectorului, femeia mai oftase de câteva ori, dând
BLESTEM SAU DREPTATE DIVINĂ de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348274_a_349603]
-
Lucrăm la atelierul foto și șeful meu a murit de o boală fulgerătoare. Pentru inmormantrea lui, colegele de atelier și familia lui m-au rugat să scriu o poezie, ceea ce am și făcut, apoi a trebuit să o recit alături de sicriu, sus, în carul mortuar. Fără nici un pic de emoție, cu voce gravă și mult curaj, într-o liniște deplină, mi-am derulat strofele una după alta, ca pe scena teatrului din Paris. (Poezia aceea nu o mai păstrez, îmi pare
UN TALENT ROMANESC IN CAPITALA BELGIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 2 din 02 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345010_a_346339]
-
Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 805 din 15 martie 2013 Toate Articolele Autorului Să ne treacă vai amarul împușcăm stele cu carul Lumea să nu stea la rând pășim singuri în mormânt Să nu-i lăsăm să aștepte sicrie le-om face deștepte Doamne unde te-ai ascuns de nu dai niciun răspuns Nici la viață nici la moarte dusu-ne-ai peste departe De-au rămas numai consoane gura Gheorghe taci Ioane Că ni-i raiul o-cu-pat iar
DOINĂ DE REABILITARE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345258_a_346587]
-
Poate crapă, și sare tărășenia-n șanț ! Însă în urmă-s rude, popi, dușmani... Ce-i ăsta? Circ, sau marș fastous spre cimitir? Cum de-a aflat că n-am centură, cu mutra lui posacă? El lîngâ cai, Eu în sicriu Gândesc să-i dau de-o bautură, ca să tacă. Daniel IONIȚĂ Sydney, Australia martie 2013 ------------------------------ Daniel IONIȚĂ, poet, scriitor și translator (română-engleză), născut la București în 1960. A părăsit România în 1980 împreună cu părinții și cu sora sa, stabilindu-se
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
momente din datinile și obiceiurile locuitorilor acelui pământ valah al timpului anului 1720, tocmai pentru a arăta trăinicia și datarea locului din timpurile încă neîmplinirii anilor veacului: „Undeva, pe o moviliță de pământ, câteva fete ale mahalalei boceau un mic sicriu ce aveau să-l ascundă printre bozii crescuți fără lege, cu flori albe, ale căror fructe negre erau atât de mult prețuite de ciubotari. Ca să plângă, spărgeau cepe. Din ochii lor cădeau lacrimi peste omulețul făcut din lut galben care
LANSAREA ROMANULUI ISTORIC MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345504_a_346833]
-
fi luați peste picior, convinși că sunt pradă unei iluzii. Vine ziua înmormântării, cu tot arsenalul de obiceiuri pentru mortul nelumit. Numai că la intrarea în curtea bisericii se produce o neașteptată năvală a unui cârd de cerbi, zburând pe lângă sicriul lui Ion. Acesta se trezește, adresându-se lui Iarel: „Ia biciul Iarel și mână boii să zburăm, / iar voi fraților așteptați-mă acasă că mă întorc să prăznuim”. Scena se transformă într-o alergare cosmică. Acest Car Mare pământesc devine
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
ai “scuipat” religia adversă? Pornit-ai cruciade fără sens Cu moștrii templieri purtând icoane Ți-ai construit Regatul tău imens Cu bombe, Harrp-uri și cu uragane! Respectă ruga altui zurbagiu De vrei umanitatea drept stăpâna În haos nu îți caută sicriu De vrei credință ta să mai rămână Planetă se salvează prin iubire- Creștin, împui păcate din scripturi Cu antrax, cu napalm, drept umilire Înconjurat de-armate de sperjuri! * De ce-ai uitat creștin îndoliat De crimele comise în pustie? Conflictele
REPLICA INDOLIATA de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376887_a_378216]
-
voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu-o lacrimă frivolă, Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor din duse luni de vară, Iar frunze ude-nlocuiau sicriul, Măiastrului răpus lângă vioară. *** Referință Bibliografică: Mergeam pe sub castani / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376970_a_378299]
-
și fac ce vreu io...Am construit această capelă din cimitir după regulile mele și nu după cele ale celor de la UE. Are două camere, una este considerată sală de așteptare, are șase metri pe șase metri, acolo se depozitează sicriul și hainele mortului, a doua, tot șase pe șase metri, are un strat de un metru de sare pe toată suprafața și în acest volum de sare se păstrează mortul dezbrăcat. - Doamne!...Moșule, tu ai în program glume!?zice Licsandru
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377026_a_378355]
-
nu geometria îngustă și fără luciu a pietrei, ci pe aceea necuprinsă a sufletului omenesc. Doi ani mai târziu, pe 29 noiembrie 1926, rămășițele compozitorului italian au fost așezate în cavoul vilei de la Torre del Lago. La finalul ceremoniei, pe sicriul acestuia, vibra, cu un vaiet mut de tristețe (dar auzit numai de o singură persoană prezentă la adunare), un buchet de orhidee așezat acolo de mâna celei care, la rândul său, primise din partea lui PUCCINI, cu douăzeci și șase de
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
în acest context faptul că nu a putut fi vorba, desigur, nici de funeralii naționale în cazul cântăreței noastre, cea care, culmea, a militat din răsputeri pentru înființarea Operei Naționale din București. Cât despre buchetul ultim de orhidee inexistent pe sicriul său, nu mai are rost să amintim... Astfel, întâia Floria Tosca a lui GIACOMO PUCCINI a pătruns în spațiul fără de margini al eternității, ca o ilustră necunoscută, exact în propria sa patrie de suflet. Să fi fost acesta „prețul” ingrat
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
din forme îngrozitoare, Un foc ce ne mistuie ca-n cuptoare. Condamnare la o viață lungă, fără de simțire, Asta ni-i soarta, să fim pierduți în amintire. O casă părăsită ni-i sufletul închis, pustiu, Noi, uitați pe vecie-n sicriul argintiu. Referință Bibliografică: Condamnați / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CONDAMNAŢI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377990_a_379319]
-
Acasă > Poeme > Devotament > ARMONIE Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului Tot ce se scrie e armonie moartă și vie, îngheață-n sicrie minciună cea moartă și vie... Dulceața de strugur de vie, faci bucurie, țara de vis e pustie, blestemata și tristă glie, minciună te-omoară ,te-nvie! Cauți demult armonie, nu cântă acea ciocârlie, ce o aveam odată în vie, minciună
ARMONIE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375872_a_377201]
-
țară să-nvie, minciună cea moartă și vie, te-apasă în cruntă robie! Hoția se schimbă-n hoție, lupul paznic la oi o să fie, votăm o sută ,la cârmă-s o mie... minciună cea moartă și vie! Renaște din regretate sicrie, blestemata și tristă glie, lacrima-i lege peste modestie, dăruim sacrificii ,în raza pustie! Lucian Tătar 10 feb 2017-0098 Referință Bibliografica: ARMONIE / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2343, Anul VII, 31 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright
ARMONIE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375872_a_377201]
-
apă, Prin scurgere, până la mare, acolo, un delfin poliglot m-a întrebat ce caut, vreau în Hawaii, ehei, înoată, acolo te așteaptă cea mai frumoasă fecioară cu nume de rază, grăbește. M-am grăbit, și m-am trezit într-un sicriu. Poftim, de mai face baie. Referință Bibliografică: Socrate a fost pisică, care va să zică.... Oameni, cărți, viață și filosofie: / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1749, Anul V, 15 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Boris Mehr : Toate Drepturile
SOCRATE A FOST PISICĂ, CARE VA SĂ ZICĂ....OAMENI, CĂRȚI, VIAȚĂ ȘI FILOSOFIE [Corola-blog/BlogPost/372589_a_373918]
-
nu de niște pierde-vară ... Vadim Corneliu - nici vorbă ! - n-a murit s-a dus puțin să vadă lumea cea de dincolo în care el credea în mod nețărmurit. Nu va sta mult și va reveni mult mai bun de-acolo. Sicriul lui e gol și fără de vreun trup răcit în el risipit într-un cavou rănit degeaba. A vorbit cu Iancu și cu al lui drapel se va întoarce purtând la el mândru podoaba. Cei mici, cei slabi, trădătorii țării noastre
VADIM CORNELIU N-A MURIT ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372607_a_373936]
-
sa soție, Ioana, la Lausanne. Așadar, doar Principesa Elisabeta ar fi putut lua drumul întoarcerii alături de fratele, părinții și unchii ei. Din păcate, în testamentul său Principesa Elisabeta a specificat că, în cazul în care este posibil, ar vrea ca sicriul ei să fie îngropat la Sigmaringen, ceea ce s-a și întâmplat, după moartea ei. Probabil că la data morții (la doar trei ani după moartea lui Stalin), în plin Război Rece, Principesa Elisabeta nu se putea gândi că, într-o
60 DE ANI DE LA MOARTEA PRINCIPESEI ELISABETA A ROMÂNIEI, REGINĂ A ELENILOR de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372703_a_374032]
-
voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu lacrima-i frivolă ... Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor din duse luni de vară, Iar frunze ude-nlocuiau sicriul, Măiastrului răpus lângă vioară. *** Referință Bibliografică: Mergeam pe sub castani / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1715, Anul V, 11 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372215_a_373544]
-
pustiu. - Ai rătăcit cărarea sălbatic bidiviu ? - Da!, mi-a șoptit pădurea ”venit-ai prea târziu !” Acum mă caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin anotimpuri dorind să mă rescriu. Simt că m-ascund sub versuri ca giulgiul în sicriu și-aud din universuri ”e poate prea târziu !” *** Ciclul "Era să fiu poet" Referință Bibliografică: prea târziu / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1412, Anul IV, 12 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Pârâu
PREA TÂRZIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379811_a_381140]
-
împușcat în piept cu pistolul și a murit după două zile. Oamenii care au văzut accidentul, au susținut că Vincent a fost omorât accidental de doi băieți, însă el a vrut să-i protejeze, susținând că vina este a lui. Sicriul său și întreaga cameră în care au avut loc funeraliile au fost împodobite cu floarea soarelui, floarea lui preferată. Dintre toate picturile „Lan de grâu cu corbi” a fost subiectul multor discuții, unii spunând că această ultimă lucrare prevestea moartea
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
așteptăm degeaba. A doua zi, părintele Bărbuță gâfâia urcând cu greu dealul spre cimitir iar în urma lui cotiga cu cei doi măgari ai lui Ghiță Repezitu. Florea Târâială lovea cu bâta măgarii, care se opinteau să urnească greoaia cotigă cu sicriul lui moș Ion. Doar nu erau măgarii lui: Dii, afurisiților, abia vă mișcați! Nu-l mai aminti pe Necuratul, Floreo! Îl mustra din când în când părintele Bărbuță. Dealul greu, forțe firave... Mai bine, dă-te jos și împinge și
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
lor. Mă întorc printre personajele de groază: Dr. Jakel și Mr. Hyde, Franckenstein și Dracula. Da, da, dracula al nostru. Aici am parte de puțin mai multă mișcare. Dracula iese și intră, însângerat și cu colții la vedere, dintr-un sicriu, iar Franckenstein se mișcă înainte și înapoi, da din mîini și rânjește oribil. Se zice că, odată, un onorabil cetățean spaniol încerca să îi explice odraslei că nenea nu este decât o statuie acționata mecanic, moment în care, mecanismul s-
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
Idealuri pierdute, Vremuri trecute Și clipe uitate Ore stresante, Timpuri urâte Vieți umilite, Gest necugetat, Un om îngândurat, O soartă bătută, O lume pierdută, O datorie neplătită, O viață netrăită, O moarte nedorită, O-nmormântare urâtă, O predică nespusă, Un sicriu ciudat, Un pământ neudat, Un suflet uitat, Un cer întunecat, Un chip tulburat Și-o floare ofilită, O ființă neiubită, O inimă pierdută De nimeni știută, Eternă vecie, Scurtă viețuire. (citiți cum vreți; de jos în sus ori de sus
GÂNDURI NESPUSE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362257_a_363586]