2,018 matches
-
viață, că nici nu știți ce pierdeți”. Am preluat cuvânt cu cuvânt acest comentariu a cine mai știe cărui cetățean care a simțit la un moment dat că trebuie să-și verse of-ul pe pagina de Internet, dând glas simțământului major al celor mulți. Eu nu pot să zic decât, să dea Dumnezeu să fie așa, deși la un popor de bovine adulte cum se întâlnește la tot pasul pe aceste slăvite meleaguri mioritice nu poți să te aștepți la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în care etapele de existență a țării ar putea să se numească: anul cutare înainte de Eminescu sau anul cutare după Eminescu, exact cum se numără anii după nașterea lui Hristos. Dar liniștea mea sufletească în contemplarea acestei coagulări firești ale simțămintelor unui popor, s-au făcut țăndări, când am citit siderat ce spunea chiar de ziua lui Eminescu un fel de avorton literar așa cum am mai avut noi din nefericire în diferite etape ale istoriei noastre, care a reușit să iasă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Nimeni, în afară de Camil Petrescu, n-a surprins, până la apariția primului roman analitic al lui Anton Holban, procese sufletești în însăși derularea lor concretă. Niciunde în teritoriul prozei românești, incertitudinea, așteptarea, anxietatea, sentimentul de umilință, amorul propriu rănit nu apăruseră ca simțăminte trăite direct, ca adevărate realități materiale. Chiar și Hortensia Papadat-Bengescu relatase și rezumase doar până atunci evenimente din sfera psihicului, și tot astfel avea să procedeze și în viitoarea creație. Cât privește conținutul, întreaga literatură holbaniană, eseistica inclusiv, e proiecția
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
reacție sensibilă a celor de față. Exact ca în cazul lui Erostrates, al cărui chip straniu s-a adâncit deja în inconștientul celui care, astăzi, suferă de anonimat. Dar se poate spune despre cineva dintre noi că este străin acestui simțământ și, deopotrivă, orgoliului care-l însoțește? 4. Întâmplări stranii. Borges Atunci când e vorba de lumea sensului, logica simplă ce operează cu două variante se dovedește ușor inutilă. Ceea ce întâlnim în viața de toate zilele - fapte, dispute și povestiri, atitudini - nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atunci când cineva spune că „înțelege propoziția «eu sunt aici», chiar dacă nu reflectează deloc cum, în ce împrejurări, va fi folosită această propoziție“ (§ 514). Se pot naște în legătură cu aproape orice: situația numelui (§§ 39-40), a verbului (§ 391), a inten ției (§ 197), a simțămintelor (§ 246), a credinței subiective (p. 334) etc. Dar mai ales în jocul unor propoziții ce par să aibă sens. Nu ai cum să vezi la fel aceste nonsensuri, căci unele dau culoare vorbirii cotidiene, altele însoțesc idei și imagini științifice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
reacție sensibilă a celor de față. Exact ca în cazul lui Erostrates, al cărui chip straniu s-a adâncit deja în inconștientul celui care, astăzi, suferă de anonimat. Dar se poate spune despre cineva dintre noi că este străin acestui simțământ și, deopotrivă, orgoliului care-l însoțește? 4. Întâmplări stranii. Borges Atunci când e vorba de lumea sensului, logica simplă ce operează cu două variante se dovedește ușor inutilă. Ceea ce întâlnim în viața de toate zilele - fapte, dispute și povestiri, atitudini - nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
atunci când cineva spune că „înțelege propoziția «eu sunt aici», chiar dacă nu reflectează deloc cum, în ce împrejurări, va fi folosită această propoziție“ (§ 514). Se pot naște în legătură cu aproape orice: situația numelui (§§ 39-40), a verbului (§ 391), a inten ției (§ 197), a simțămintelor (§ 246), a credinței subiective (p. 334) etc. Dar mai ales în jocul unor propoziții ce par să aibă sens. Nu ai cum să vezi la fel aceste nonsensuri, căci unele dau culoare vorbirii cotidiene, altele însoțesc idei și imagini științifice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca și printr-un mare număr." 7. Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: "Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decît de simțămîntul tău, și iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde." 8. "Ei bine!" a zis Ionatan, "haidem la oamenii aceștia și să ne arătăm lor. 9. Dacă ne vor zice: "Opriți-vă pînă vom veni noi la voi!" vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
dar cu adevărat bun e acela pe careîl cauți în zadar. 2. Prietenia din tinerețe devine adesea cunoștință veche labătrînețe. În bătrânețe ideile și mai cu seamă sentimentele se răcesc și rămân ideile, care, pierzând și ele elementul entuziasmului, devin simțăminte de datorie. Slăbindu-se sentimentele și pierzîndu-se entuziasmul care leagă pe prieteni, se slăbește prietenia. 3. Știința, prin însăși natura sa, e singurul lucru pe caretrîntorii nu-l pot căpăta prin munca altora. Rodul muncii de a învăța nu poate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fundamentală. Printr-un sistematic efort de voință ("voința de a nu muri"!), subiectul îndrăgostit se oprește la imaginea obiectului pasiunii sale, făcând astfel din iubire condiția unică a Imaginarului. Evitând mereu să se destăinuie, să-și relateze în formă discursivă simțămintele, este el însuși în cele din urmă posedat de obiect, mărturisirea cu atâta grijă și atâta chin tăinuită, refulată, îi este smulsă, spre regretul tardiv al celui care a depășit momentul exploziei erotice: "m-am dat pradă mâinii ei mici
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
așa? - Cred că aveți dreptate, răspunse Mașa după o clipă de gîndire. - Nu vă puneți Însă Întrebarea, continuă oaspetele aproape fără să ia În seamă cuvintele femeii, la ce meditează această bucată de carne gînditoare... PÎnă și o piatră are simțăminte mai curate. Carnea la ce poate să se gîndească decît la altă carne. Dar ca să nu se simtă prost, Îmbracă acestă gîndire În haine cît mai elevate. Mi se face greață de atîta metafizică cît s-a scremut să emane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
două bătrâne, atât de diferite, care trăiseră la o distanță atât de mare una de cealaltă, păreau a fi fost făcute aproape după același calapod. Nu cumva gârbova și necruțătoarea bătrânețe, ajustând puțin câte puțin fiecare trăsătură, fiecare gând, fiecare simțământ, reduce ființa umană la caricatură, la o fantoșă a sa, făcându-l să semene mai degrabă cu cine știe ce specie de animal ce-a existat cândva pe planetă și a dispărut În cursul evoluției sau cu un fenomen al naturii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Necuratul Îl ispitește pe om cu adevărul, cu libertatea, cu dragostea supremă și Întotdeauna omul se lasă dus de nas. Ce poate să știe despre adevăr o ființă plămădită din carne și sânge? Adevărul există acolo unde a dispărut orice simțământ. Iar libertatea, libertatea nu există nici măcar ca noțiune În absolut. Libertatea e un nonsens, adăugă el. Cum poți fi liber dacă fiecare atom din care ești alcătuit e legat de un altul. Dă-i libertate unei infime părticele din materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atinse punctul culminant. Tony Pavone hipnotizat, nu reușea să-și dezlipească privirea din ochii cărora se revărsau raze de lumină ademenitoare. Gândurile i se Învălmățeau În cap Într-un vîrtej amețitor, căutând cuvintele cele mai potrivite pentru a-și exprima simțămintele În care era Învolburat!! Ar fi dorit să-i vorbească despre planuri de viitor, despre suprema iubire ce-l Învăluise cu o forță năvalnică, despre presupusa ei dragoste pentru el, despre ei amândoi. Îi cuprinse din nou mâna, sărutăndui-o. Privind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
își potrivi turbanul și se îndreptă în jilț. — Aș vrea să mergi să-l vezi pe Ahmed. Am plecat capul în semn că ascult ce are de spus. A continuat: — Ai să încerci să-l potolești, să-l aduci la simțăminte mai firești față de mine, față de dinastie și față de orașul Fès, Domnul să-l apere de necredincioși și de ambițioși! Sunt gata să-l ajut pe acest tânăr șerif, cu bani și cu arme, în lupta împotriva năvălitorilor portughezi, dar vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
expresie a eului. De aceea, nu este neapărat nevoie să fii poet pentru a simți și exprima poezia. Ideile în versuri, cu alte cuvinte. Toa te legile fizice sunt încărcate de poezie. Poezia este modul care adâncește pe oameni în simțăminte pentru o mai bună cunoaște re între ei. Exprimarea prin versuri (poezie) cu devotament și credință ne îndumnezeiește, pentru că noi oamenii suntem rodul imaginației Divine, de la geneză. Cine cr eează și exprimă poezia este o forță, iar cine o citește
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
întâmpinat-o în aglomerație, unul era alesul. A plecat cu ei trecând pe lângă mine, plecându-și capul. Luni m-a sunat. Avea vocea moale, gâtuită, parcă-și cerea iertare: - Ești om! Nu sunt gelos, de mult mi-a dispărut acest simțământ urât. I-am spus imediat cum ne- am revăzut. Trebuie să te recăsătorești, să mă uiți și să te uit! Era atât de fericită, vroia să-mi șoptească: - Hai acasă, în odăile noastre cu lună, vino în patul meu, la
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
în căutarea tinerei fete. În vreme ce umbla după fată, a dat peste doi cavaleri pe care i-a ajuns din urmă și i-a rugat să-l ajute s-o găsească pe fosta sa tovarășă de drum, ascunzând însă,dintr-un simțământ de gelozie, rangul și sexul ei. Era spre seară când se înntâlniră și după ce au căutat toată noaptea împreună, a început a se crăpa de ziuă, când unul dintre cei doi străini, aruncându-și ochii asupra scutului lui Rogero l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
templu subteran. Coloane din cel mai curat alabastru o împodobeau susținând bolta unui altar simplu ce se ridica în mijloc; o lampă a cărei strălucire se răsfrângea în pereții de alabastru arunca o lumină blândă în jur. Pătrunsă de un simțământ cucernic, Bradamanta s-a apropiat de altar și, căzând în genunchi, a mulțumit lui Dumnezeu că i-a scăpat viața, implorându-i protecția. În clipa aceea o ușiță s-a deschis și prin ea a intrat o femeie cu picioarele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
înălța castelul, și, pentru a-l atrage pe vrăjitor în luptă, ea suflă în corn, adăugând la aceasta strigăte de provocare. Vrăjitorul nu întârzie să se arate, călare pe armăsarul înaripat. Bradamanta a încercat o mare uimire amestecată cu un simțământ de bucurie, când a văzut că acest om descris ca atât de formidabil, n-avea nici lancie, nici ghioagă și nici vreun alt soi de armă. El nu purta decât un scut pe braț, acoperit cu o bucată de pânză
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un uriaș feroce. Cavalerul se apăra cu dibăcie de bâta grea a uriașului, sărind la timp sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece, deși un simțământ tainic îl îndemna să ia partea cavalerului. În cele din urmă, el a văzut cu mâhnire bâta grea căzând drept în creștetul cavalerului, care sub această lovitură s-a prăbușit la pământ și a rămas nemișcat. Dintr-un salt, uriașul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un uriaș feroce. Cavalerul se apăra cu dibăcie de bâta grea a uriașului, sărind la timp sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece, deși un simțământ tainic îl îndemna să ia partea cavalerului. În cele din urmă, el a văzut cu mâhnire bâta grea căzând drept în creștetul cavalerului, care sub această lovitură s-a prăbușit la pământ și a rămas nemișcat. Dintr-un salt, uriașul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mare nobleșe. Aceasta nu era alta decât Angelica, prințesa Cathaysiei. Redobândind acel inel minunat, după cum v-am mai povestit, Angelica se simtea mândră de puterea lui și a început a călători singură fără frică, dar nu și fără un tainic simțământ de rușine la gândul că fusese nevoită să caute, în rătăcirile ei, protecția contelui Roland și a lui Sacripant. Ea și-a imputat deasemeni ca pe o slăbiciune până și dorința ce o avusese, la un momentdat ,de a se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții contradictorii, argumentări filozofice, conferințe, singura posibiltate de manifestare a stării noastre lăuntrice era cântecul. Cântam acele cântece în care simțămintele noastre își găseau mulțumire.” „Pe stânca neagră”, cântecul lui Ștefan cel Mare, a cărui melodie se spune că s-a păstrat din timpul lui, din generație în generație. Se spune că în sunetul acestei melodii intra Ștefan triumfător în cetatea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
asociind și clasa, care abia aștepta să audă ce-am să răspund, sentimentul este ceea ce simți: dragoste, ură, dor, mânie, milă, silă, compătimire, simpatie... și așa mai departe! Eu aș traduce acest cuvânt pur și simplu, scurt și cuprinzător, prin "simțămînt"! ― Să faci dumneata o carte nouă de Psihologie! (Ah! eternul și stupidul spirit didactic cu: "Să faci dumneata o carte nouă de...") Ce-ai spus dumneata nu se poate numi o definiție, după toate regulile ei... Definiția, băiatule... ― "Este cel
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]