1,191 matches
-
Monumentul ultimei mlădițe”, în memoria eroilor armatei veniți din Holocaust și care au căzut în luptele din Țară Israelului, fără să mai fi putut întemeia o familie. La nord de mormântul lui Herzl se află un loc rezervat conducătorilor Organizației Sioniste Mondiale, între care, David Wolfsohn, Nahum Sokolov, Simcha Dinitz, Arie Dulczin. În apropiere sunt îngropați și președinți ai Israelului, Zalman Shazar, Hâim Herzog, primii miniștri Levi Eshkol, Golda Meir, Itzhak Rabin și soția sa, Lea. Mai sunt și mormintele unor
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
Clubul a fost fondat de doi evrei austrieci sioniști, Fritz "Beda" Löhner și Ignaz Herman Körner, în anul 1909. Numele de Hakoah vine din limba ebraică care înseamnă "Puterea". Fiind prima echipă totalmente evreiască, Hakoah a atras mulți fani în întreaga lume în special în Rusia și Statele Unite ale
SC Hakoah Viena () [Corola-website/Science/326715_a_328044]
-
de mai mulți scriitori antisemiți, în special de către Igor Shafarevich, Oleg Platonov, Vadim Kozhinov sau Grigori Klimov. Un sondaj de opinie din perioada anilor 1990 realizat în Moscova a demonstrat că 18% dintre locuitorii capitalei credeau că există o conspirație sionistă împotriva Rusiei. Teoreticienii contemporani ai conspirației, care se axează pe grupul Bilderberg și o presupusă iminentă nouă ordine mondială, adesea se inspiră din concepte mai vechi găsite în teoria conspirației iudeo-masonice, frecvent învinovățind familia Rothschild sau pe „bancherii internaționali”. Datorită
Teoria conspirației iudeo-masonice () [Corola-website/Science/325590_a_326919]
-
Dr. , (n. 1888, Siret, Bucovina, Imperiul Austriac - d. 28 februarie 1965, Frankfurt pe Main, Germania) a fost un publicist evreu, care a activat în România între 1918 și 1940. După absolvirea liceului la Siret, în care organizase și o organizație sionistă secretă, a studiat dreptul la Cernăuți. Era pasionat de jurnalism. Student fiind, s-a înscris în organizația evreiască-național-academică a studenților, "Hasmonäa", rămânând până la bătrânețe fidel obiectivelor acesteia. În Primul Război Mondial a fost înrolat în armata chezaro-crăiască. După încheierea războiului
Elias Eliahu Weinstein () [Corola-website/Science/325829_a_327158]
-
XII-lea. Începând cu secolul al XIX-lea au existat mai multe încercări de a cumpăra dreptul de proprietate asupra zidului și a zonei vecine de către mai mulți evrei, dar toate încercările au eșuat din cauza împotrivirii musulmanilor. O dată cu apariția mișcării sioniste la începutul secolului al XX-lea, zidul a devenit un motiv de conflict între comunitatea evreiască și liderii religioși musulmani care erau îngrijorați că zidul va fi folosit pentru revendicările evreiești asupra Muntelui Templului și a sanctuarului islamic construit pe
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
de la turci. Allenby a promis „că fiecare clădire sfântă, monument, altar, loc tradițional, moștenire sau loc obișnuit de rugăciune indiferent sub ce formă a celor trei religii vor fi menținute și protejare în conformitate cu obiceiurile și credințele existente”. În 1919, liderul sionist Chaim Weizmann, nerăbdător de a permite evreilor să viziteze locul lor sfânt, s-a apropiat de guvernatorul militar britanic din Ierusalim, coloneul Sir Ronald Storrs și i-a oferit între 75.000 și 100.000 de lire sterline (aproximativ 5
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
necesare, au apelat la britanici pentru ca acestea să fie sub supravegherea Departamentului de Antichitați nou înființat, pentru că zidul era o relicvă antică. În 1926, un alt efort eșuat de a achiziționa zona adiacentă a Zidului a fost făcută de către colonelul sionist palestinian Frederick H. Kisch, care a încercat să cumpere zona pentru a crea un spațiu deschis cu bănci pentru vârstnicii care se roagă. În 1928, Organizația Sionistă a raportat că John Chancellor, Înaltul Comisar al Palestinei, considera că Zidul de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
eșuat de a achiziționa zona adiacentă a Zidului a fost făcută de către colonelul sionist palestinian Frederick H. Kisch, care a încercat să cumpere zona pentru a crea un spațiu deschis cu bănci pentru vârstnicii care se roagă. În 1928, Organizația Sionistă a raportat că John Chancellor, Înaltul Comisar al Palestinei, considera că Zidul de apus trebuie să treacă sub controlul evreilor și a întrebat „"de ce nici un mare filantrop evreu nu l-a cumpărat deja?"”. În 1922, autoritățile mandatoare au reafirmat un
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
august 1929, după atacuri individuale asupra unor evrei care se rugau la Zid, peste 6000 de evrei au protestat în Tel-Aviv scandând „Zidul este al nostru”. În ziua următoare, 300 de tineri evrei din Tisha B'Av au ridicat steaguri sioniste și au cântat imnul mișcării sioniste la Zid. Următoarea zi, pe 16 august, o adunare organizată de 2000 de arabi musulmani au coborât la Zidul Plângerii, spărgând sinagoga și arzând cărțile de rugăciune. Revolta sa extins în zona comercială evreiască
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
unor evrei care se rugau la Zid, peste 6000 de evrei au protestat în Tel-Aviv scandând „Zidul este al nostru”. În ziua următoare, 300 de tineri evrei din Tisha B'Av au ridicat steaguri sioniste și au cântat imnul mișcării sioniste la Zid. Următoarea zi, pe 16 august, o adunare organizată de 2000 de arabi musulmani au coborât la Zidul Plângerii, spărgând sinagoga și arzând cărțile de rugăciune. Revolta sa extins în zona comercială evreiască din oraș și a fost urmată
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea, care au vizitat Zidul și chiar au lăsat rugăciuni în crăpăturile Zidului simbolizează pentru mulți creștini restaurarea respectului și chiar venerarea acestor locuri religioase antice. Unii dintre creștinii sioniști, din rândurile evangheliștilor neoprotestanți, merg chiar mai departe, cerând ca al treilea templu să fie reconstruit ca parte a strădaniilor pentru a doua venire. Un mic grup de extremiști chiar susțin distrugerea Cupolei Stâncii pentru a grăbi construcția noului Templu
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
conflictului dintre Imperiul Otoman și Marea Britanie, Palestina inclusiv Ierusalimul au fost cucerite de armata britanică. Muntele Templului a ajuns iarăși de la vremea cruciaților, în mâinile unui stat creștin. În acei ani, paralel cu Declarația Balfour și cu creșterea amploarei mișcarii sioniste în rândurile evreilor, și cu întărirea curentelor naționale arabe în Orientul Apropiat, s-a intensificat și la Ierusalim și în restul Palestinei mișcarea națională a arabilor palestineni. Sub conducerea și inspirația lui Hadj Amin Al Husseini, care devenise muftiul Ierusalimului
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Lackaye. În anii 1895 și 1896 Zangwill l-a cunoscut pe Theodor Herzl în timpul vizitelor acestuia la Londra și l-a ajutat să ia cuvântul în fața membrilor „Societății Macabeene” locale. Sub impresia ideilor lui Herzl, Zangwill s-a alăturat mișcării sioniste, dar ulterior a luat conducerea unui curent de opinie care a propovăduit ideea teritorialistă. În 1897 a luat parte ca observator la Primul Congres al Organizației Sioniste la Basel și cu permisiunea lui Herzl a luat parte la dezbateri. Zangwill
Israel Zangwill () [Corola-website/Science/324713_a_326042]
-
Societății Macabeene” locale. Sub impresia ideilor lui Herzl, Zangwill s-a alăturat mișcării sioniste, dar ulterior a luat conducerea unui curent de opinie care a propovăduit ideea teritorialistă. În 1897 a luat parte ca observator la Primul Congres al Organizației Sioniste la Basel și cu permisiunea lui Herzl a luat parte la dezbateri. Zangwill a salutat propunerea britanică privind posibilitatea așezării unei mase de imigranți evrei în Africa Orientală Britanică, într-o zona aflată în Kenya și Uganda. Când în 1904
Israel Zangwill () [Corola-website/Science/324713_a_326042]
-
cu permisiunea lui Herzl a luat parte la dezbateri. Zangwill a salutat propunerea britanică privind posibilitatea așezării unei mase de imigranți evrei în Africa Orientală Britanică, într-o zona aflată în Kenya și Uganda. Când în 1904 al șaptelea Congres sionist a respins definitiv acest proiect cunoscut ca „proiectul Uganda”, Zangwill, aflat printre cei patruzeci de delegați care au votat în favoarea lui, a părăsit Organizația Sionistă. În 1905 a înființat o mișcare aparte, , „teritorialistă”, numită "Jewish Territorial Organization" - ITO, care până în
Israel Zangwill () [Corola-website/Science/324713_a_326042]
-
Britanică, într-o zona aflată în Kenya și Uganda. Când în 1904 al șaptelea Congres sionist a respins definitiv acest proiect cunoscut ca „proiectul Uganda”, Zangwill, aflat printre cei patruzeci de delegați care au votat în favoarea lui, a părăsit Organizația Sionistă. În 1905 a înființat o mișcare aparte, , „teritorialistă”, numită "Jewish Territorial Organization" - ITO, care până în anul 1917 a căutat o soluție teritorială autonomă pentru evrei în zone geografice în afara Palestinei, precum Surinam Canada, Australia, Cyrenaica în Libia de astăzi,Irak
Israel Zangwill () [Corola-website/Science/324713_a_326042]
-
fapt a organizației ITO a fost, pâna la urmă, proiectul Gavestone, care cauta să promoveze emigrarea de evrei spre sudul SUA. După Declarația Balfour din 1917, care a promis evreilor un cămin național în Palestina, Zangwill a revenit la ideea sionistă clasică, iar ITO a fost dizolvată oficial în anul 1925. Zangwill a salutat declarația Balfour și a fost unul dintre cuvântători la marele miting de la Covent Garden, organizat în cinstea evenimentului. Israel Zangwill a fost și un partizan al emancipării
Israel Zangwill () [Corola-website/Science/324713_a_326042]
-
ebraică: דוד יודילוביץ' sau într-o versiune ebraizată דוד יודה-לב-איש David Yuda Lev-Ish) (n. 25 iunie 1863, Iași - d. 11 august 1943, Rishon Letzion) a fost un pedagog și literat evreu din Palestina, originar din România, unul din membrii mișcării sioniste Bilu, promotor al introducerii învățământului școlar și preșcolar în limba ebraica. Discipol al lui Eliezer Ben Yehuda, Judelovitch a fost unul din primii profesori din așezarea Rishon Letzion, unde a fost un timp secretarul comitetului de conducere al localității, căreia
David Judelovitch () [Corola-website/Science/326108_a_327437]
-
la Iași într-o familie de evrei pioși. Tatăl său, Yaakov Yehuda era comerciant.David a invatat în copilărie în școli tradiționale evreiești: heder, si apoi beit midrash. A invatat însă și câteva limbi cu profesori particulari. Atras de ideile sioniste ale renașterii naționale evreiești în Palestina,(Eretz Israel),la vârsta de 19 ani a emigrat în Palestina, aflată pe atunci sub cârmuire otomană,împreună cu un grup de 156 de emigranți evrei care aveau să înființeze așezarea Zihron Yaakov. La început
David Judelovitch () [Corola-website/Science/326108_a_327437]
-
un susținător relativ liberal al monarhiei constituționale. În timpul domniei sale a fost introdusă opțiunea de căsătorie civilă în Baden, precum și alegeri directe pentru Camera inferioară a Parlamentului de Baden în 1904. Marele Duce a avut un rol esențial în istoria mișcării sioniste. În 1896 Marele Duce s-a întâlnit cu Theodor Herzl (fondatorul sionismului politic) prin cunoștința comună, reverendul William Hechler, și l-a ajutat pe Herzl în obținerea unei audiențe la nepotul său, împăratul german. După unele insistențe din partea Marelui Duce
Frederic I, Mare Duce de Baden () [Corola-website/Science/326178_a_327507]
-
(în ebraică: רות קליגר-עליאב, născută Polișuk, 27 aprilie 1910 Kiev - 16 februarie 1980) a fost o activistă sionistă și om de relații publice din România, Palestina mandatară, apoi Israel, originară din Ucraina, care a jucat un rol de seamă în organizarea emigrației ilegale în Palestina a mii de refugiați evrei din Europa, în anii din preajma și din timpul
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]
-
cu mama, fratele și surorile ei, care între timp ajunseseră la Cernăuți, oraș care din 1918 a intrat în componența României. Ea a urmat acolo școala elementară și liceul, și a devenit activă în organizația locală „Hashomer Hatzair” a tineretului sionist socialist. După bacalaureat, a plecat la studii de drept la Viena, dar a părăsit Austria înainte de a termina examenul de diplomă. În tinerețe, Ruth a învățat să vorbească fluent numeroase limbi, în afara limbilor rusă și idiș, și anume germană, româna
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]
-
Ruth Klüger a fost trimisă în România ca să-l ajute pe colegul ei Yossef Barpal, care se afla la București și nu știa românește. Din punct de vedere oficial, era reprezentantă a Fondului Național Evreiesc (Keren Kayemet leIsrael) din cadrul Organizației Sioniste, dar de fapt misiunea ei era strângerea de fonduri și stabilirea de relații pentru procurarea de nave care să poată transporta un număr cât mai mare de evrei din zona de influență fascistă și nazistă spre Palestina. Asertivă, energică, și
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]
-
și a ajuns la Haifa la 19 martie 1941. Între pasageri se aflau peste 70 de refugiați salvați de pe vaporul „Salvador” care s-a scufundat (la 12 decembrie 1940) în Marea Neagră și care au urcat la Istanbul, precum și tineri pionieri sioniști (din Miscarea Hehalutz) din România și Polonia în frunte cu Abba Berdicev, originar din Galați. Ruth și Berghinski au hotărât să trimită vasul cu refugiați în Palestina, contrar ordinului conducerii Haganei (prin Yehuda Arazi și David Hacohen), care, alăturându-se
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]
-
stipendii și împrumuturi.În 1964 a terminat licența BA în științe politice. În acelaș an el s-a însurat la Baltimore cu prima sa soție, Deborah Shiling, pe care a cunoscut-o în timpul studenției. În 1964 la invitatia mișcării socialiste sioniste de tineret Hashomer Hatzair, Sanders a petrecut împreună cu soția, șase luni, ca voluntar, în kibuțul Shaar Haamakim lângă Kiriat Tivon, în zona Haifa din nordul Israelului. Kibuțul, a cărui ideologie economică l-a atras, fusese întemeiat în anul 1935 de
Bernie Sanders () [Corola-website/Science/322647_a_323976]