1,233 matches
-
și hărțuit de Securitate. I s-au inventat probe mincinoase pentru a-l învinui de uneltire contra ordinii sociale și de stat și ca urmare a fost arestat în anul 1958, fiind anchetat și condamnat la 10 ani de muncă silnică, din care va executa 6 ani și 4 luni. Infracțiunea pentru care a fost condamnat era încadrată în art. 166, al. 2. din Codul Penal, care prevedea: "Propaganda sau întreprinderea oricărei acțiuni pentru schimbarea orânduirii socialiste, sau care ar prezenta
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
oară. Unele manuscrise confiscate s-au pierdut, altele se află în dosarul penal. Tribunalul militar, care l-a judecat în cadrul procesului „grupului de scriitori germani”, încheiat la 15 septembrie 1959 la Brașov, l-a condamnat la 15 ani de muncă silnică și la 5 ani de pierdere a drepturilor cetățenești. Motivul a fost nuvela istorică "Fürst und Lautenschläger" („Prințul și bardul“), scrisă cu 12 ani în urmă. Un "prieten" (Eginald Schlattner) i-a arătat Securității că nuvela are un dublu sens
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
germană din Sibiu, Făgăraș și Brașov. După 23 august 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei, toți etnicii germani din Regatul României sunt declarați colaboratori ai lui Hitler. Tatăl lui, Felix Schlattner, a fost deportat în Rusia, la muncă silnică. În primăvara anului 1945, sașii și șvabii (populații de etnie germană) sunt expropriați. Nici familia lui Schlattner nu e cruțată de necazuri, fiind azvârliți în stradă într-o noapte de noiembrie 1948. În perioada 1952-1953 a studiat timp de două
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
anchetatorii, declarând ulterior: "". A fost martorul principal al acuzării în "Procesul scriitorilor germani", terminat la 15 septembrie 1959 la Brașov (pe vremea aceea "Orașul Stalin"), care a avut ca rezultat condamnarea (la un total de 95 de ani de muncă silnică, confiscarea averilor și interdicția exercitării unor drepturi civile) grupului Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel și Harald Siegmund, pentru ""infracțiunea de instigare împotriva ordinii sociale și agitație"". Potrivit sentinței nr. 342, semnate de maiorul Dragoș Cojocaru, cei
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
război Rusiei Sovietice”, iar în calitate de ministru al finanțelor „ a semnat o serie de legi cu caracter rasial și a contribuit la aservirea economică a țării în detrimentul poporului român”. La 8 octombrie 1946 a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică și degradare civică pe timp de cinci ani. În anul 1952, generalul Nicolae Stoenescu avea să fie acuzat și judecat într-o altă cauză, pentru faptul că în primăvara anului 1944, în calitate de comandant al Corpului 4 Armată ar fi aprobat
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
avea să fie acuzat și judecat într-o altă cauză, pentru faptul că în primăvara anului 1944, în calitate de comandant al Corpului 4 Armată ar fi aprobat executarea a trei ostași dezertori. Stoenescu a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică. După expirarea pedepsei, la 26 august 1958 nu a fost pus în libertate, ci a fost încadrat în colonia de muncă Culmea, unde a decedat în dimineața zilei de 2 martie 1959.
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
fost condamnat, în ceea ce s-a numit "Procesul scriitorilor germani". Acest proces a luat sfârșit la 15 septembrie 1959 la Brașov (pe vremea aceea "Orașul Stalin"). Rezultatul procesului a fost condamnarea la un total de 95 de ani de muncă silnică, confiscarea averilor și anularea drepturilor civile ale acuzațiilor Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel și Harald Siegmund, pentru "infracțiunea de instigare împotriva ordinii sociale și agitație". Martorul principal al acuzării a fost scriitorul Eginald Schlattner. În anul
Andreas Birkner () [Corola-website/Science/306129_a_307458]
-
1968, prin Hotărârea 37 a Înaltei Curți de Justiție din România, cei cinci scriitori au fost reabilitați și declarați condamnați pe nedrept din cauza mărturiilor mincinoase. . Andreas Birkner a fost considerat “cap de lot“, fiind condamnat la 25 de ani muncă silnică și 10 ani de interzicere a drepturilor cetățenești. A fost închis la Codlea, apoi la Gherla, în faimoasa celulă 72. A urmat domiciliul forțat în Bărăgan, de unde a putut pleca înainte de ispășirea întregii pedepse, în urma amnistiei din 1964 pentru deținuții
Andreas Birkner () [Corola-website/Science/306129_a_307458]
-
de 5/6 mai 1950 ("noaptea demnitarilor"), alături de alți 69 de foști miniștri din perioada interbelică și a fost închis la Sighet, unde a stat până în 1955. A fost rearestat în 1959 și condamnat la 25 de ani de muncă silnică, trecînd prin închisorile Sighet (a fost unul dintre puținii supraviețuitori ai acestei închisori), Pitești, Ocnele Mari, Galați, Jilava, Botoșani. A fost eliberat la 19 septembrie 1963, pentru a muri în anonimat, 10 ani mai tîrziu, la București, în urma unui accident
Dumitru Alimănișteanu () [Corola-website/Science/306169_a_307498]
-
rol în îndepărtarea de la putere a generalului Antonescu și instaurarea unui regim constituțional de scurtă durată în România. Plecat în exil, a primit un mandat de la partidele democratice să le reprezinte în străinătate. Niculescu-Buzești fost condamnat în contumacie la muncă silnică pe viață în cadrul procesului conducătorilor PNȚ din 1947. Până la moartea sa, a fost unul dintre reprezentanții PNȚ în Comitetul Național Român, însă datorită conflictui său cu generalul Rădescu, organizația nu a funcționat în timpul vieții sale. s-a născut la data
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
dar intuind ceea ce urma să se întâmple în România, a părăsit clandestin țara spre sfârșitul anului 1946, mergând în Elveția. În noiembrie 1947 a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a din București la muncă silnică pe viață, 5 ani de degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată. Liderii opoziției l-au însărcinat cu reprezentarea, în străinătate a PNȚ, PNL și PSD. Niculescu-Buzești l-a întâlnit pe fostul rege Mihai al
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
care a participat activ) (n. 10 mai 1906, București - d. 13 septembrie 1969) a fost un general și ministru al României în perioada comunistă. A devenit membru al Partidului Comunist din România în anul 1932. A fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru participare la greva de la Atelierele CFR Grivița din 1933, dar împreună cu Gheorghe Vasilichi și Constantin Doncea, reușește să evadeze (se pare că în spatele organizării acțiunii au stat Marcel Pauker și Gheorghe Stoica, alias Moscu Kuhn) în mod
Dumitru Petrescu () [Corola-website/Science/306210_a_307539]
-
în 1935, pentru a îndeplini misiuni speciale încredințate de GRU - spionajul militar sovietic. A fost însă recunoscut în tren și denunțat de unul dintre foștii săi colegi de școală. În mai 1935 a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică pentru dezertare în timp de pace și sustragere de acte. După rejudecarea procesului, i s-a redus condamnarea la numai cinci ani de închisoare și executându-și pedeapsa la Brașov, Doftana și Caransebeș, iar în anul 1940 a devenit membru
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
în timpul dictaturii legionare, când acest partid era interzis. În perioada 1946-1947, Dan Amedeo Lăzărescu a lucrat ca redactor al oficiosului PNL „Liberalul”. În timpul regimului comunist, între 1957-1964, a fost închis pe baza unei condamnări la 20 de ani de muncă silnică. După ieșirea din închisoare a lucrat - printre altele - ca documentarist la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” (1969-1975). A devenit membru al societăților „Jean Bodin”, "International Commision for the History of Parliamentary Estates" și "Associazione degli storici europei". A fost membru
Dan Amedeo Lăzărescu () [Corola-website/Science/305681_a_307010]
-
Radu Lecca, generalul Nicolae Macici, Eugen Cristescu, ș.a. Alți zece acuzați au fost condamnați la închisoare. În urma intervenției ministrului justiției, Lucrețiu Pătrășcanu, regele Mihai I a comutat pedeapsa ultimilor șapte condamnați, printre care Pantazi, Leca, Macici și Cristescu, la muncă silnică pe viață. După mărturia lui Lucrețiu Pătrășcanu la propriul său proces, Cristescu i-ar fi promis, contra salvării de la moarte, lista agenților britanici în România. A decedat la 12 iunie 1950, în Penitenciarul Văcărești. Cu toate acestea au circulat zvonuri
Eugen Cristescu () [Corola-website/Science/305730_a_307059]
-
europaea"), frigare ("Geranium palustre"), floarea Paștelui ("Anemone nemerosa"), găinușe ("Isopyrum thalictroides"), breabăn ("Corydalis solidă"), ciclamen ("Cyclamen purpurascens"), rostopasca ("Chelidonium majus"), talpă găștii ("Leonurus cardiacă"), tătăneasa ("Symphytum officinale"), traista-ciobanului ("Capsella bursa-pastoris"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), viorele ("Scilla bifolia"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), silnic ("Glechoma hirsuta"), leurda ("Allium ursinum"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), sânzâienă ("Galium verum"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), sunătoare ("Hypericum perforatum"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), cosaci ("Astragalus depressus"), măzăriche ("Lathyrus transsilvanicus"), pătlagina ("Plantago major"), sulfina ("melilotus officinalis"), trifoi ("Trifolium pratense
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
Nina Gh. - soția (n. 1903) 3. ARMANU Parascovia Gh. - fiica (n. 1940) 4. ARMANU Dumitru Gh. - fiul (n. 1943) Deportați în 1949 în reg. Kurgan. Reabilitați în 1991. 5. OLIEVSCHI Gheorghie S. Condamnat în 1945 la 5 ani de muncă silnică sub acuzația de "colaboraționist". 6. OLIEVSCHI Olga L - soția (n. 1899) 7. OLIEVSCHI Maria Gh. - fiica (n. 1928) 8. OLIEVSCHI Ion Gh. - fiul (n. 1930) 9. OLIEVSCHI Zinaida Gh. - fiica (n. 1932) Deportați în reg. Kurgan (1949) 10. OLIEVSCHI Vasile
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Gh. - fiul (n. 1930) 9. OLIEVSCHI Zinaida Gh. - fiica (n. 1932) Deportați în reg. Kurgan (1949) 10. OLIEVSCHI Vasile Gh. (n. 1882). Acuzat de trădare de patrie și condamnat, în temeiul art. 54, lit. a, la 7 ani de muncă silnică (1945). Întemnițat într-un lagăr din reg. Kurgan, Reabilitat în 1991 11. GALIUC Hristofor D. (n. 1905). Condamnat în 1948 conform art. 54 lit. a la 10 ani privațiune de libertate. Cap de acuzare: "Înaltă trădare". Reabilitat în 1990. 12
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
ca „factor primejdios pentru societate” la 8 ani de „lagăr de muncă corectivă”. La 1 iunie 1941 a fost trimis în Republica Autonomă Komi (azi Republica Komi) din nordul Rusiei europene. Ajuns în lagărul Peciora a fost supus la muncă silnică în construirea de șosele prin taigaua înghețată. Despre zilele de anchetă și din lagăr Beghin a scris mai târziu în cartea sa autobiografică „Nopți albe”. În cele din urmă a fost eliberat nu după multă vreme în virtutea unui acord între
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
bucurat în toată această perioadă de protecția patriarhului Justinian Marina. În anul 1958 a fost din nou arestat, sub acuzația de activitate legionară înainte de 23 august 1944. A fost condamnat de către Tribunalul Militar Ploiești la 25 de ani de muncă silnică pentru ""uneltire contra ordinii sociale"". Și-a ispășit pedeapsa în Închisoarea Aiud, la secția "politici", unde a făcut parte dintr-un comitet de reeducare. În timpul detenției i-a murit mama, iar el a fost înștiințat de acest fapt de către fratele
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
Rugul Aprins i s-au interzis întâlnirile la Mânăstirea Antim. În 1949 este arestat de Securitate și condamnat după o înscenare de proces, acuzat fiind de spionaj și înaltă trădare a Republicii Populare Române. Execută între 1949-1952 pedeapsa de muncă silnică la Canal-Dunăre-Marea Neagră. După terminarea detenției Sandu Tudor se retrage la Mânăstirea Rarău unde devine în 1955 "Ieroschimonahul Daniil" de la Rarău. La 14 iunie 1958 Sandu Tudor este arestat de Securitate. Din cei 4 ani de detenție politică a executat
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
acuzați, din care 20 dispăruți, unul fiind mobilizat. Sentința a fost pronunțată în 22 iulie 1941. 20 de acuzați, printre care Ștefan Zăvoianu, Gheorghe Crețu, Dumitru Groza, etc..., au fost condamnați la moarte. 5 acuzați au fost condamnați la muncă silnică, 6 acuzați au fost condamnați la câte 10 ani închisoare, iar 5 acuzați au fost achitați. Printre cei achitați s-a numărat și fostul secretar al prefecturii de poliție Constantin Orășanu, apărat de Ionel Teodoreanu. Ancheta a relevat și existența
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
a zădărnici construirea acestor fortificații impresionante, evident îndreptate împotriva lor. Lucrul se desfășura într-un ritm nemilos, noi și noi echipe de lucrători fiind aduse. Costurile umane au fost enorme, cei care au suferit fiind țăranii. Deținuții condamnați la munca silnică la zid trebuia să străbată sute de kilometri, în cătușe și cu zgarde de fier la gât. Mulți dintre ei mureau în marș. Cei care supraviețuiau erau adăpostiți în tabere cu condiții de trai improprii și puși să muncească, indiferent
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
nr. 8/1930, 36 de persoane cu vârste între 25 și 35 de ani. Alte 20 au reușit să dispară, scăpând de arestare. S-au dat pedepse de la 5 la 20 de ani de închisoare, în unele cazuri cu muncă silnică, pentru trădare de țară și spionaj. Zilber a fost rejudecat și achitat în 1933, datorită faptului că devenise informator ocazional al serviciului Siguranța statului. Zilber a activat la Institutul de Conjunctură Mondială, condus de Virgil Madgearu, unde a devenit conducător
Belu Zilber () [Corola-website/Science/314566_a_315895]
-
Dar marinarul Pompiliu Pănescu, însarcinat cu această misiune de sora generalului, în loc să ducă manuscrisul în Franța, îl predă Securității. La 17 octombrie 1958, Ion Eremia este arestat, iar la 27 octombrie 1959 este condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitație” și 14 ani temniță grea, pentru „complotare la tentativa crimei de trădare de patrie”, urmând să execute pedeapsa cea mai mare. Începând cu 27 octombrie 1959 trece succesiv prin penitenciarele Jilava
Ion Eremia () [Corola-website/Science/313512_a_314841]