1,315 matches
-
lichidarea ei de către partizanii lui Tito, care o considerau principalul obstacol în calea instaurării regimului comunist. Conducătorul cetnicilor, împreună cu puțini adepți, s-a refugiat în munți, luptând împotriva autorităților „titoiste”. La începutul anului 1946 a fost capturat și după un simulacru de proces, ce seamănă izbitor cu cel al mareșalului Antonescu, a fost condamnat la moarte și executat. Un capitol de o sensibilitate aparte l-a constituit relația dinte sârbi și croați. După proclamarea, la 10 aprilie 1941, a statului independent
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
aversiune, silă, dezgust sau scîrbă. Gura și buzele transmit senzații de degustare, savurare, protest, îngrijorare, tristețe etc. "Zîmbetul onest, caracterizînd prietenia sau acceptarea unei idei, dispărea și el. Buzele erau strînse, uscate și palide. Uneori se schimonoseau în cîte un simulacru dus pînă la jumătate, repede părăsit."49 Din cele 18 tipuri de zîmbete identificate de Paul Ekman 50, întîlnim frecvent zîmbetele artificiale, amare, chinuite sau rînjetele care, dezvelind "dinții-arme", arată celuilalt poziția de atac. Sau rîsul prostesc sugerînd obrăznicia, viclenia
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
abordase subiecte interzise, precum atitudinea partidelor politice față de politica internă și externă, caracteristicile monarhiei române, sau dezvoltarea curentelelor sociale și politice extremiste. În decembrie 1935, Radu Lascu aprecia că, în condițiile menținerii cenzurii, discuția asupra Mesajului regal devenea un simplu simulacru. El critica indiferența guvernului față de țărănime și de muncitori, precum și tendința de suprimare a libertăților cetățenești, care reieșea din proiectele de legi anunțate de cabinet 407. În iarna anului 1936, în timpul discuției la Mesajul tronului, C. Zamfirescu constata, din nou
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
incapabilă de adaptare la vremuri și la senectute, a murit de oftică undeva, în Clujul anilor ’30: i-au găsit după câteva zile cadavrul, într-o magazie goală, cu ciment pe jos. Și de mâinile ei îmi aduc aminte, în simulacrul de mănuși ferfenițite ce le acoperea. Petrecerile se țineau lanț în casa din Apácák utca nr. 6, de dimineața până seara urla gramofonul cu pâlnie la Karola, iar paharele se umpleau mereu de vin și șampanie, de lichioruri divers colorate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
soții nemulțumite. În orice zi se poate întâmpla să găsească altceva de muncă, o nouă oportunitate, o nouă ușă deschisă; în fiecare zi se poate întâmpla să găsească o femeie mai dulce decât ar fi visat, care să-i ofere simulacrul unei fericiri. În țară, într-un mediu unde îi cunosc toți și nu pot lua nici o decizie până nu se adună membrii familiei, se simt închiși în canoane. Aici sunt liberi să-și demonstreze calitățile ancestrale: determinarea, puterea și aptitudinile
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
confuzie. Pornind de la așteptările noastre de zi cu zi, construiește o distopie. Dacă vrem s-o înțelegem, trebuie să traducem permanent din limba noastră în cea a romanului, de la cronologie la derulare inversă, de la slow forward la fast rewind. Urmărim simulacrul de povestire (la început) cu prea puțin interes și cu sentimentul că importantă e atmosfera (în care totul contrazice senzația de familiar, de la mâncarea care e vomată în loc să fie înghițită, la copiii împinși înapoi în pântece în momentul morții), dar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și nu prin cuvântul scris. El a pledat pentru această formă de exprimare pe care o considera de preferat textelor scrise, deoarece în spatele celor scrise se puteau ascunde oameni lipsiți de înțelepciune și fără caracter. Pentru Socrate, scrierea este un simulacru de discurs, scrierea este ceva ce este paralel și asemănător cu pictura, ca o cale de reprezentare secundară a fenomenelor sufletești. Socrate și-a focalizat preocupările asupra omului, asupra vieții lui sociale, a relațiilor interumane și l-au interesat mai
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
școala fiului meu, la Editura de Stat, care îmi încredința lucrările, sau în fața celor din jur? Mai ales în bătălia mea cu birourile oficiale, în timpul formalităților, al cererilor, în corespondența mea cu administrația penitenciarelor, în discuțiile cu avocatul pentru un simulacru de divorț, recomandat în acest gen de situație, pentru a-mi putea păstra munca? Cum am reacționat de-a lungul episoadelor acestei aventuri existențiale, unde se amestecau, în mod inextricabil, derizoriul și teroarea? Ceea ce mă intrigă astăzi, ce mi se
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
înțeles că exista o arhivă secretă a Partidului Liberal pe care nu reușise s-o strecoare la Ambasada Franței, fapt pentru care fusese arestat. Nu fusese niciodată judecat și era, pur și simplu, ținut la nesfârșit. Am fost supus unui simulacru de anchetă, fiind chemat la aceasta de mai multe ori, pentru nimic. Era mai mult o confirmare că eu eram cel din dosarul pe care ofițerul de Securitate îl avea în față. Mă tot întreba care era gradul meu de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
revoluționară. Negația nu are subzistență proprie și deci, nu poate sta prin sine însăși; ea e umbra afirmației precum minciuna e umbra adevărului. Negația revoluționară, oriunde se produce, vrea să distrugă religia, dar e nevoită să pună în locul ei un simulacru oarecare. Aceste simulacre revoluționare, ce vor să suplinească religia, sunt cele mai grotești forme caricaturale pe care le oferă cultura modernă. Sistemul l-a inventat marea Revoluție franceză, pentru a-l imita în vremea noastră bolșevismul rus și cel spaniol
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
are subzistență proprie și deci, nu poate sta prin sine însăși; ea e umbra afirmației precum minciuna e umbra adevărului. Negația revoluționară, oriunde se produce, vrea să distrugă religia, dar e nevoită să pună în locul ei un simulacru oarecare. Aceste simulacre revoluționare, ce vor să suplinească religia, sunt cele mai grotești forme caricaturale pe care le oferă cultura modernă. Sistemul l-a inventat marea Revoluție franceză, pentru a-l imita în vremea noastră bolșevismul rus și cel spaniol și nu mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
patrulea, negativismul modern nu s-a mulțumit cu simpla afirmare a autonomiei esteticii, așa cum e liber s-o înțeleagă, ci, falsificând funcția artei, a căutat să facă din ea o uzurpatoare a religiei, o religie a estetismului pur. Față de asemenea simulacre caricaturale, teologia nu poate întârzia să restabilească adevărul. Al cincilea, neputința mărturisită a esteticii moderne de a defini frumosul și esența artei pe cale experimentală face cu atât mai necesară afirmarea punctului de vedere teologic în acest domeniu. În Biserică, estetica
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
strâmt în care se închide evaziva știință experimentală a esteticii modeme. Am vorbit în capitolul trecut despre negativismul culturii moderne și am spus că negația, neavând o subzistență proprie, nu poate sta prin sine și atunci e nevoită să creeze simulacre pentru a le substitui concepției și formelor vieții religioase. Negativismul se rezolvă astfel în caricaturism. Spiritul caricatural e de natură demonică. Întâiul lui efect e degradarea lui Adam din demnitatea paradisiacă. Adam cel căzut e caricatura lui Adam. Spiritul caricatural
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu alt termen: perversitate. Spiritul caricatural e spiritul pervers care, contrar umilinței creștine, dezintegrează pe om din ordinea harică a demnității și l doboară mai prejos de celelalte făpturi, în locul sacrelor forme ale vieții religioase, el îi pune în față simulacre cu puterea de a-l iluziona și a-l face să nu vadă neantul către care e dus. Adam nu s-a putut înjosi decât dându-se pradă iluziei că ar deveni Dumnezeu prin propria lui natură, cum observă un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
iluziona și a-l face să nu vadă neantul către care e dus. Adam nu s-a putut înjosi decât dându-se pradă iluziei că ar deveni Dumnezeu prin propria lui natură, cum observă un scriitor din Filocalie. Și toate simulacrele cu care negativismul culturii moderne iluzionează pe om nu sunt decât aceleași mijloace diabolice de înjosire a lui. Ele se insinuează deopotrivă în nobilul domeniu al artelor, unde chipul și asemănarea lui Dumnezeu în om apar cu mai multă strălucire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin definiție, nu este un imitator al naturii. Prin sensul pe care îl dă creației lui, e imitatorul lui Dumnezeu. Chip al lui Dumnezeu în această lume trecătoare, el plăsmuiește după asemănarea divină, cu elemente luate din această lume, superbul simulacru al veșniciei, care este arta. ARTA îN ARTIST Arta nu există în natură, ci în spiritul omenesc. Ea e o însușire a omului de geniu. Artistul se naște cu ea, iar cine n-o are în sânge e cu neputință
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
supremei realități, care e viața veșnică. Frumusețea, pe care o visează geniul, se realizează în sfânt. Nu ascetul singur o realizează ci energia harului dumnezeiesc, singura care poate zidi din nou frumusețea din sluțenic și nemurirea din moarte. Arta e simulacrul eternității. Sfințenia e realism transcendent, care începe în vremelnicie și se continuă, desâvârșinduse, în eternitate. Că genialitatea nu e totuna cu sfințenia se vede din faptul că un ascet n-are nevoie să fie geniu pentru a deveni sfânt. Geniul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vis, streină de lumea noastră: Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. Apariția lui extraordinară „îngheață” pe cine o vede. A doua oară apare într-o înfățișare contrară: înveșmântat în negru și dogorind de flacăra cerului. După simulacrul îngeresc, simulacrul demonic. Impresia pe care o face e de astă dată într-adevăr demonică, în supranatural nu există o mijlocie între fierbinte și rece, între flacără și gheață. Amestecul acestor două elemente, despre care vorbește Apocalipsul, dă mijlocia călduță
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de lumea noastră: Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. Apariția lui extraordinară „îngheață” pe cine o vede. A doua oară apare într-o înfățișare contrară: înveșmântat în negru și dogorind de flacăra cerului. După simulacrul îngeresc, simulacrul demonic. Impresia pe care o face e de astă dată într-adevăr demonică, în supranatural nu există o mijlocie între fierbinte și rece, între flacără și gheață. Amestecul acestor două elemente, despre care vorbește Apocalipsul, dă mijlocia călduță, a mediocrității
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumi, înzestrata cu sens și care, astfel devine "reală" pentru noi. Înțelegem, acum, mai exact, ce voia să spună poetul român, atunci, cănd denunță formulă poetica poescă drept "non-ecuație". Realizat printr-o abila construcție retorica, poemul poesc este doar un "simulacru", ce produce o emoție "înrudită" cu cea generată de contemplația "simetriei divine", dar care nu ne ofera, decat accidental, acces la fluxul vieții. De fapt, Poe chiar spune că lucrarea umană este doar creație secundară, i.e., combinație de elemente deja
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și al puterii. Politicul este un model de simulare Oamenii politici cunosc acest secret. Prin acest vicleșug de inducere la mase a . iluzie Politicianul propagandist nu ne arată cum să gândim, ci ne spune i „realității” și „adevărului”, prin acest simulacru, puterea se perpetuează și devine uneori, astfel, eficientă. CE să gândim. El „cerne” faptele, exploatândule pe cele care îi sunt utile și ascunzându-le pe celelalte. De asemenea, el denaturează și răstălmăcește faptele, devenind un specialist în folosirea minciunilor și
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
Moare la 19 octombrie 1961, omagiat de toată România momentului; este înmormântat alături de M. Eminescu și I.L.Caragiale. Criticul literar George Călinescu scrie vorbe pline de adevăr la dispariția lui: “Omul de toate zilele s-a mistuit lăsând în locu-i simulacrele sale de piatră și de bronz. Ce-a fost al fiecăruia din noi a devenit al tuturor, el e acum numai al poporului dintru care a ieșit” (Cronicile optimistului). Așa cum este, într-o mai mare măsură, poate, decât al altora
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
asemenea mod de gîndire urcă pînă la marii maeștri ai confuziei: Bergson, Proust, Gide, iar postulatele unor astfel poziții spirituale greșite vor fi demontate și ridiculizate de J. Maritain, de Scheller sau de H. Massis, care au dat în vileag simulacrul și sterilitatea unor atare teorii. Nici cultura română, spune Vulcănescu, nu este străină de o asemenea confuzie. E direcția dată de acel misticism vag, de așa-zisul complectitudinism (pe care Vulcănescu îl denumise, în 1922, viață integrală), de mistica incoloră
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
asta, de prevenire a riscului pe care și le revendică. În acord parțial cu viziunea lui Foucault, teoreticianul cel mai frecventat în cartea pe care o comentăm, delimitîndu-se onest și elegant de teoriile reducționiste, cele care văd în biopolitică un simulacru rudimentar, o politizare a corpului, ca la sociologul Ferenc Feher, sau o biologizare a politicii, precum la Carl Schmitt, receptînd critic teoriile promovate de Giorgio Agamben, Școala de la Frankfurt, Axel Honnert, Habermas, Viorella Manolache optează pentru un binom recesiv format
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a reprezentat miza pustiitoarelor războaie pe care Imperiul otoman le-a dus cu Persia. în Siria, Pașalâcul era împărțit între feudele ienicerilor, astfel că pașelele erau nevoite să mențină o armată de kurzi și de algerieni, pentru a impune un simulacru de ordine. în partea de vest a Peninsulei Arabice domnea, de asemenea, anarhia. în 1757, o caravană de pelerini, care se îndrepta spre Mecca, a fost masacrată de beduini, printre cei 20.000 de morți aflându-se și sora sultanului
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]