2,469 matches
-
nu aveau niciun prilej să sape șanțuri de comunicații și latrine. Soldații dormeau înghesuiți ca sardelele, în gropi de pământ acoperite cu prelate. Infecțiile se răspândeau repede. Dizenteria avea în curând să aibă un efect epuizant și demoralizator, deoarece soldații slăbiți iși făceau nevoile pe lopeți în tranșee, apoi aruncau conținutul peste parapet. Autorii scrisorilor iși scuteau rudele de întreaga mizerie a vieții lor. “Ne facem nevoile împreună”, scria Kurt Reuber, “într-o gaură săpată la marginea unui șanț din stepă
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
nu aveau niciun prilej să sape șanțuri de comunicații și latrine. Soldații dormeau înghesuiți ca sardelele, în gropi de pământ acoperite cu prelate. Infecțiile se răspândeau repede. Dizenteria avea în curând să aibă un efect epuizant și demoralizator, deoarece soldații slăbiți iși făceau nevoile pe lopeți în tranșee, apoi aruncau conținutul peste parapet. Autorii scrisorilor iși scuteau rudele de întreaga mizerie a vieții lor. “Ne facem nevoile împreună”, scria Kurt Reuber, “într-o gaură săpată la marginea unui șanț din stepă
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
ale Părintelui Iustin Pârvu. Un inventar al ceaiurilor și tincturilor pe care le vând sunt un inventar al bolilor lumii moderne, citez din broșura însoțitoare pentru fiecare preparat în parte : „diabet, afecțiuni nervoase, reumatism, antistress, boli de piele, obezitate și slăbit, afecțiuni stomacale, psoriazis”, iar lista poate continua. Preparatele au mare succes, după câte am reușit să-mi dau seama. Fiecare sticlă are lipită pe ea o etichetă, deloc specta culoasă ca design, dar eficace ca mesaj și identitate vizuală, plus
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
contradictorii și de a realiza unitatea celor două idei" (Hegedüs, Somlai în Rusan: 2000, 118). Din punct de vedere al implicării arbitrare a Moscovei în evenimentele care avuseseră loc în Budapesta, Nagy aprecia cu judiciozitate că sovieticii preferau o "Ungarie slăbită", dependentă de tutela sovietică și utilizabilă pe post de semnal de alarmă pentru eventualele tendințe independentiste care și-ar fi făcut loc în rândurile "democrațiilor populare" (Hegedüs, Somlai în Rusan: 2000, 121-122). Mai mult, aprecia fostul prim-ministru, "monopolul ideologic
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Început cel intestinal: vara Începeau muștele să roiască peste toate astea și Începea altă poveste... Și tifosul ăsta intestinal a ras o mulțime de oameni. Chiar și cei care au scăpat de tifosul exantematic picau În alt tifos, fiind deja slăbiți... Din familia dumneavoastră s-a Îmbolnăvit cineva de această boală? Da, mătușa cu care am plecat s-a Îmbolnăvit de tifos intestinal și a și murit... A ținut-o tata cu ce a putut, cum a putut, dar n-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
glumă - și Napoleon a constatat asta... Să ne Întoarcem puțin. Puteți să descrieți o zi obișnuită din colonie? Noi nu am avut o viață organizată de cineva din afară - fiecare s-a organizat cum a putut... Majoritatea oamenilor erau foarte slăbiți, așa că zăceau mult. Eu Însămi, să zicem, fiind din categoria cea mai favorizată, am ajuns la 14 ani la 30 kg, eram un copil bolnav și când, la Întoarcere, ne-am oprit la Cernăuți la niște rude ale tatălui meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au găsit, asta ne-au dat. Și Închipuiți-vă cum arătam - adică aveam 32 de kilograme, tata 42 sau poate nici atât și atunci hainele astea nu erau croite pentru niște musulmani, așa ne spuneau. În lagăr acelora care erau foarte slăbiți, aproape de moarte, li se spunea musulmani - nu știu de ce se, dar așa li se spunea. Deci noi eram musulmani, cum arăta pe noi... totul era groaznic de mare și cu cizmele alea, mă rog, am primit și pijama, am primit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
n-am vrut... am vrut să mai trăiesc. Și când am ajuns la poartă, era acolo un SS-ist, un tânăr, și când m-a văzut a Început să râdă - și numai atât a spus: „Musulman”. „Musulman” erau femeile foarte slăbite, așa mi-a spus: „Musulman”. Și cu altă fetiță, care a fost deportată din Iugoslavia, care arăta tot ca mine, ne-a Întors Înapoi. Am adunat ce am putut și am așteptat să murim. Pentru că dacă ne-au Întors Înapoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Ori de câte ori au fost adunați, pe mine m-au lăsat acolo - nu meritam altceva decât să stau acolo, n-am corespuns; s-au uitat la corpul meu, s-au uitat la ochii mei și n-am corespuns. Am fost Într-adevăr slăbită. Vă amintiți de momentul eliberării? Eu nu mă prea mișcam, foarte puțin, dar cei care umblau știau că armata este deja În apropiere. Apoi a intrat un soldat, era negru la față - vai de capul lui, vă puteți Închipui cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
rost: băgam pământ Într-un vagon și-l duceam undeva. Apoi făceam o cale ferată care n-avea nici un sfârșit, doar ca să lucrăm. Era frig, deja era octombrie-noiembrie, am primit ceva paltoane, dar În frigul acela, vă puteți Închipui, subnutriți, slăbiți. Acolo erau și prizonieri ruși, italieni și niște francezi care erau la muncă silnică. Am stat vreo trei luni de zile, apoi iarăși ne-au dus de acolo - eu vorbesc numai de grupul meu de 500 de femei, că alții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era frig. Și acolo am stat Într-o mizerie totală, fără mâncare, chiar fără apă... Am stat acolo din 5 până În 24 mai, ca niște animale. Poate mai rău decât atât, că animalele primesc de mâncare. Pe 24 mai, foarte slăbiți, am fost Încolonați și duși, pe jos, de la fabrica de cărămizi până la triajul gării din Târgu-Mureș, deci cam patru kilometri, sau mai mult. Acolo am urcat cumva În vagoane pentru vite, acoperite, cu obloanele trase, circa 70 de persoane Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
picioarele”. Am mers o oră, două, el: „Lăsați-mă, că nu mai pot” - „Nu te lăsa... Ori murim toți, ori supraviețuim toți”. În momentul acela viața nu mai avea o valoare prea mare. Că nu știai unde mergi, istovit, Înfometat, slăbit - eram pur și simplu oase prinse laolaltă de dermată, că aia ne ținea laolaltă. Am stat a doua noapte, câteva ore ne-am odihnit și am pornit mai departe. Raymond nu mai putea și atunci pur și simplu Îl duceam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Acesta era visul nostru: să ne săturăm. Apropo de treaba asta cu săturatul... La eliberare americanii ne-au dat mâncare cât am vrut. Rezultaul: În primele zile ale eliberării Buchenwaldului au murit sute de oameni din cauza aceasta, pentru că organismul lor slăbit n-a rezistat. Eu mă și mir c-am rămas În viață, pentru că am mâncat, nu știu, cinci-șase gamele... N-am să uit În veci - când văd ciorbă din asta, de mazăre, imediat mă gândesc la vremurile alea, că era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lagăr? Între orașul de unde am plecat și aproape... Atunci a Început să se dea drumul - eram În primele vagoane. Dar orașul cum se numea? Să spună soția, că are o memorie extraordinară. Adevărul e că eu am rămas foarte, foarte slăbit. M-am ținut... mă rog, eram un bărbat de 26 de ani... M-am dus și eu acolo unde ne-au dus, Într-o școală de juniori hitleriști, o clădire foarte mare, am intrat noi acolo, ne-am simțit bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
apropiate, care fuseseră bombardate cu o zi-două Înainte, pentru refacerea terasamentelor. Cu cleștii ăia mari cu care lucrează ceferiștii să ridici o șină din aia grea... E adevărat că erau zece-douăzeci de oameni, că oameni erau destui, dar toți eram slăbiți... Nu ridică toți la fel și dacă nu ridicau toți la fel, la un moment dat te prăbușeai sub greutate. Iar zbierau kapo la tine, iar dădeau În tine cu ce dădeau... Între timp dădeai peste vagoane răsturnate. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
salvat mulți oameni, l-au salvat pe fratele meu, că imediat i-au făcut perfuzii și au reușit să Îl salveze - el nu a mai putut fi salvat: era deja epuizat. Eu, de bine, de rău, m-am eliberat foarte slăbit, cu psihicul la pământ, dar pe picioare. Ăsta este secretul că eu am venit acasă. Lumea trebuie să Înțeleagă că, de fapt, nu puteai veni acasă din lagăr - așa era planificat. Fiecare dintre cei care au venit are povestea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
însă s-a îmbunătățit. Cei foarte slabi au primit câte o căniță de lapte de 150-200 grame, în urma unei vizite făcute de un medic civil, străin de penitenciar. La noi în celulă, Delu Bălan și Marin Naidim erau cei mai slăbiți. Nimeni nu trăia pentru sine, ci în dragoste de aproapele, pentru Dumnezeu. S-a aprobat celor care aveau bani depuși la contabilitate, ridicați în momentul intrării în penitenciar, să poată cumpăra de la cantină pâine, slănină, salam, brânză, ceapă și usturoi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Sibiu, fiind reținuți 10-15 deținuți de drept comun, pentru serviciile de întreținere. A doua zi dimineața abia ne-am trezit. Eram țepeni, mulți cu febră mare, câțiva cu insolație. Atunci am cunoscut dragostea și capacitatea de dăruire a doctorului Uță. Slăbit și aproape paralizat de efortul drumului, însoțit de camarazii Sandu Ștefănescu și Florea Trandafir, tot olteni, a cerut directorului accesul la infirmeria închisorii și, târându-se de la om la om în curtea unde ieșisem la soare, ne dezinfecta rănile, ne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu condamnări mici. Oamenii erau exasperați. Atunci, administrația ne-a propus nouă să ieșim la muncă. Echipele de câte 15-20 oameni sau mai mari, erau formate din cei mai sănătoși și mai pricepuți - țărani și muncitori - dar și din cei slăbiți, bolnavi sau neobișnuiți cu munca câmpului, care ajutau la bucătării, unde aveam hrană îndestulătoare. Celor rămași în închisoare li se aduceau fructe și zarzavaturi, lapte, pâine, căci, înstăriți sau mai puțin avuți, dar în general gospodari, țăranii erau binevoitori și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
își aduna snopii grei - recoltă bogată spre satisfacția stăpânilor. La mijlocul verii 1945 criminalii de război au luat locul celor de drept comun. Nici cu ei nu s-a rezolvat problema, deși nu au evadat; cei mai mulți, neobișnuiți cu munca pământului și slăbiți, nu puteau face față. Nu s-au putut asocia sufletește, căci erau orgolioși și egoiști, lipsiți de unitate morală și spirituală. I-a decimat și tifosul exantematic. Păduchele infectat este agentul patogen al acestei boli. Cel neinfectat nu este periculos
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu s-au întors niciodată la căminele lor. „S-au ascuns în Lumina Celui Nepătruns!” Sosirea masivă a elevilor la Târgșor Din toamnă, aproape zilnic până în primăvară, soseau grupuri de elevi între 12 și 18 ani, din toate părțile țării. Slăbiți, timorați, unii bolnavi, dar cu ochi de lumină dulce, ca niște îngeri blânzi în fața cărora îți venea să cazi în genunchi și să le săruți aripile nevăzute, care fâlfâiau neputincioase pentru zborul spre înaltul din care coborâseră. Simțeam că pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și localuri, în plăceri ușoare și stări de inconștiență în consumarea talanților dați spre fructificare, pe la porțile stăpânitorului lumesc, în dorința de mărire omenească și strălucire în viața aceasta. Două puteri rămân permanent în casa sufletului, și acestea umilite și slăbite: Credința și Nădejdea. Dragostea, înșelată și amăgită de toate plăcerile și strălucirile vieții, a târât după ea și prietenele bune: răbdarea, bunătatea, mila, înfrânarea. Adversarul, diavolul, îi ține calea să nu se întoarcă în casa sufletului cu tot alaiul de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
alt om și-a zis: „Vă mulțumesc, măi copii!”. Copiii și-au cerut scuze pentru maniera în care au procedat, dar el i-a oprit și, suindu-se la locul lui pe prici, ajutat de cei tineri, căci era destul de slăbit, a continuat: Vă mulțumesc încă o dată că v-ați gândit în mod special la mine. Desigur, nu v-ați fi gândit poate, dacă prin comportarea mea nu aș fi atras eu însumi atenția dumneavoastră. Acest șoc m-a trezit nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
spus cu lacrimi în ochi. Acum interesează un singur lucru: să nu murim în ticăloșie! M-a strâns de braț semnificativ și apoi, mai emoționat: Spune-le copiilor că-mi sunt dragi și le mulțumesc. Mircea Vulcănescu era și mai slăbit. Ion Nedelescu era totuși neastâmpărat. Printre gemete și oftaturi care n-ar fi dorit să-i fie cunoscute, scăpa câte o vorbă: O, bun e Dumnezeu. Scap eu și din asta! Când au plecat, Nedelescu a ieșit primul, era mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îl încurajam să nu deznădăjduiască. Dar prin lucrarea lui satan, care vedea că-i scapă, a început iar să plângă ca un disperat, voind să se desprindă de trupul comun și să se prăbușească. Din spatele lui, Titi Stoica, deși foarte slăbit, cu o putere pe care numai Dumnezeu i-a dat-o, a reușit să-l susțină, și cu lacrimi și rugăminți l-a făcut să nu părăsească trupul suferinței. Plângeam și ne rugam să nu biruie gândul cel rău în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]