3,476 matches
-
verb timpurile prezent, trecut și viitor. Pentru a preveni formarea deprinderilor greșite, elevii trebuie îndrumați spre soluția adaptării ortografiei la context. Analiza părților de vorbire în context va duce la înțelegerea ortografiei, iar exercițiile de ortografie vor consolida cunoștințele de sintaxă. Pentru a atinge acest scop, folosesc dictările scurte. Aceste dictări vor fi folosite de două ori în cursul unei lecții sau în două zile consecutive. În prima zi, se corectează greșelile și se transcrie textul o dată sau de două ori
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
Aceste cunoștințe și noțiuni constituie punctul inițial și fundamental teoretic al deprinderilor respective, cele mai multe dintre regulile și deprinderile ortografice derivând și sprijinindu-se pe cunoștințe de fonetică, morfologie, lexic, iar cele de punctuație fiind legate mai ales de cunoștințele de sintaxă. În lucrarea de față am expus o parte din metodele și procedeele folosite la clasă în vederea formării deprinderilor de scriere corectă. În cultivarea limbajului am avut în vedere următoarele: particularitățile pronunției elevilor în raport cu pronunția literară și măsura în care scrisul
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
esopic, aproximativ, cu umoarea simțului comun. Perspectiva aleasă de exegeză nu este deloc comodă. Dimpotrivă. Foișorul cu laboratoarele analizelor făcute actului polemic e situat undeva într-un spațiu cu determinații cvasimetafizice. Dintr-un unghi vădit antropologic, sunt deconstruite, mai întâi, sintaxa și morfologia, mecanismele semantice pe care le antrenează funcționarea turbionară a discursului polemic; după cum sunt urmărite, aproape detectivistic, comportamentul, strategiile și tacticile personale de care face uz și abuz un polemist și cum acesta din urmă generează ceea ce se poate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bag pe amândoi... Porcul cu barba albă a siluit-o pe fie-sa, rămasă de la o preoteasă și a făcut-o moașă. Porcul celălalt trăiește cu nevestele fraților lui, popa Cârnu și popa Blegu". În această secvență, totul (lexicul trivial, sintaxa, procedeele satirice și pamfletare înjurătura, porecla aluziv peiorativă, tema lumii descentrate) trimite la un stil paradigmatic pentru Icoane de lemn și Poarta neagră, dar identificabil și în extensiile ficționale din proza publicistică. Tocmai din acest motiv am acordat un spațiu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la această constatare: voga atotsimbolicului în științele sociale a coincis cu o desimbolizare profundă a artelor vizuale. Un lucru îl compensează pe celălalt. Frenezie semiologică, penurie semantică. Critica de artă n-a vorbit niciodată atât de mult despre vocabular, gramatică, sintaxă, cod, scriitură etc. ca din momentul în care aceste mots-valises își pierdeau orice sens atribuibil. Când, odată cu dispariția repertoriilor mitice precis reperabile și codate ale imaginarului nostru colectiv, imaginea pictată și-a încheiat trecerea de la motivat la arbitrar (în sensul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în istoria speciei. Iar psihologii au demonstrat asta referitor la istoria individului: însușirea limbajului la copil intervine în același timp cu înțelegerea imaginii vizuale. Și totuși nu, imaginea nu este limba vorbită a copiilor noștri, fiindcă ea nu are nici sintaxă, nici gramatică. O imagine nu este nici adevărată, nici falsă, nici contradictorie, nici imposibilă. Nefiind o argumentare, ea nu este refutabilă. Codurile pe care ea le poate mobiliza sau nu sunt doar de lectură și de interpretare. Tocmai copilăria ei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care doarme pe fundul cuvei cu semne, întindere de contiguitate fericită și caldă unde totul e posibil, unde distanța și timpul dispar fără niciun efort. Să vezi înseamnă să prescurtezi. Să întrerupi logica lineară a cuvintelor, să scapi din coridoarele sintaxei și să-ți cuprinzi dintr-o dată toată viața anterioară. Minunat scurtcircuit: viteză plus copilărie. Ce noroc divin să poți juxtapune fără a ierarhiza, fără a desfășura firul sau a întoarce pagina. Într-o privire avem o secundă de întinerire, se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la sosire doar dacă nu este la plecare. Vermeer aparține umanității, dar fiindcă a fost un pictor olandez, cât mai olandez cu putință, în intensitatea tactilă și respirația lui. Pericolul ar fi inventarea unui cod fără mesaj sau a unei sintaxe fără semantică: forme aseptizate. Interesul și neșansa esteticilor complet industrializate constau în faptul că ele sunt proprii pentru toți și pentru aproape nimic, ca limbajul matematic dacă vrem, care este folosit pretutindeni și pune toată lumea de acord fiindcă are utilizări
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu poate proceda decât prin juxtapunere și adunare, pe un singur plan de realitate, fără posibilitatea unui meta-nivel logic. Gândirea prin imagine nu este ilogică, ci alogică. Ea are formă de mozaic, fără relieful cu mai multe etaje al unei sintaxe. În fine, imaginea ignoră mărcile timpului. Nu poți să-i fii decât contemporan. Nici în avans, nici în întârziere. Durata? O succesiune lineară de momente prezente echivalente între ele. Durativul ("Ani de-a rândul, m-am culcat devreme"), optativul ("Dezlănțuiți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Horst Siebert • Pedagogia comunicării, Laurențiu Șoitu • Politica și presa, Gheorghe Schwartz • Semiotică. Societate. Cultură, Daniela Rovența-Frumușani • Teoria literară, Dumitru Tiutiuca • Tipologia presei românești, Marian Petcu • Tratat de gramatică a limbii române. Morfologia, Corneliu Dimitriu • Tratat de gramatică a limbii române. Sintaxa, Corneliu Dimitriu Redactor: Lucian Dîrdală Tehnoredactor: Cristina Aiftimie Bun de tipar: 2003 • Apărut: 2003 • Format 1/16 (61 ( 86) INSTITUTUL EUROPEAN • Iași, str. Cronicar Mustea nr. 17 C.P. 161 • cod 6600 • Tel. Difuzare: 0788.319462 Fax: 032/230197 • euroedit@hotmail
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
lei • Teoria literară, Dumitru Tiutiuca, 400 pag., 195.000 lei • Tipologia presei românești, Marian Petcu, 300 pag., 72.000 lei • Tratat de gramatică a limbii române. Morfologia, Corneliu Dimitriu, 854 pag., 295.000 lei • Tratat de gramatică a limbii române. Sintaxa, Corneliu Dimitriu, 752 pag., 362.000 lei. Colecția ABC • Arhitectura în Europa, Gilbert Luigi, 200 pag., 43.000 lei • Comunicarea, Lucien Sfez, 160 pag., 46.000 lei • Comunicarea politică, Jacques Gerstlé, 160 pag., 68.000 lei • Comunicarea publică, Pierre Zémor
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
munte: les monts Alpes). Singura limbă romanică unde situația din latină a rămas neschimbată este româna; la noi, există doar munte, cu ambele sensuri: „munte“ și „lanț de munți“. Lexicul este compartimentul cel mai mobil al limbii. În timp ce morfologia și sintaxa, ca și fonetica, au fixate într-o oarecare măsură atât inventarele de termeni sau de tipare, cât și normele, dispariția unor cuvinte tradiționale sau introducerea unor cuvinte noi nu pot fi împiedicate de niște „norme“ de folosire a lexicului. Cine
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vehiculează, au aceeași bază naturală care a generat cuvântul silabă. În al doilea rând, toate structurile morfologice din formula flexionară a limbii provin din construcții sintactice după principiul: nu există nimic în morfologie care să nu fi fost anterior în sintaxă. În al treilea rând, evoluția sintactică și morfologică a limbilor nu este condiționată de reguli fonetice și nu impune segmentelor sonore regularități de alternanță fonetică. Există impresia că prezența în actualitate a trei formule de limbă - silabică, aglutinantă și flexionară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cearnă (a cerne), să țeasă sau să se radă, nu s-ar fi păstrat nici verbele respective”; „Dacă cuvintele de origine slavă sunt atât de numeroase și atât de răspândite la noi, dacă influența slavă apare atât de des în sintaxă și în frazeologie, ea e aproape inexistentă în fonologie și morfologie”; „Influența slavă se manifestă mai mult cantitativ decât calitativ, ea nu e la începutul, ci la sfârșitul epocii de formare a limbii române și nu s-a exercitat numai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
au evoluat în spațiul aglutinant din jumătatea de est a Europei, paralel și în intersectare cu romanitatea orientală, ca efect al colonizărilor romane au fost transformate în populații năvălitoare, donatoare de cuvinte limbii române (p. 139 354); fonetica, morfologia și sintaxa limbii române, ca și lexicul fundamental al acesteia sunt o continuare specifică a latinei vulgare (p. 46 urm.). Aceste puncte orientative domină și în prezent, la distanță de peste un secol, gândirea istorică, după cum se poate vedea din încercarea Academiei de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
poate oferi un exemplu de evoluție și de gramaticalizare a limbii în urma contactului traco-latin. Aici se impune precizarea că noile limbi nu au urmărit copierea modelului latin. Folosind materialul lexical propriu, fiecare limbă și-a structurat o morfologie și o sintaxă inconfundabile. O comparație sumară, cum e cea care urmează, are rolul de a proba analiza comparativă pe baza categoriilor și de a incita la extinderea acestei metode de lucru. Categoria genului. Nu este gramaticalizată în limbile aglutinante, situație moștenită din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
forțelor nervoase. Când se întrunesc cele două condiții, spune Gruber, economisirea forțelor și "ațițarea" puterilor sufletești, asimililarea lecturii se va face mult mai ușor și imaginea mentală va fi mult mai vie. Este convins de existența unor virtuți necunoscute ale sintaxei române, aceasta cuprinzând "o mulțime de adîncituri încă neluminate, o mulțime de frumușeți nevăzute, nëauzite, negustate". Autorul care este dat drept model pentru descoperirea comorii frumuseților sintacticii este Alexandru Odobescu: "acela, carele cu un simț artistic extraordinar pentru limbă a
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
în literatura postcaragialiană / 116 Capitolul IV. UN VEAC DE ... CARAGIALISM / 125 4.1. Universul tipologic la Caragiale / 126 4.2. "Toate vechi și nouă toate" / 136 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene / 153 4.4. "În stilul și cu sintaxa" caragialiană / 163 4.4.1 Oralismul / 178 4.4.2. Concizia / 180 4.4.3. Transparența textuală / 182 4.4.5. "Temă și variațiuni / 184 4.4.6. Lista / 187 Capitolul V. ABSURDUL / 189 5.1. Scurtă incursiune pe tărâmul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caracterizate prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare, în ansamblu. Caragiale a sesizat "uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor" verbalizate. Nonsensurile, gluma absurdă, agramatismul construcțiilor sintactice sunt indicatori cu valoare caracterizantă. Fracturarea sintaxei, digresiunile haotice, noncomunicarea nu caracterizează numai vidul sufletesc al personajelor, inaptitudinea lor de a judeca și raționa. Micșorează distanța temporală și augmentează semnificațiile valorice existente în creațiile amândurora. Loredana Ilie insistă asupra înrudirii estetice dintre Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale celor mai fertile teme caragialiene, respectiv politica și familia, ale căror ramificații (educația, gazetaria, justiția, faptul divers, obsesia culinară) vor cunoaște o evoluție postcaragialiană pe care o vom menționa și în capitolele următoare. 4.4. În stilul și cu sintaxa caragialiană Postcaragialismul comicului de caracter și de moravuri, ilustrat în capitolele anterioare, trebuie completat cu cel al comicului de limbaj. Pentru aceasta, ne vom referi la componentele de pe axa expresiei artistice din paradigma caragialismului, în măsura în care pot fi văzute ca instrumente
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
registru profesional, geografic, social etc. și interferența registrelor. Respectivii cercetători au constatat că gramatica stăpânită la perfecție de autor l-a ajutat să descopere inepuizabile surse de comic provenind din invazia erorilor înregistrate la toate compartimentele sistemului limbii: fonetică, morfologie, sintaxă, vocabular. Amintim câteva semnificative ilustrări ale fiecărui aspect. Astfel, în cuvinte și sintagme construite pe baza unor "etimologii populare"119 precum ,,renumerație", "scrofulos", "lege de murături", ,,fidea", ,,cioclopedică" etc., sau în cele provenite din "hiperurbanisme"120 precum ,,famelie", "nifilist", în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
devine comică prin repetarea exasperantă. Pronumele relativ ,,care" funcționează cu rol de conjuncție subordonatoare universală: ,,Eu, dom' judecător, reclam, pardon, onoarea mea care m-a-njurat și clondiru cu trei chile mastică prima, care, venisem tocmai atunci cu birja..." (Justiție). La nivelul sintaxei, anacolutul, digresiunile sau dimpotrivă concizia excesivă obturează sensul și generează comicul bazat pe procedeele acumulării haotice sau ale echivocului. Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o neîntrecută "demonstrație" de prolixitate. În aceeași preocupare a autorului de a exploata în registrul comicului greșelile de construcție sintactică, se înscriu și mostrele de stil birocratic: C.F.R. Raport către șeful mișcării din partea șefului unei gări, În stilul și cu sintaxa" Monitorului Oficial". Pe de altă parte și concentrarea abuzivă, conducând la omiterea unor termeni esențiali pentru clarificarea sensurilor, generează comicul prin paralogisme 121 ale spunerii, de tipul ,,Cuțitu os" sau ,,Pupat toți piața independinți" (Telegrame). Așadar agramatismele constituie marca cea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
denumit coq-à-l'âne (vorbărie fără șir și sens), ține de brutalizarea limbajului, reflectând tendința de a-l forța să exprime un vălmășag al frânturilor de idei care sfârșesc prin a fi redate amalgamat, puhoiul vorbelor sfărâmând zăgazurile logicii și ale sintaxei: "aia-aia care ști dumneata de câte ori am spus eu, că o să se înfunde odată cu cheltuielile nebunești care pot pentru ca să zic că nici o țară nu s-a mai întâmplat pentru ca să vie și să zică la un moment dat: nu mai am
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în cerceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a "lucrului în sine", un cățel de usturoi, o statuetă ce reprezintă un popă (ardelenesc) ținând în mână o sintaxă și... 20 de bani bacșiș... Restul nu prezintă nici o importanță.120 Observăm că eclipsarea sensului se produce treptat, culminând cu aprecierile determinative ale "mesei", un termen care presupune o rapidă selecție mentală din cauza omonimiei implicate și a încrengăturilor de sensuri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]