1,321 matches
-
Însă gradul de reducere a acestor șanse diferă în funcție de mentalitatea mai mult sau mai puțin deschisă a societății în cauză. Sfera milităriei și a politicii au multe în comun, după cum au observat și nenumărați cercetători în științele politice. Printre aceste similarități se găsesc și tipurile de minciuni puse în practică. În ambele domenii apar nenumărate înșelătorii și sînt uneori chiar date în vileag, însă în timp ce în afacerile de război lanțul de minciuni este susținut în mod oficial și poate chiar pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
său 1984 "dublă gîndire". "Dubla gîndire" înseamnă "a avea simultan două păreri diferite, a fi conștient de faptul că acestea sînt contradictorii și a crede în ambele" și este un proces conștient și inconștient în același timp. Totuși, în ciuda acestor similarități, există diferențe semnificative între procesele mentale definite ficțional de Orwell și conflictele interioare trăite în viața reală de către femeile consultate de Werth și Flaherty. Orwell afirmă că "acțiunea esențială a Partidului este de a folosi minciuna conștientă, păstrînd fermitatea scopului
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
astfel deschis imaginației și credulității cititorilor (Sunday Sport 1991). Chiar dezmințirile convenționale pot fi folosite pentru a ataca noțiuni uzuale legate de adevăr, realitate și ficțiune. De exemplu, într-o "Notă introductivă", romancierul Oakley Hall (1973:5 ) spune: Însă orice similaritate între personaje și persoane reale, în viață sau decedate, nu este întotdeauna doar o coincidență, deoarece mulți oameni sînt figuri care se află la granița între istorie și legendă... Misiunea literaturii este de a ilustra adevărul și nu faptele. Probabil
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu mai este printre noi pentru a comenta această perspectivă modernă. Totuși, în majoritatea cazurilor, se știe fără nici o urmă de îndoială care opere sînt și care nu sînt ficțiune, indiferent dacă există sau nu în introducere afirmația că "orice similaritate cu persoane reale este întîmplătoare". După cum spune Scheibe (1980:21): "Forma justifică natura conținutului. O minciună care se numește singură minciună nu mai este acest lucru, ci devine ficțiune". Romanele realiste trebuie să reflecte viața, însă fără a fi copii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
DR. MARIAN PREDA LECT. UNIV. DR. ADRIAN DAN Problematica excluziunii și a incluziunii sociale în România, ca țară în proces de tranziție, prezintă anumite specificități generate de moștenirea comunistă, dar și de însuși procesul tranziției. Dacă există o serie de similarități cu țările occidentale în ceea ce privește manifestarea unor forme de excluziune socială, diferențele apar pregnant în legătură cu sursele excluziunii, amploarea și intensitatea manifestărilor lor. În țările occidentale sursele excluziunii sociale sunt într-o mare măsură expresii marginale ale unui sistem social rezultat în urma
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
prognoza și analiza situațiilor conflictuale Această abordare pornește de la ideea că primul pas În soluționarea conflictelor este Înțelegerea factorilor și mecanismelor care contribuie la declanșarea lor. În mediul academic, cercetarea În domeniu se concentrează deci asupra identificării unor recurențe și similarități În datele istorice, precum și asupra elaborării de indicatori care să permită prognoza crizelor și a evoluției lor. Din punct de vedere al politicilor publice, aceasta Înseamnă o atenție majoră asupra prevenirii conflictelor prin eliminarea elementelor conflictuale atâta timp cât se află Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
separat, pe care el le poate deține într-o ordine socială (Nisbet, 1967:47). La teritoriu și populație pe care Parsons le consideră importante în definirea comunității Robert Park adaugă comunalitatea, care se referă la comportamente ce se bazează pe similarități sociale ale oamenilor ce locuiesc în același spațiu. Ca un al patrulea element al definiției comunității, Leo Schnore adaugă existența instituțiilor locale, iar alți autori adaugă alte trăsături cum ar fi intimitatea legăturilor (closeness of bond) sau tipuri particulare de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
acestei implicări este asociată cu delincvența, abuzul de substanțe; * Numărul redus de membri ai comunității, care permite familiaritatea acestora; * Ritualuri, ceremonii, obiceiuri comune care au rolul de a reafirma identitatea colectivă a comunității și de a reîmprospăta vitalitatea indivizilor; * Percepția similarității cu trăsăturile fizice, stilul de viață, experiența celorlalți ceea ce facilitează identificarea cu comunitatea și astfel duce la o intensificare a sentimentelor de securitate și confort; * Credința comună într-o ordine morală, un sistem de idei, o instituție, un grup acesta
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
mențină o imagine a propriei persoane, cu o oarecare constanță în timp, dar în același timp ajustabilă prin raportare la el însuși și la grupurile din care face parte, imagine care dă sens și coerență experienței individului ca actor social. Similaritatea diferitelor tipuri de identitate este complexă: identitatea socială și cea colectivă sunt uneori definite și utilizate ca fiind sinonime, iar identitatea etnică și cea culturală sunt adesea astfel explicate încât par să fie unul și același fenomen. Realitatea socială este
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de cei din afara grupului meu, plasându-i în diverse categorii (Jenkins, 1996). Dimensiunea externă a identificării, categorizarea, este esențială pentru formarea identității colectivă, și adesea rolul ei este minimizat de teoria identității (Jenkins, 2000: 9). Alte două aspecte implicate sunt similaritatea și diferența. Identitatea, de orice fel ar fi ea nu poate fi exista în absența nici unuia din aceste aspecte, din cauza cărora capătă o conotație paradoxală (Jurcan, 2005). Identificarea presupune invocarea similarității dintre membrii unei categorii, aceasta stând la baza diferențierii
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
identității (Jenkins, 2000: 9). Alte două aspecte implicate sunt similaritatea și diferența. Identitatea, de orice fel ar fi ea nu poate fi exista în absența nici unuia din aceste aspecte, din cauza cărora capătă o conotație paradoxală (Jurcan, 2005). Identificarea presupune invocarea similarității dintre membrii unei categorii, aceasta stând la baza diferențierii acestora de cei ce nu fac parte din categoria respectivă. Din nou este vorba de un proces dialectic între similaritate/diferențiere. Jenkins (2000: 22) afirmă că identitatea nu poate fi concepută
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
din cauza cărora capătă o conotație paradoxală (Jurcan, 2005). Identificarea presupune invocarea similarității dintre membrii unei categorii, aceasta stând la baza diferențierii acestora de cei ce nu fac parte din categoria respectivă. Din nou este vorba de un proces dialectic între similaritate/diferențiere. Jenkins (2000: 22) afirmă că identitatea nu poate fi concepută unui element din această relație, tot așa cum identitatea individuală nu poate fi concepută în absența apartenenței la un grup sau comunitate, deci în absența identității colective. În încercarea de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
fi: teritoriu consolidat, economie unificată, importanță acordată drepturilor cetățenilor (Cărăuș, 2003). Dacă înțelegem în schimb grupul etnic în sens de națiune, atunci distincția între identitatea etnică și cea națională își pierde substanța, iar cele două devin sinonime. Așa se explică similaritatea celor doi termeni întâlnită adesea în literatura de specialitate. Identitatea națională, presupune în plus trei dimensiuni: existența unei comunități politice, modul în care această comunitate politică se percepe pe ea însăși și capacitatea membrilor unei națiuni de a se identifica
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și stereotipurilor (Kohler, 2002). Societatea construiește anumite reprezentări sociale asupra grupurilor etnice care o formează, în care intervin adesea stereotipuri și prejudecăți, iar grupul etnic încearcă să controleze și să manipuleze aceste reprezentări. Sunt necesare câteva precizări legate de diferența/similaritatea între identitatea culturală și cea etnică. Există o întreagă dezbatere privind relația între cele două (de exemplu Eriksen, 1993, Dorais, 1995). Există autori ce argumentează faptul că cele două sunt același lucru și prin urmare utilizează cei doi termeni ca
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
nivelurile de participare la alegerile prezidențiale între perioadele discutate este relativ constantă (5-7%), în timp ce rata de participare la alegerile parlamentare este mult mai mică în 2008 față de perioadele anterioare. De asemenea, la alegerile din perioada 1992 2004 se observă o similaritate în ceea ce privește rata de participare la alegerile parlamentare și la primul tur al alegerilor prezidențiale 11 (ținute simultan), lucru care nu este valabil pentru alegerile din 2008 (parlamentare) și 2009 (prezidențiale). În enunțarea acestei presupoziții am în vedere atât schimbarea modalității
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
integrare bio-psiho-socială a informațiilor despre un individ. Ultima ediție a DSM a fost editată pentru a prezenta o imagine mai dinamică și mai integrată despre cum biologia, psihologia și factorii sociali se influențează. Manualul include informații despre diferențele culturale și similaritățile pentru fiecare tulburare și corelează biologic cu fiecare tulburare. În plus, DSM-IV a schimbat eticheta unui întreg set de tulburări pentru a intensifica o vedere integrată bio-psiho-socială a tulburărilor. Edițiile anterioare DSM-IV au inclus o categorie numită Tulburări Organice, care
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
din 9 planșe cu diferite figuri, care sunt prezentate subiectului într-o ordine succesivă. Acesta este rugat să copieze figurile prezentate pe planșe pe o foaie de hârtie (format A4). Figurile copiate sunt apoi cotate de către examinatori în funcție de gradul de similaritate al acestora cu originalul și integrarea generală a lor în pagină. Menționăm faptul că figurile nu au un corespondent în realitate, prin urmare, ele sunt necunoscute subiectului. S-au propus mai multe sisteme de cotare a protocoalelor Bender. Cele mai
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
permite anumite grade de manifestare”, astfel încât unele enunțuri nu sunt decât „aproximativ adevărate.” (Searle, 2000:159). Popper va impune „ideea de grade de verosimilitudine” sau ideea „gradului mai mare (sau mai mic) de concordanță cu adevărul sau de asemănare și similaritate mai mare (sau mai mică) cu adevărul.” (K. R. Popper, Adevăr, raționalitate și cunoaștere, în Logica științei, ediție îngrijită de Gh. Enescu și C. Popa, 1970:128). Autorul va preciza că „un anumit grad de verosimilitudine nu dă naștere nici unei
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
dezvoltării realismului și a disciplinei sale, relațiile internaționale. Dacă analizăm comunitatea științifică academică (adică activitățile sale în universități și instituții sau în dezbaterile publice), resursele disponibile pentru această activitate și obiectivele comune spre care este direcționată activitatea, putem observa cîteva similarități în dezvoltarea teoriei internaționale după primul și după al doilea război mondial. Una dintre ele este legătura dintre dominația anumitor state în sistemul internațional și cercetarea relațiilor internaționale în interiorul și în afara acelor țări. Astfel, idealismul a avut același rol după
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
În al treilea rînd, teoria balanței puterii este învinuită de confundarea tuturor tipurilor de politică externă expansionistă, ignorînd astfel diferența calitativă dintre politicile imperialiste și cele antiimperialiste. În ciuda criticilor sovietice, o comparație între corelația forțelor și balanța puterii relevă multe similarități între cele două concepte (Light 1988: 286 și urm.). Ambele sfîrșesc prin a avea o viziune de sumă zero asupra puterii, în care cîștigurile uneia dintre părți înseamnă automat pierderi de partea cealaltă. Teoretic vorbind, această concepție de sumă zero
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
implicării lor în sistem". (Waltz 1979: 124, 128) Cu alte cuvinte, teoria nu explică aici doar rezultatul acțiunii statului, care se știe că este balanța puterii, ci și tipurile particulare de reacții ale statului atunci cînd "se așteaptă o anumită similaritate a comportamentului din partea statelor situate într-o poziție asemănătoare" (Waltz 1979: 122). Structura internațională este cauza nu doar a unuia, ci a două efecte diferite. De aici încolo, teoria lui Waltz pune în discuție o dublă cauzalitate. În primul rînd
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a constrîngerilor oferă multe indicii asupra reacțiilor de așteptat ale statelor, dar teoria nu poate explica prin ea însăși aceste reacții. Ele depind nu numai de constrîngerile internaționale, ci și de caracteristicile statelor [...] Teoria explică de ce se așteaptă o anumită similaritate a comportamentului de la state aflate în situații similare [...] Pentru a explica diferențele de prevăzut dintre reacțiile naționale, o teorie ar trebui să arate modul în care diferitele structuri interne ale statelor influențează acțiunile și politica lor externă." (Waltz 1979: 122
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
găsită, desigur, la nivelul unităților, dar distribuția ei este parte a structurii. O justificare asemănătoare se poate aplica și pentru Aron. Cînd Aron distinge între omogenitatea și eterogenitatea sistemelor internaționale, pe el nu-l interesează sistemul intern ca atare, ci similaritatea statelor din cadrul sistemului. Conceptele însele nu au sens la nivelul unităților. La fel, Waltz respinge teoria balanței puterii a lui Kaplan pe motiv că acesta din urmă "introduce fraudulos în teoria sa sistemică reguli caracteristice unităților". Dar este evident că
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dependenței a lui Cardoso sau se revendică de la vreo teorie critică se consideră ei înșiși ca făcînd parte dintr-un "marxism istoricist care respinge noțiunea de lege obiectivă a istoriei" (Cox 1981: 248). Uneori, Gilpin atrage într-adevăr atenția asupra similarităților între realism și marxism în abordarea naturii și dinamicii relațiilor internaționale. După părerea lui Gilpin, ele diferă în ce privește "dinamica de bază: realismul pune accentul pe lupta pentru putere dintre state, iar marxismul pe motivația profitului din societățile capitaliste" (Gilpin 1981
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
resping atât cvasi-fundaționalismul habermasian, cât și aversiunea regăsită în majoritatea teoriilor postmoderne în ceea ce privește construcțiile universale (deși acestea pot fi provizorii, contextuale, utilizarea lor poate fi benefică). În pofida dezacordurilor teoretice dintre cei doi filosofi, Best și Kellner insistă mai degrabă pe similaritățile dintre teoriile propuse, oferind o interpretare interesantă a raporturilor dintre acestea (pe scurt, ambii filosofi critică principiile dominante ale societăților capitaliste contemporane, "rațiunea funcțională", ambii subliniază că tipurile de discurs posedă reguli și norme specifice, realizează "cotituri lingvistice" în teorie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]