1,788 matches
-
prilej excelent de vorbă și de haz. Munca asta, deloc ușoară, la care participau și copii mai mărișori, se prelungea uneori până noaptea târziu la lumina slabă a unui lămpaș. Se scoteau cartofii și sfecla furajeră și se depozitau în silozuri, se puneau într-un șopron sau, mai degrabă, în pivniță. O nouă epocă, cea a cotelor Prin anii 50 ai secolului trecut, odată cu instaurarea dictaturii comuniste, satul cu rosturile lui milenare a intrat într-o puternică destabilizare, mai întâi prin
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
încărcarea furnalului. Podul are o lungime de 59,56m; o lățime de 3m, structura podului era metalică amplasat pe trei picioare construite din piatră. Gâtul furnalului nu era legat până acum cu cale ferată de rostogolurile de minereu și de silozurile pentru mangal; mulțumită lui László și Barton în 1841, s-a construit prima cale ferată cu șine de fontă cu ecartamentul de 1060mm la o lungime de 240,40m la un cost de 448 Forinți și 42 Creițari. Calea ferată
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
mureșene Sânpetru de Câmpie. Este așezat în sudul comunei Sânpetru și are o veehime tot atît de mare ca și celelalte sate ale comunei (1305). Pe aceste locuri au trăit oameni din cele mai vechi timpuri. Cu prilejul construirii unui siloz lângă grajdurile fostului CAP, lângă școală (acest teren a aparținut lui Vasile Bacali), au fast descoperite două cești de culoare neagră, cu toarte. Ceștile sunt de la sfârșitul epocii bronzului, anii 800-1000 î.e.n. Repertoriul arheologic al județul Mureș arată că ele
Bârlibaș, Mureș () [Corola-website/Science/300570_a_301899]
-
patrulea port românesc la Dunăre. Cheiul de piatră al portului a fost construit în anul 1906, iar clădirea navigației fluviale (pe care muncitorii o numeau “marchiza”) în anii 1910. În anii 1930 a fost construit pentru acele timpuri un impozant siloz pentru grânele ce se În anul 1892 a fost realizată construcția căii ferate între oraș și port. Până în anul 1960, activitatea portuară la Turnu Măgurele a fost puțin semnificativă. Odată cu construirea Combinatului de îngrășăminte chimice, portul a cunoscut o spectaculoasă
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
fost arse de comuniști sau au fost furate. Biblioteca din castel conținea înaintea distrugerii peste 9.000 de volume, formate din colecții de cărți rare. A fost distrusă acum și imensa colecție de istorie naturală. Pavilioanele au căpătat destinații de siloz, cămin și școală culturală. După 1944 a fost reclădită numai o parte a zidăriei în perioada 1975-1976, iar capela Kornis a fost preluată de biserica ortodoxă. Nu au existat însă lucrări serioase de refacere a castelului și domeniului, castelul ajungând
Castelul Kornis () [Corola-website/Science/307401_a_308730]
-
din acest comerț și care se obligau să transporte cerealele către porturile de la Marea Baltică. Pentru transport erau folosite râurile Vistula, Pilica, Bugul de vest, San, Nida, Wieprz și Niemen. Infrastructura de pe aceste râuri era relativ bine dezvoltată, cu porturi și silozuri încăpătoare. Cea mai mare parte a transporturilor pe râuri se făcea pe direcția nord, transportul către sud fiind mai puțin profitabil. De multe ori, barjele și plutele cu care se transportase grâul erau vândute în Gdańsk pentru a fi transformate
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
mare, având dedesubt, în cifre de bronz, mari și vizibile de departe, anii 1853 - 1903. Ceasul lui Assan, care funcționa exact, a fost zeci de ani măsurătorul timpului pentru toți oamenii din cartierul Obor-Colentina. În 1903 se construiește un nou siloz de grâne, care a fost la acea dată cea mai înaltă clădire din București - 41 metri înălțime, 28 de silozuri (magazii) și două etaje sub ele având capacitatea de înmagazinare de 700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
exact, a fost zeci de ani măsurătorul timpului pentru toți oamenii din cartierul Obor-Colentina. În 1903 se construiește un nou siloz de grâne, care a fost la acea dată cea mai înaltă clădire din București - 41 metri înălțime, 28 de silozuri (magazii) și două etaje sub ele având capacitatea de înmagazinare de 700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea grânelor) izolat într-un ambalaj de beton la fund și zidărie pe laturi (pereți din scânduri de la Sinaia și Azuga
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
tehnologii, frații Assan fiind interesați de tot ceea ce e mai nou și mai bun în domeniul industrial, făcând numeroase călătorii în toată lumea în acest scop. Moară lui Assan are adresa cadastrala în București, sector 2, strada Halmeu nr. 25 (fosta Silozului). Numeroasele construcții din cadrul ansamblului sunt vizibile din: zona Obor, partial de pe străzile Halmeu, Vaporul lui Assan, Reînvierii, Lizeanu, Baniței, dar și de pe Șoseaua Ștefan cel Mare. Proprietatea Moară Assan a avut inițial o suprafață de 5,41 hectare. Din cauza construcțiilor
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
de pe Șoseaua Ștefan cel Mare. Proprietatea Moară Assan a avut inițial o suprafață de 5,41 hectare. Din cauza construcțiilor din zonă, a blocurilor construite înainte de 1990, suprafața ansamblului a ajuns la 4,7 hectare. După ianuarie 1990, mai multe clădiri (silozuri, depozite, hale) din cadrul complexului Moară lui Assan au fost vandalizate și apoi demolate ilegal. Clădirea centrală a ansamblului, moară propriu-zisă construită din cărămidă și având arhitectură unei cetăți medievale, cu diverse ornamente a rămas nedemolată, dar într-o stare critică
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
Până în prezent, suprafețele rezidențiale și ale atelierelor meșteșugărești explorate arheologic sunt mici. Descoperirile arheologice relevă că hitiții au practicat cultivarea unor cereale (mai ales orz și grâu cu un singur bob, "Triticum monocoecum"), a mazării, lintei, inului etc. Trei mari silozuri provin din epoca timpurie a hitiților în zonă. Pe înălțime, în resturile citadelei, au fost descoperite mai multe oseminte de cerb. Se presupune că aristocrația se îndeletnicea, în scopuri distractive, cu vânătoarea. Rămășițele capitalei hitite Hattușa au fost descoperite în
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
demolat clădirile cum a făcut o altă familie cu o altă mare întreprindere pe care a vândut-o la fier vechi pentru a-și rotunjii conturile bancare. În incinta fostei fabrici sunt produse tigăi, iar alte spații sunt folosite că silozuri pentru furaje și cereale. Din exterior, fabrica din Hațeg pare abandonată, în schimb berea Hațegana este fabricată în prezent la Craiova. Compania mai deține în România patru unități de producție la Miercurea Ciuc, Constantă, Craiova și Târgu-Mureș[1]. Portofoliul companiei include
Brau Union Romania () [Corola-website/Science/319943_a_321272]
-
sportivă scrisă de Eugen Barbu. Nuvela se deschide cu prezentarea arenei pe care tocmai s-a jucat un meci de fotbal. Descrierea este făcută din persepectiva lui Luca, noul antrenor al uneia dintre echipele care au ieșit de pe teren, echip1a silozului Steaua: "„Pe treptele tribunelor goale, vântul purta hârtii umezite. Meciul abia se terminase. [...] Arena era cam neîngrijită, totul părea putred, gata să se prăbușească. Tribunele de lemn cu trepte sparte, prin care se vedeau căpriorii cătrăniți, se terminau cu o
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
realiza colaborând cu alții. „Le știe” era tipul jucătorului individualist pe care fotbalul modern era pe cale să-l desființeze, moștenirea veche de care unii căutau să scape ”." Aceste gânduri ale lui Luca au fost întrerupte de apariția tovarășului Mangîru, directorul silozului Steaua și, implicit, al echipei de fotbal. După s-au cunoscut, cei doi au pornit spre locuința directorului unde au avut o discuție legată de starea echipei și de cauzele care au dus la retrogradare. În acest context, Luca și-
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
pe picioare și să o readucă în divizia B, și aceasta fără meciuri cumpărate și fără „pile la federație ” - metodele propuse de directorul Mangîru. În ziua următoare Luca a vizitat tot târgul C... și apoi a plecat împreună cu Mangîru la siloz unde i s-au făcut formele de angajare. Puțin mai târziu l-a întâlnit pe fostul antrenor, Petrescu, de la care a preluat carnetele jucătorilor, echipamentele și biroul. Aflat sub influnța alcoolului, Petrescu a început să-i prezinte lui Luca viața
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
ca un motor lipsit de benzină ... ”". Luca nu împărtășea însă convingerile fostului antrenor și începu să simtă „o milă stupidă pentru omul bătrân de lângă el ”. În aceeși zi Luca l-a întâlnit și pe Moșa Mariankovici, președintele colectivului sportiv al silozului Steaua, și a avut pentru prima dată ocazia să-l asculte pe acesta povestind despre evenimentele sportive la care a luat parte cu ani în urmă. Acest personaj "„în care autorul a cristalizat reale calități de umorist, face ca întreaga
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
direct în sport; lipseau doar câțiva jucători care, în urma retrogradării, amenințau cu plecarea. S-au atins multe probleme delicate și cei din comitetul sportiv și-au recunoscut greșelile. Una dintre probleme era cea a jucătorilor care nu sunt angajați la siloz. În această situație se aflau "„Le știe”", "„Inimă de porumbel”" și Mucală: ei se considerau jucători profesioniști, iar fotbalul era meseria lor și nu voiau să audă de angajare. După ce fiecare membru al colectivului de conducere a luat cuvântul, a
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
mici detalii ale modului de petrecere a timpului libre. De asemenea trebuie observat și faptul că nici unul dintre jucătorii echipei Steaua nu este legat de o familie. Această entitate este nulă în nuvela . Viața jucătorilor se desfășoară între munca la siloz și practicarea fotbalului. Personajele construite de Barbu sunt foarte variate, iar mediul din care majoritatea dintre ele provin a dat o mare libertate de creație autorului. Acest fapt a fost precizat și de Al. Hanță într-o recenzie făcută nuvelei
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
deseori la marginea gheții, iar seara se deplaseaza pe Bistrița în aval și pe afluenții acesteia din zona limitrofă. Când sursele de hrană diminuă datorită stratului de zăpadă persistent, păsările se deplasează pentru hrănire spre fermele zootehnice limitrofe, sau la silozuri și rampe de gunoi, mai puțin în perioadele cu temperaturi foarte scăzute când întreg bazinul acvatic îngheață sau sunt viscole prelungite. Mai mulți factori antropici tulbură echilibrul acestor ecosisteme: pășunatul, arderea stufului, vânătoarea, pescuitul, turismul necontrolat, depozitarea necontrolata a deșeurilor
Lacul Pângărați () [Corola-website/Science/327486_a_328815]
-
Reportaje ale presei din România au dezvăluit că ani la rând au fost devalizate zeci de tone de bile de oțel special și componente de cupru de înaltă calitate folosindu-se buldozere, macarale și personal din șantier. S-au tăiat silozuri metalice și s-au furat strunguri de 26 de tone, 20 de tone tablă lungă (având un preț de 500-600 $/tonă pe piața mondială) și bolțurile din oțel special CrNiSi ale mașinii de ardere spre a fi vândute la fier
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
când Iveștiul devine târg în localitate se practicau meșteșuguri casnice, pe la mijlocul secolului XVIX, centru de împletituri, sfoară.frânghii.săpun sau lumânări.Se mai fabrică cazane de rachiu erau fabrici de ulei și sucuri și esențe de fructe. Se mai găsesc silozul de cereale aparținând SC « CEREALCOM » GALAȚI cu o capacitate de depozitare de 37000 one de boabe și 50000t știuleți. Unități de artizanat și împletituri: Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ivești se ridică la de locuitori, în scădere față de
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
NATO situată în Souda și de partea cealaltă a golfului, cu spații de cazare și spital militar în oraș. O mare parte a comandamentului, în special cel al trupelor americane, se află de cealaltă parte a golfului, în Akrotiri. Un siloz de cereale ocupă centrul orașului. Poate din cauza naturii sale ca punct de plecare și oraș militar, el nu este popular cu turiști și poate părea sordid și amenințător. Cu toate acestea, conține magazine de toate tipurile și restaurante renumite cu
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
Anghel I. Saligny (n. 19 aprilie 1854, Șerbănești, județul Galați - d. 17 iunie 1925, București), academician, inginer constructor, ministru și pedagog român, este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei românești. s-a născut în data de 19 aprilie 1854, în comuna Șerbănești, județul Tecuci (actualmente, județul Galați) și a murit la data de 17 iunie 1925, București. A
Anghel Saligny () [Corola-website/Science/297167_a_298496]
-
fost un remarcabil inginer constructor, premergător mondial al științei construcțiilor metalice și de beton armat, realizator de multiple invenții și soluții unice în proiectarea și construirea podurilor și a construcțiilor industriale, pentru fundația cheiurilor portuare și a docurilor, precum și a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială. A proiectat liniile ferate Adjud - Târgu Ocna, realizând primele poduri combinate - șosea și cale ferată din țara noastră (1881 - 1882). A proiectat și construit numeroase poduri metalice, înlocuindu-le
Anghel Saligny () [Corola-website/Science/297167_a_298496]
-
A proiectat și construit numeroase poduri metalice, înlocuindu-le pe cele necorespunzătoare, executate de firme străine, așa cum ar fi podul peste Siret, la Cosmești, de 430 m lungime (1888). Sprijinindu-se pe invenții proprii, construiește, pentru prima oară în lume, silozuri din beton armat la Brăila și Galați. Între 1884 - 1889 a lucrat la construcția docurilor și antrepozitelor de la Galați și Brăila, dând soluții total originale, printre care: construcția fundațiilor pe straturi de fascine și piloți pentru cheiuri, a bazinelor de
Anghel Saligny () [Corola-website/Science/297167_a_298496]