2,658 matches
-
și pe omul de lîngă mine îl mînă o atitudine, mă întorc numai către tovarăș, te înjur că te dau afară cu poliția dacă deschizi gura! bate șaua, scenetă efemeridă, să priceapă iapa schimbului de amabilități care umplu sala, jandarmul singuratic nu face observație celui de pe trei scaune, Iuon al tău șî Duore, în fine!... sta a lu' Fănică a lu' Cocean, a plecat Zane șî cu Andrei, se întîlnesc Andrei și Zane! Uite, ieșii, dom'ne, la capu' acela, capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
gardul de cărămidă, iarbă tunsă, galben lămîi pe corpul central, fostul complex agricol tip cu distribuțiile orizontale în estetic, înainte de Beclean, km 304, mult în afara satului, în trening vine fuga pe cotul șoselei, România mai lasă româncelor potențialul de populare, singuratica barză în zbor, de trei ori la fel peste zi, anexa lună la dealul negru, poale de pădure a treia parte din jos, demnitatea țării ce reușește o înmormîntezi în comorile umanității, din Sărățel ambiguu, carnația mișcării trei metri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
țigară și mobil, mesaj care mă enervează, nu-mi dădeam seama de ce nu răspunde imediat, vorbea cu taică-său la telefon, jumătate de oră, el, care nu vorbește cu taică-său mai mult de cinci minute! privim împreună ecranul, stea singuratică pe cer, singura artificială, răbdare, aceste căi pot fi denunțate că sînt greșite! încetinește la racord Pașcani-Triaj, tricolor stins în pămîntiul lunii pe sol, "Centrul De Instruire În Panificație" greșelile majuscule, uriașii momentului pe Valea Siretului, trenul pe primele pante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
amestecă brazii, urcă un singur vîrf din lanțul lor, cetatea de stîncă ocolind pe latură cu fluturi roiuri în dreptul ei, jet de bimotor și nor deasupra, scara mai sus s-a închis albastră cu cerul, Sighiștelul pe triunghi albastru, autoturism singuratic de Iași într-un salon fără întîmplare, șoferul s-a fost uitat conducînd de trei sferturi de oră, încetățeniți brazii peste tot, intervin plaiurile, stațiunea, vile în construcție, Vîrtop schi 2 km, Ocolul silvic Gîrda, dacă și moții sînt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și cât mai multe bucurii - satisfacții. La mulți ani! O caldă Îmbrățișare, M. Niculăiasa 15 (Lămășeni), 17 oct. 1990 Stimate d-le Eugen Dimitriu, Iată-ne trecuți de jumătatea toamnei secetoase din acest an cu mai puține bucurii pentru cei singuratici ca mine și cu sănătatea zdruncinată. Totuși mai cerc să fac Însemnări prin răbojul timpului, deși nu mai cunosc posibilitățile de publicare, În urma schimbărilor care au avut loc În 659 țară. Aflându-te În reședința județului ai posibilitatea să te
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
primit nici un răspuns până În prezent. Despre mine, să zic, mă simt ca la 84 de ani - un sihastru pe care nu l-a ocolit reumatismul, tensiunea arterială și ulcerul duodenal - care nu cedează, obligându-mă să stau numai În gospodăria singuratică - În sensul că sunt zile când nu vorbesc cu nimeni (...). Dacă din Întâmplare ai vreo ocazie să treci pe la Inspectoratul Județean de Cultură - poate afli punctul de vedere al Consilierului șef cu privire la lucrarea de mai sus - eventual ce sprijin ar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
acestei edituri se află la Rădăuți, dar nu cunoșteam nimic din activitatea desfășurată. 663 20 Lămășeni, 10 mai 1992 Stimate d-le Eugen Dimitriu, O dată cu răspunsul Adevărat a Înviat! țin să vă mulțumesc amândurora pentru urările ce ați adresat unui singuratic. Doresc să ajungeți la adânci bătrânețe fără suferințe, dar să nu rămâneți prea multe zile despărțiți. Fiindcă fenomenul trebuie să se Întâmple. Despre mine? Mereu cobor. Din când În când mai vine câte un fecior să mă vadă (...). În Fălticeni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sa, aflându-se și astăzi între cărțile muzeului de la Weimar. Ziarul își încetează apariția, nu fără a lăsa exemplul unei munci de sacrificiu și de apropiere față de literaturile popoarelor vecine (vezi "Din novitalele literaturei sârbești"). "Fama Lipschii..." este ultimul gest singuratic pe care-l înregistrează jurna1istica română, înaintea unor proiecte și inițiative de anvergură, pornite din interior, și aproape concomitent, de pe ambele versante ale Carpaților, ducând la întemeierea unei prese diverse, bogat reprezentate și de lungă durată. Ce dovedesc toate aceste
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
sine e o vilă construită din cărămidă, cu două frontispicii, bovindouri la parter și două țuguiuri pe acoperiș. Cărămizile sunt de un roșu închis. Plasată într-o suburbie din Birmingham, casa abia dac-ar atrage atenția, dar aici, înălțându-se singuratică pe coasta ursuză, arată foarte bizar. Spatele clădirii a fost oribil tencuit cu pietriș, fără îndoială ca să reziste intemperiilor. Un specialist ar putea desigur să dateze construcția pornind de la storurile gălbui, care au supraviețuit în condiții admirabile aproape în fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Încă din cele mai fragede amintiri, fața ei îmi apare ca o mască a îngrijorării. Ea reprezenta în casă puterea. Tata și cu mine ne iubeam, ne supuneam și ne consolam în taină unul pe celălalt. Eram amândoi sărăcuți, și singuratici, și stângaci. Azi-dimineață, în bucătărie, am trăit un moment de groază la vederea a ceea ce la început mi s-a părut a fi un păianjen grotesc de uriaș, de gras și de cărnos. Până la urmă s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mele asupra acestei teme vaste vor forma obiectul altei cărți. Ar fi mai bine să încep direct cu Clement Makin. La urma urmei, din cauza ei mă aflu aici. Ăsta era ținutul unde a copilărit, a crescut aici, pe coasta asta singuratică. N-am vizitat-o niciodată împreună. Să fi fost oare vorba de o superstiție? Dar iată că a sosit și ceasul acestei Ultima Thule. Clement a fost prima mea amantă. Când ne-am cunoscut, eu aveam douăzeci de ani, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Presupunând că se strecurase cineva în casă, o să mă audă bâjbâind la ușa din spate și o să mă aștepte. Ce stupid să fii omorât de un hoț speriat! Am șovăit, apoi am pornit-o înainte, pentru că acum frica de exteriorul singuratic era la fel de intensă ca și frica de interiorul casei și, mai mult ca orice, mi-era frică de propria-mi frică și doream cu disperare să-i pun capăt sau, cel puțin, să-i dau alt caracter. Poate să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Poate că era vorba doar de o expresie amăgitoare, un reflex de concentrare, care în cazul mătușii Estelle era un soi de veselie, iar în cazul lui James cu totul altceva. — Deci casa ta e într-adevăr la malul mării, singuratică, cocoțată pe stânci? — Da. — Asta-i bine, asta-i bine. Ochii obscuri ai lui James se dilatară o clipă și privirile i se pierdură în gol, de parcă spiritul lui o pornise aiurea. Și această absență momentană îi era caracteristică, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gazdele noastre atât de primitoare.. și, să ne întoarcem în Moldova, la casele noastre, la școala noastră. Soarele se suise la vreo trei sulițe pe cer, aproape de amiezi. Era o zi de aprilie frumoasă și caldă. Mica gară, posomorâtă și singuratică de la marginea satului, străjuită de trei salcâmi bătrâni, gemea de lume. Mulțimea de bărbați, femei, bătrâni și copii, înghesuită pe peronul devenit neîncăpător... întreg satul, venise să-i petrecă pe refugiați.. pe seminariști.. cei care cu cântul lor, au făcut
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în oase... Chipul hâd al neprevăzutului începea să se arate. Privirea îți rătăcea încețoșată peste locurile virane pline de gropi și ruine, din jurul gării, cu mormane de moluz și gunoaie, ziduri dărăpănate, fără acoperiș, cu ferestre căscate larg, cu hornuri singuratice... Alei năpădite de bălării duceau spre maidane unde înainte fuseseră case arătoase cu grădini frumoase, acum în paragină. Erau primele răni ce ni se înfățișau ochilor, din orașul distrus de război aproape în întregime. Ici-colo, se mai vedea o dugheană
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai degrabă prolix: Chipuri de mahala, Buc., Minerva, 1905; Cea dintâi iubire, schițe, Buc. Bibl. Minerva nr. 13, 1906; Maica Melania, Buc. Bibl. Soc. nr. 90, 1909; La un han odată, Buc., 1911; Neguri, Bibl. Lumina, nr. 21 (1911); Un singuratic, Buc. Bibl. Lumina nr. 5; Chilia dragostei, Buc., 1913; Fetița doctorului, Buc., Minerva, 1914; Fântâna balaurului, povestiri din război, București C.R.; Ospățul, Buc., Casa Șc. 1921; În întuneric, piesă, repr. T.N. st. 1918/19. VASILE CIUREA Încheind, în 1961, studiile
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
aceste conferințe și a fost primit cu cordialitate de către celebrul academician francez de origine română. A avut loc o convorbire ce s-a desfășurat într-un spirit foarte amical, reflectat în autograful oferit de ilustrul scriitor pe volumul "Le Solitaire" (Singuraticul), unicul roman al marelui dramaturg: "Pentru domnul Agop BEZERIAN, cu multă prietenie. Eugène Ionesco sau Eugen Ionescu. Teheran, 19 octombrie 1974". Situația internă din Iran și poziția șahului păreau a fi dintre cele mai solide. Totuși, după observațiile culese la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ferit atât de multe compromisuri și alte tare (a se citi meschinării) ale vieții noastre literare, în acest sens, Ștefan e un privilegiat. Credința sa în literatură nu a fost zdruncinată de frecușurile zilnice pe culoarele redacționale. Scriitorul e un singuratic. Un singuratic care observă cu minuțiozitate strada, cartierul, podurile, orașele și satele prin care îl mână pașii. Deseori, notația sa minuțios-realistă lunecă în fantastic, dar nu poposește prea mult acolo. Pentru Amariței fantasticul e un mod de a atinge și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de multe compromisuri și alte tare (a se citi meschinării) ale vieții noastre literare, în acest sens, Ștefan e un privilegiat. Credința sa în literatură nu a fost zdruncinată de frecușurile zilnice pe culoarele redacționale. Scriitorul e un singuratic. Un singuratic care observă cu minuțiozitate strada, cartierul, podurile, orașele și satele prin care îl mână pașii. Deseori, notația sa minuțios-realistă lunecă în fantastic, dar nu poposește prea mult acolo. Pentru Amariței fantasticul e un mod de a atinge și a creiona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
îl surprind pe poet în cele mai varii ipostaze. Iată-l în localul lui Berl Finkelstein, de pe strada Lăpușneanu, unde adesea puteau fi întâlniți Iacob Negruzzi, Gh. Panu, Caragiale: "De câte ori Eminescu nu se așeza într-un colț al unei odăi, singuratic, scriind cu creionul pe fâșii de hârtie înguste, pe care le avea gata tăiate în buzunar și apoi le arunca pe sub masă, când nu-i plăcea ce a scris! Și de câte ori băiatul de serviciu nu a măturat, diminețile, foile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
răbdarea unor nesfârșite lecturi paralele, așezând manuscrisele eminesciene într-un vizavi adeseori incomod cu principalele ediții, de la Maiorescu încoace. După ce notează că "aceste observații ale noastre, privind virgulele și apostrofurile eminesciene, sunt rodul a vreo douăzeci de ani de muncă singuratică și par mai mult curiozități pentru cine le urmărește", autorul se întreabă, pe bună dreptate: "Dar... mai avem noi, astăzi, acel buchet de savanți care să foiască în Biblioteca Academiei pe lângă manuscrisele eminesciene, care să discute între ei până la epuizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
buni și francezi răi etc.” <endnote id=" (517, I, p. 69)"/>. Tot În epoca interbelică, scriitorul evreu F. Aderca susținea aceeași idee : „Fiii lui Israel, Întocmai tuturor popoarelor, sunt și inteligenți și netoți, și darnici și avari, și solidari și singuratici, și culți și ignari - Însușirile și metehnele fiind repartizate după legile hazardului care conduc Întreaga umanitate. Firește, anumite Împrejurări istorice și sociale au accentuat sau au diminuat unele caracteristici, Însă În esență evreii nu se deosebesc de ceilalți oameni” (510
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a plecat din Frasin și nu mai știu nimic despre ea. Dar a rămas în sufletul multor copii din generația mea, și, în final, asta contează. Iar vestimentația și cosmetica puțin cam neadecvate vârstei erau probabil exprimarea dorinței unui suflet singuratic de a atrage atenția unui eventual partener de drum în viață. Sper că l-a găsit între timp. În acea perioadă, grădinița funcționa în centru, în casa familiei Caraciuc Mircea - avocat. Familia Ion și Eugenia Brădățan erau oameni săraci, la
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
sau, cel puțin, așa mi se pare mie și, pe undeva, Îi și Înțeleg. Țin minte că așa era pe atunci, așa gîndeau oamenii În vremea aceea. Și de data asta e vorba de gladiatorul care se răscoală, de luptătorul singuratic care vrea să-și asigure un viitor mai bun, condiții mai bune și să fie apreciat pentru ce face. Dar ce s-ar fi Întîmplat dacă n-ar fi fost acești cîțiva oameni - ale căror familii puteau, În marea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
că Schubert s-ar pregăti voios pentru o nouă zi de lucru. Alții însă apreciau că este un adio socotind că este scrisă în pragul morții și se simte asta încă din prima temă, din ruptura, tăcerea și lungul tril singuratic din bas. Este de fapt ultima capodoperă a lui Schubert, care și-a găsit sfârșitul curând, în anul 1828. Radu Lupu a adus cu adevărat un omagiu lui Enescu, în primul rând prin faptul că a venit în Țară după
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]