KorAP: Find »[drukola/base=sintactic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...209 >

5,222 matches

Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812

povestirile martorilor la spectacole, ale actorilor și regizorilor care au colaborat cu centrul am aflat câte ceva (...). (Rlib, 6.VIII.2002). 3. TIPARE DE CONSTRUCȚIE Relativele sunt propoziții subordonate introduse prin pronume / adjective / adverbe relative, care se "încastrează" într-un grup sintactic (de regulă nominal) dintr-o altă propoziție, în condițiile în care, din punct de vedere referențial, relativul și centrul grupului "gazdă" sunt coindexate. Încadrarea construcției într-unul dintre cele două tipare majore - relativă integrată sintactic (RIS) și relativă periferică (RP

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
se "încastrează" într-un grup sintactic (de regulă nominal) dintr-o altă propoziție, în condițiile în care, din punct de vedere referențial, relativul și centrul grupului "gazdă" sunt coindexate. Încadrarea construcției într-unul dintre cele două tipare majore - relativă integrată sintactic (RIS) și relativă periferică (RP) (a se vedea, pentru această clasificare, GALR, 2008, II, p. 218 ș.u.) - este condiționată de gradul de dependență sintactică față de centrul "gazdă" din propoziția matrice. Opțiunea pentru unul dintre tipare este în mare măsură

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
grupului "gazdă" sunt coindexate. Încadrarea construcției într-unul dintre cele două tipare majore - relativă integrată sintactic (RIS) și relativă periferică (RP) (a se vedea, pentru această clasificare, GALR, 2008, II, p. 218 ș.u.) - este condiționată de gradul de dependență sintactică față de centrul "gazdă" din propoziția matrice. Opțiunea pentru unul dintre tipare este în mare măsură dirijată de natura semantică a antecedentului și (în cazul RIS libere) de poziția sintactică pe care o ocupă acesta în propoziția matrice. Astfel, dacă antecedentul

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
II, p. 218 ș.u.) - este condiționată de gradul de dependență sintactică față de centrul "gazdă" din propoziția matrice. Opțiunea pentru unul dintre tipare este în mare măsură dirijată de natura semantică a antecedentului și (în cazul RIS libere) de poziția sintactică pe care o ocupă acesta în propoziția matrice. Astfel, dacă antecedentul unei relative este, de pildă, un pronume personal, un nume propriu sau un nume de rudenie desemnând un referent unic (mamă, tată, soț, soție), relativa va fi întotdeauna RP12

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
structuri sau a unor unități. Raportul dintre RIS și RP nu are mari șanse să se schimbe câtă vreme nu se produc modificări în sistemul limbii în privința dependenței semantice dintre un tip de nominal și conectorul relativei ori în privința organizării sintactice a construcțiilor relative înseși. Cu alte cuvinte, creativitatea vorbitorilor este limitată în această privință, constrângerile semantico-sintactice sunt foarte puternice. O serie de factori extrasintactici/extralingvistici pot determina totuși preferința vorbitorilor pentru un anumit model de construcție, fapt ce poate produce

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
antecedentul și relativul, astfel încât întreaga joncțiune relativă capătă un caracter "prefabricat" (vezi supra, 2.2). 3.1. Ierarhia de accesibilitate Ierarhia de accesibilitate formulată de Keenan și Comrie (1977) se bucură în ultimii ani de atenția cercetătorilor preocupați de analiza sintactică și pragmatică (mai ales bazată pe corpus) a construcțiilor relative. Keenan și Comrie afirmă că poziția sintactică cea mai accesibilă atât pentru locutor, cât și pentru alocutor este poziția subiect. Celelalte (obiectul direct, obiectul indirect, numele în caz G și

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
Ierarhia de accesibilitate Ierarhia de accesibilitate formulată de Keenan și Comrie (1977) se bucură în ultimii ani de atenția cercetătorilor preocupați de analiza sintactică și pragmatică (mai ales bazată pe corpus) a construcțiilor relative. Keenan și Comrie afirmă că poziția sintactică cea mai accesibilă atât pentru locutor, cât și pentru alocutor este poziția subiect. Celelalte (obiectul direct, obiectul indirect, numele în caz G și D etc.) sunt accesibile într-o măsură mai mică, în ordinea: S > OD > OI > OBL > GEN > Comparativ

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
mai accesibilă atât pentru locutor, cât și pentru alocutor este poziția subiect. Celelalte (obiectul direct, obiectul indirect, numele în caz G și D etc.) sunt accesibile într-o măsură mai mică, în ordinea: S > OD > OI > OBL > GEN > Comparativ. Funcțiile sintactice din schemă (S= subiect, OD= obect direct, OI= obiect indirect, OBL= complement într-un caz oblic, GEN= formă de genitiv, Comparativ= complement comparativ sau circumstanțial modal) se referă la categoria relativizată, adică la relativizator. S-a folosit în această analiză

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
referă la categoria relativizată, adică la relativizator. S-a folosit în această analiză un corpus alcătuit din 359 de construcții RIS cu relativizatorul care. Toate exemplele sunt extrase din eșantioane de limbă vorbită (CORV și IVRL). Rezultatele privind ierarhia pozițiilor sintactice ocupate de relativizator se află în Tabelul 3, de unde se poate observa că, în cazul românei, ierarhia accesibilității formulată de Keenan și Comrie se confirmă parțial 15: Poziția sintactică 16 Nr. constr. Procent Ierarhia identificată în corpus: S > OD > OP

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
eșantioane de limbă vorbită (CORV și IVRL). Rezultatele privind ierarhia pozițiilor sintactice ocupate de relativizator se află în Tabelul 3, de unde se poate observa că, în cazul românei, ierarhia accesibilității formulată de Keenan și Comrie se confirmă parțial 15: Poziția sintactică 16 Nr. constr. Procent Ierarhia identificată în corpus: S > OD > OP > OI > AG > AP > NP S 242 67,4% Od 64 17,8% Oi 2 0,6% GPrep Circ 12 3,3% 13% Obprep 35 9,7% Np 1 0

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
67,4% Od 64 17,8% Oi 2 0,6% GPrep Circ 12 3,3% 13% Obprep 35 9,7% Np 1 0,3% A genitival 2 0,6% A prep 1 0,3% Total 359 100% Tabelul 3 - Pozițiile sintactice ale relativizatorului Singura deosebire pe care o remarcăm este plasarea pe o poziție superioară a obiectului prepozițional (sau a circumstanțialului realizat prin grup prepozițional), înaintea obiectului indirect în D. O explicație pentru această diferență poate fi faptul că în română

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
efort suplimentar de procesare, ca în cazul atributului genitival. Relativizatorul atribut pune probleme locutorului pentru că presupune deplasarea GN dominant odată cu relativul și presupune realizarea unui acord complicat. 3.2. Ierarhia de procesabilitate În cazul relativelor cu antecedent, accesibilitatea unei poziții sintactice a relativului poate fi influențată de poziția sintactică pe care o ocupă antecedentul în structura matricei. Așadar, pentru o rafinare a concluziilor legate de preferința locutorului pentru o anumită structură, se impune să se aibă în vedere și combinația antecedent

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
genitival. Relativizatorul atribut pune probleme locutorului pentru că presupune deplasarea GN dominant odată cu relativul și presupune realizarea unui acord complicat. 3.2. Ierarhia de procesabilitate În cazul relativelor cu antecedent, accesibilitatea unei poziții sintactice a relativului poate fi influențată de poziția sintactică pe care o ocupă antecedentul în structura matricei. Așadar, pentru o rafinare a concluziilor legate de preferința locutorului pentru o anumită structură, se impune să se aibă în vedere și combinația antecedent + relativ. Investigarea frecvenței unei anumite joncțiuni relative conduce

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
la stabilirea unei ierarhii de "procesabilitate" a construcțiilor cu relativ. După Yamashita (1994), gradul de "procesabilitate" este în relație cu două strategii cognitive (strategia închiderii și strategia formei normale). Strategia închiderii se referă la faptul că, în procesarea unei unități sintactice (propoziție, frază), receptorul tinde să ajungă la finalul acelei unități cât mai curând posibil. Strategia formei normale privește prezumția receptorului că unitatea sintactică este procesată în formă canonică, dacă nu este marcată altfel. Aceste strategii, aplicate la propoziții relative din

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
strategia închiderii și strategia formei normale). Strategia închiderii se referă la faptul că, în procesarea unei unități sintactice (propoziție, frază), receptorul tinde să ajungă la finalul acelei unități cât mai curând posibil. Strategia formei normale privește prezumția receptorului că unitatea sintactică este procesată în formă canonică, dacă nu este marcată altfel. Aceste strategii, aplicate la propoziții relative din limba engleză, l-au condus pe Yamashita (1994) la următoarea ipoteză privind gradul de procesare a sintagmei antecedent + relativ: combinația OS (antecedent în

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
va fi OS > SS > OO > SO. Rezultatele obținute pentru limba engleză confirmă ipoteza închiderii. Aplicat la relative cu antecedent din limba română, testul poate conduce la rezultate diferite, dat fiind, pe de o parte modul diferit de marcare a pozițiilor sintactice în română și pe de altă parte faptul că relația funcțională dintre antecedent și relative este în acord cu ierarhia de accesibilitate a pozițiilor sintactice relativizabile. Am folosit același corpus utilizat pentru stabilirea ierarhiei de accesibilitate și am calculat cea

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
la rezultate diferite, dat fiind, pe de o parte modul diferit de marcare a pozițiilor sintactice în română și pe de altă parte faptul că relația funcțională dintre antecedent și relative este în acord cu ierarhia de accesibilitate a pozițiilor sintactice relativizabile. Am folosit același corpus utilizat pentru stabilirea ierarhiei de accesibilitate și am calculat cea mai frecventă combinație antecedent - relativ. Pentru a nu elimina nicio construcție din corpusul de 359 de relative în care am testat ierarhia accesibilității, am introdus

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
i) relativizarea celui mai accesibil element din subordonată, (ii) respectarea pe cât posibil a ordinii canonice a constituenților; (iii) plasarea relativei la sfârșitul enunțului (respectând principiul lui Leech, 1983 - maxima "finalului greu" - conform căruia constituenții complecși sunt plasați la finalul unității sintactice)18. Așadar, complexitatea relativelor se compensează prin aceste strategii ajustate în funcție de constrângerile psiholingvistice manifestate în procesul de comunicare. 4. CONCLUZII Am urmărit să surprindem aici tendințele de inovare care se manifestă în româna actuală cu privire la construcțiile cu relativ. Am identificat

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
invariabilizare a relativului, continuă să se manifeste. Ceea ce frânează transformarea unora dintre acești conectori în conjuncții (așa cum s-a întâmplat deja în cazurile lui unde, când și cum) este sensibilitatea vorbitorilor la calitatea de anaforice a cuvintelor relative sau constrângerile sintactice ale unui mecanism sintactic puternic cum este mecanismul relativ. În privința tendințelor de inovare manifestate la nivelul organizării structurilor cu relativ, am încercat să motivăm preferința vorbitorilor pentru un anumit tip de structură sau frecvența unei anumite combinații de poziții sintactice

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
să se manifeste. Ceea ce frânează transformarea unora dintre acești conectori în conjuncții (așa cum s-a întâmplat deja în cazurile lui unde, când și cum) este sensibilitatea vorbitorilor la calitatea de anaforice a cuvintelor relative sau constrângerile sintactice ale unui mecanism sintactic puternic cum este mecanismul relativ. În privința tendințelor de inovare manifestate la nivelul organizării structurilor cu relativ, am încercat să motivăm preferința vorbitorilor pentru un anumit tip de structură sau frecvența unei anumite combinații de poziții sintactice din joncțiunea relativă pornind

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
sintactice ale unui mecanism sintactic puternic cum este mecanismul relativ. În privința tendințelor de inovare manifestate la nivelul organizării structurilor cu relativ, am încercat să motivăm preferința vorbitorilor pentru un anumit tip de structură sau frecvența unei anumite combinații de poziții sintactice din joncțiunea relativă pornind de la ideea că accesibilitatea unei poziții sintactice și gradul scăzut de efort pe care îl presupune procesarea unei anumite combinații sunt specifice fiecărei limbi, așadar sunt predictibile. 1 Stadiul final, în care procesul de "conjuncționalizare" este

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
tendințelor de inovare manifestate la nivelul organizării structurilor cu relativ, am încercat să motivăm preferința vorbitorilor pentru un anumit tip de structură sau frecvența unei anumite combinații de poziții sintactice din joncțiunea relativă pornind de la ideea că accesibilitatea unei poziții sintactice și gradul scăzut de efort pe care îl presupune procesarea unei anumite combinații sunt specifice fiecărei limbi, așadar sunt predictibile. 1 Stadiul final, în care procesul de "conjuncționalizare" este încheiat, este ilustrat de construcții de tipul: Unde [fiindcă] n-a

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
carele se întrebuințează numai la sg. și mai mult în stilul bisericesc; la pl. carele este folosit de scriitorii moldoveni", Suchianu (1895: 145). 6 Vezi și Croitor et al., în acest volum, p.. 7 Manoliu-Manea (1977: 36) consideră că "economia sintactică se poate manifesta prin jocul dintre scăderea redundanței într-un anumit punct al enunțului și creșterea ei în alt punct. Astfel, o tendință general romanică de a reduce redundanța de gen, număr și caz de la pronumele relativ este contracarată de

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
14% (2008) vs. 0,49% (1966), cine: 1,91% (2008) vs 1,91% (1966), ce: 2,46% (2008) vs. 1,99% (1966). 11 Simbolurile RP și RIS desemnează cele două tipuri majore de construcții relative, relativă periferică, respectiv relativă integrată sintactic, care se deosebesc prin gradul de dependență față de matrice, v. descrierea infra 3. 12 Excepțiile sunt posibile doar în cazurile de antonomază sau când relativa reduce extensiunea antecedentului nume propriu sau de rudenie cu referent unic, de exemplu: Luchianul pe

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
Luchianul pe care îl moștenise de la bunici..., Mama care l-a născut, nu cea care l-a crescut i-a fost aproape. 13 Diferența de 19% sunt relativele libere (fără antecedent), înregistrate în corpus fără a ține seama de poziția sintactică a antecedentului vid, așadar, fără a le distribui la una dintre cele două categorii de relative: RIS, respectiv RP, de aceea nu le-am luat în calcul aici. Pentru descrierea corpusului și a metodologiei, vezi Gheorghe (2004). 14 Vezi și

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]