3,480 matches
-
constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb“ figurează, alături de ciorbă „fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne“ și de regionalismul sorbitură „zeamă, supă, ciorbă“, printre sinonimele lui supă, pe care DEX îl explică prin „fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc.“. După cum se vede și din glosări, diversele cuvinte citate aici nu sunt sinonime perfecte și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ciorbă“, printre sinonimele lui supă, pe care DEX îl explică prin „fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc.“. După cum se vede și din glosări, diversele cuvinte citate aici nu sunt sinonime perfecte și nu au aceeași răspândire. Zeamă, care există și în aromână, este cel mai vechi dintre ele (apare în Învățăturile lui Neagoe Basarab, la începutul secolului 16). Este un cuvânt moștenit în română din lat. *zema; termenul a pătruns
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în română din ngr. saláta, ulterior și din fr. salade. Atât forma grecească, cât și cea franceză provin din it. insalata care înseamnă, de fapt, „sărată“, fiind un derivat din it. sale < lat. sal „sare“. Salată cu sensul de „plantă“, sinonim cu lăptucă (termen moștenit din lat. lactuca, la fel ca fr. laitue, sp. lechuga), este tot un împrumut (apare prima dată în Anonymus Caransebesiensis, în jurul anului 1700). Și scordolea „sos preparat din nuci pisate și miez de pâine, frecate cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
schimb, în toate dicționarele termenul aperitiv „gustare care se dă înainte de masă“ < fr. apéritif „care deschide“, al cărui etimon este cuvântul din latina târzie aper(i)tivus > lat. aperire „a deschide“. Deci aperitiv „care deschide, stimulează pofta de mâncare“ este sinonim cu antreu. Cazul lui antreu este reprezentativ pentru o seamă de cuvinte din terminologia culinară românească, neînregistrate în dicționare sau care au apărut abia la sfârșitul secolului trecut, dar care circulă (deocamdată, pe unele le găsim în cărțile de bucate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lui côte, a dat în română cotlet „sortiment de carne, împreună cu osul, tăiată din partea superioară; antricot“. În ceea ce privește vechimea termenilor, fr. entrecôte apare la 1746, în timp ce côtelette este atestat cu trei secole înainte. În română, după DEX, antricot și cotlet sunt sinonime. biscuit Cuvântul românesc biscuit a fost înregistrat prima dată în DA (1911) cu sensul „pastă alimentară ușoară făcută din ouă, făină și zahăr, coaptă mult, uscată“. În franceză, de unde româna l-a împrumutat, biscuit este format din bis-, element de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lat. coquere, care a dat și în română pe a coace). La început, fr. biscuit însemna „pesmet din făină de grâu deshidratată, care constituia alimentul de rezervă pentru armată“; ulterior, a devenit termen generic pentru orice prăjitură mică, având numeroase sinonime: barquette, galette, palet, petit-beurre etc. În franceză, există și biscotte „un fel de biscuit“, împrumutat din it. biscotto, format după același procedeu ca fr. biscuit și care însemna „copt de două ori“. În română, după DA, cuvântul biscuit are următoarele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
barquette, galette, palet, petit-beurre etc. În franceză, există și biscotte „un fel de biscuit“, împrumutat din it. biscotto, format după același procedeu ca fr. biscuit și care însemna „copt de două ori“. În română, după DA, cuvântul biscuit are următoarele sinonime: pișcot, pesmet, posmag. Această serie sinonimică este interesantă pentru că evidențiază diversele straturi etimologice care ilustrează evoluția tehnologiei alimentare. Cel mai vechi este posmag, din v. sl. posmagŭ; apare la Dosoftei în Viețile sfinților (1682) și este cunoscut din poveștile lui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de acum o sută de ani. Etimonul său direct este fr. omelette, cuvânt care apare la F. Rabelais, în secolul 16. Românii mâncau ouă bătute, prăjite în ulei, cu mult înainte de a împrumuta cuvântul franțuzesc; dovada este existența a numeroase sinonime, dintre care unele foarte vechi. Cel mai vechi este papară, atestat în Letopisețul lui N. Costin. Sensul vechi al cuvântului era „mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză și opărite în supă, apă sau lapte“. Se presupune
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
apropiată de etimon este cârnaț. Din română a fost împrumutat de bulgară, sârbă, croată. Slănină este un cuvânt slav derivat de la slanŭ „sărat“, care există și în neogreacă. În Transilvania și Banat, ca și la istroromâni, se mai păstrează un sinonim al lui slănină, și anume lard < lat. lar(i)dum, cuvânt panromanic (fr. lard, sp., it. lardo). În Muntenia, circulă și șuncă, deși cuvântul acesta înseamnă, în mod curent, „jambon“. De altfel, șuncă provine din cuvântul german Schinken, care are
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
familiară și populară. Se constată, de asemenea, reducerea numărului de dublete sinonimice [...] și ștergerea nuanțelor de sens.“ Astfel, din latina dunăreană, care a stat la baza formării limbii române, au dispărut adjectivul magnus cu sensul „mare“ din latina clasică și sinonimele sale amplus și grandis, care s-au transmis celorlalte limbi romanice. În locul acestora, româna folosește cuvântul mare < lat. marem (ac. al lui mas, maris „mascul“). S-a spus că evoluția semantică „mascul“ → „mare“ poate fi de origine expresivă (echivalarea ideii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
metalice legate cu un lanț, cu care se imobilizează mâinile sau picioarele arestaților“, se explică prin asemănarea cu ghearele pisicii care prind, se înfig în ceva. În legătură cu această evoluție semantică, este interesant de semnalat că și cuvântul românesc regional mâță, sinonim al lui pisică, are sensul figurat de „ancoră“. lăpuș Cuvântul regional lăpuș, care denumește diverse plante cu frunze late, este înregistrat în DLR cu etimologie necunoscută. După părerea mea, este un derivat, format pe teren românesc, de la continuatorul dispărut al
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lat. retella > rom. rețea a luat locul lat. rete), tendință specifică ansamblului Romaniei (ansamblul teritoriilor unde se vorbesc limbile romanice); de asemenea, în cazul perechilor sinonimice, a putut dispărea unul dintre termeni (lat. iungere „a lega“ a fost înlocuit de sinonimele destul de apropiate prendere > rom. prinde, ligare > rom. lega; tepidus „călduț“ a lăsat pentru acoperirea întregii noțiuni de „cald“ numai pe cal(i)dus). Au existat și unele cazuri de „dispariție“ explicabilă prin cauze externe, de natură socio economică (părăsirea, temporară
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
rusticizării vieții din Dacia (lat. purpura și lat. lampas; termenii actuali purpură și lampă sunt împrumuturi ulterioare). În sfârșit, izolarea de Imperiu a făcut ca o serie de cuvinte din limbajul curent, transmise tuturor limbilor romanice, să fie înlocuite prin sinonime populare sau familiare (pater prin tata, mater prin mamma) sau să fie compensate prin perifraze ori cuvinte compuse (negare prin a spune (că) nu, nullus prin niciun(ul)). Nu există întotdeauna explicații pentru dispariția fiecărui termen în parte. Putem încerca
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în afară de *molliare, citat mai sus, sunt mulți alți termeni în această situație: *baba, *oblito, *voleo etc. Caracterul popular al vocabularului romanic de origine latină se datorește și faptului că anumite cuvinte clasice au fost înlocuite, în latina târzie vorbită, prin sinonime mai expresive: auricula, diminutiv familiar, a eliminat cuvântul clasic auris „ureche“, casa „colibă“ l-a eliminat pe domus, cuvântul curent din latina clasică etc. Sensurile cuvintelor panromanice Cuvintele moștenite din latină în toate limbile romanice nu sunt toate „panromanice“ din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fr. aigle, sp. águila, it. aguila. Este un cuvânt rar, aproape dispărut, nu apare în textele vechi, și nici în cele populare; este înregistrat însă în DEX, cu mențiunea că este regionalism. E foarte probabil că a fost concurat de sinonimul vultur < lat. vultur, -uris, existent și în dialectele sud dunărene (ar. vultur, megl. văltur). Sextil Pușcariu explică dispariția cuvântului prin absența derivatelor, care să-i fi creat o familie. Neologismul acvilă este un împrumut făcut de latiniști, din același lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sens fizic)“ (derivat de la lat. forma „formă, frumusețe“) și de bellus (diminutiv afectiv al lui bonus), care în latina clasică însemna „drăguț, drăgălaș“ și era folosit cu privire la femei și la copii, și numai ironic cu privire la bărbați. Formosus și bellus erau sinonime mai expresive ale lui pulcher. Este de presupus că formosus, care s-a moștenit la periferia conservatoare a Romaniei, va fi fost o „inovație“ mai veche decât bellus, care nu s-a conservat decât în centrul Romaniei. biserică Cuvântul rom
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
îl găsim și la împăratul August), cu sensul „a mânca (în general)“. În limbile romanice actuale, este continuat de rom. (a) mânca, fr. manger, occ. manjà, cat. menjar, sd. mandicare (it. mangiare este un împrumut din fr. manger). Dintre celelalte sinonime latinești cu sensul de „a mânca“, reține atenția pappare, cuvânt din graiul copiilor ce apare încă de la Plaut, dar care nu s-a păstrat decât în sardă (pappai „a mânca“); pappare din italiană și (a) păpa din română continuă să
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
primit uneori explicații legate de condițiile de viață specifice din această parte a Romaniei. Sextil Pușcariu susține că lat. lingula „lingură de lemn“ a devenit rom. lingură pentru că termenul a intrat în vorbirea țăranului român, care folosea acest obiect, în timp ce sinonimul lui parțial, lat. cochlearium „lingura de metal (cu care se mâncau stridii)“ sau „lingură pentru medicamente“, s-a transmis în limbile romanice occidentale. Mai puțin evident este de ce în română s-au păstrat o serie de cuvinte ca lat. agilis
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Concluzia este aceea că aproape toți termenii de origine autohtonă (sau traco-dacă) nu depășesc, prin conținutul lor semantic, sfera de viață elementară a păstorilor de odinioară. Această concluzie capătă o semnificație specială dacă termenii din această categorie sunt raportați la sinonimele lor latinești păstrate în română. Gr. Brâncuș constată că între termenul autohton și cel latinesc s-a stabilit un raport ca de la particular la general, în sensul unei specializări semantice „pastorale“ a sinonimului autohton. Lat. albus devenit rom. alb a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
termenii din această categorie sunt raportați la sinonimele lor latinești păstrate în română. Gr. Brâncuș constată că între termenul autohton și cel latinesc s-a stabilit un raport ca de la particular la general, în sensul unei specializări semantice „pastorale“ a sinonimului autohton. Lat. albus devenit rom. alb a păstrat sensul general al culorii, în timp ce bardzu, termenul autohton (folosit astăzi numai dialectal: în Transilvania, în aromână și în meglenoromână), și-a restrâns sensul, denumind culoarea albă sau bălțată a unui animal domestic
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sunt moșteniți din latină: lapte (< lat. lactem), caș (< lat. caseum); în schimb, diversele feluri de lapte sau de caș, deci termenii mai specializați, sunt din substrat (brânză, zară „lapte bătut din care s-a scos untul“). Tot așa, searbăd este sinonim al lui acru (< lat. acrus), dar este folosit numai referitor la lapte, iar strepede „vierme din brânză“ este doar parțial sinonim al lui vierme (< lat. vermis). Chiar cuvintele referitoare la persoana care practică păstoritul sunt latinești, dacă este vorba de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de păstor, de păcurar: baci „șeful stânei, vătaful ciobanilor“. Rezultă că traco-dacii romanizați au păstrat din limba lor elemente secundare proprii limbajului pastoral, adică unui limbaj care reflecta specificul de civilizație autohton. Există în română și perechi de cuvinte (parțial) sinonime în cadrul cărora termenii latinești au sens general, iar cei presupuși a fi din substrat au sens mai restrâns: arbore (< lat. arborem) -copac, cal (< lat. caballus)-mușcoi „catâr“, casă (< lat. casa)-argea „colibă sub pământ“, râpă (< lat. ripa) -mal, cerbice (< lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
etc. Grecii și romanii pronunțau skythes, Skythia. În Cronica universală, datată ca traducere septembrie 1620, Mihail Moxa, care a compilat surse bizantine și slave, folosește forma șchei, recunoscută ca variantă pentru slavi și sclavi(ni), care la rândul lor sunt sinonime cu bălgare (cf. vgr. polys „numeros”, lat. vulgus, germ. Volk). Cronica slavilor de răsărit atestă forma Skufia pentru Sciția, două orașe slave din sudul Dunării se numesc Skopie și Sofia, iar populația rurală din vestul Bulgariei se numește șopi. De
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lingvistic o palidă amintire a stadiului preindoeuropean de evoluție a limbii. Restrângerea sferei semantice a cuvintelor ungur și ungar la sensul de „maghiar” este de dată recentă, procesul limitării fiind încă neîncheiat. Pentru unii români aceste nume mai sunt încă sinonime cu ungurean care, pe lângă sensul menționat, denumește populația română din Ardeal, în special din vecinătatea Țării Românești și a Moldovei (cf. DEX). Dar cu secole în urmă Țara Românească se numea Ungro-Vlahia, acest titlu asumându-și-l, neimpus și cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mult”, engl. more „Ib.”, germ. viel „mult”, voll „plin, bogat, întreg”, iar fără miezul lichid: munte (lat. mons), Haemus față de Balcani, culme; bou față de sl. vol; germ. See față de mare (întindere de apă) etc. În această serie intră și avari, sinonim pentru huni (vezi germ. Hüne „uriaș, gigant”), dar formal apropiat de partea a doua a cuvântului ungari. Despre ei se spune, ca și despre huni, că au întemeiat în secolul al VI-lea statul care stă la baza monarhiei austro-ungare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]