1,482 matches
-
rând. MOTIVE MORALE. Exegeții moderni au încercat să lămurească, mai întâi, termenul carmen, care se referă, fără îndoială, la opera sa erotică. Unii exegeți 3 s-au referit la Iulia Maior, fiica lui Augustus cu Scribonia, care ar fi fost slăvită sub pseudonimul Corina (Tristia IV, 10, 59-60) în ciclul de poeme Amores. Dar Ovidiu însuși, în Tristia (II, 339-340), declara că este un nume fictiv, nu real. Sidonius Apollinaris 4 trece peste precizarea poetului și scrie că sub acest nume
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de Roma noaptea, călătoria pe mare furtuna, viața la Tomis iarna. Aceste proiecții ale eului său poetic depășesc animismul mitologic și prevestesc sonuri romantice. Ovidiu reflectă, pentru prima oară în poezia latină, nostalgia Romei, influențând astfel toți poeții care au slăvit gloria cetății eterne, devenită categorie spirituală, patrie ideală a civilizației. Peste veacuri, Goethe va declara că se simte un exilat când pleca din Roma. Prin aceste semne poetice, Ovidiu este, așa cum s-a spus, un romantic 36 ante litteram. Temele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și de rudenie. Asemenea merite istorice constituiau în intenția poetului fundamentul și garanția sigură că destine și mai grandioase vor fi rezervate reprezentanților respectivei domus, contemporani ai lui Ovidiu: lui Paulus Fabius Maximus și fratelui său Africanus Fabius Maximus. Ovidiu slăvește în repetate rânduri originea casei Fabia: Sulmonezul poate era nehotărât asupra variantei pe care să o prezinte în ale sale Fasti: și de aceea există mai multe versiuni. După cum se știe344, existau două versiuni despre originea familiei Fabia și ambele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
meargă la moșie să pregătească zestrea fetelor. Casandra de pildă e pețită cu beizadea Dimitrie Cantemir. — Înțeleg că atunci nu s-ar mai citi scrisoarea ieromonahului Ștefan în divan. — La ce am arunca în gura lumii un neam atât de slăvit? Și aș vrea să mai înțelegi că doresc să faceți aci la Curte sfeștanie cu sfințire de apă ca să-mi pot aduce toți copiii fără nici o primejdie. Câți copii ai, măria ta? Le-am pierdut socoteala. — Șase, sfinția ta, patru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spuse tărăgănat cu o voce ascuțită, în grecește: — Pentru că nu sunt meșter în vorbirea limbii înțelepților Coranului, las fiului meu, beizadea Ștefan, onoarea de a exprima mulțumirea noastră pentru aleasa primire ce ne-a făcut-o înălțimea sa, fie-i slăvit numele, marele vizir Rami Efendi, și pentru făgăduiala că vom putea vedea luminata față a stăpânului lumii. Ștefan, uluit, se trase doi pași înainte și, spre perplexitatea tuturor, îndeplini dorința tatălui său, începând să înșire formule de politețe în arabă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
discuta cu elevii toate semnele sfârșitului de iarnă și sosirea primăverii, anunțată de primii vestitori:ghioceii. Vom discuta despre munca oamenilor în livezi, de pe ogoare când pregătesc terenurile pentre a da roade cât mai bogate și despre trilurile privighetorilor care slăvesc sărbătoarea pomilor, serbarea primăverii, înflorirea livezilor. La matematică vom rezolva probleme în al căror conținut vom include aspecte din munca oamenilor din livezi. La științe vom vorbi despre anotimpul de primăvară cu toate caracteristicile și vom sublinia frumusețea acestuia. La
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
un singur gând și, ca un catâr ce eram, o țineam una și bună, căutam pedepsele cu lumânarea, mâncam mai puțin decât mi se dădea, voiam să fiu o pildă pentru ceilalți, ca să mă știe cu toții, și, știindu-mă, să slăvească învățătura care mă făcuse mai bun, văzându-mă pe mine închinați-vă Domnului-Dumnezeului meu. Soare sălbatic! răsare, și deșertul își schimbă fața, nu mai are culoarea ciclamelor de munte, de munții mei, și zăpada pufoasă și moale, nu, e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cea adevărată, și cu cât dușmanul va fi mai orbit, mai crud, mai sigur de el, mai zăvorit în credința lui, cu atât va fi mai mare biruința aceluia ce-l va fi înfrânt și al cărui nume îl va slăvi. Cât de jalnic era idealul preoților noștri, să aduci pe calea cea dreaptă câteva biete oi rătăcite, îi disprețuiam pentru că ar fi putut atât de mult și îndrăzneau atât de puțin, nu știau să creadă cu tărie dar eu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
eu, toate începeau să mi se învălmășească în cap, apoi m-au ridicat, m-au silit să mă uit la idol, și n-am mai râs. Știam că mă închinaseră lui, că trebuia să-i fiu slugă și să-l slăvesc, nu, n-am mai râs, gâtuit de durere și de spaimă. Și acolo, în casa aceea albă, între zidurile acelea pârjolite de soare, cu obrazul încordat, cu memoria sleită, am încercat, am încercat să mă rog idolului, nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
el era stăpânul, singurul Dumnezeu, și prima lui însușire era răutatea, căci nu există stăpâni buni. Pentru întâia oară, zdrobit sub batjocură, cu trupul întreg strigându-și durerea, m-am dăruit lui cu totul, încuviințând orânduirea-i făcătoare de rău, slăvind în el izvorul răului din lume. Prizonier în împărăția sa, în acel oraș sterp cioplit într-un munte de sare, despărțit de întreaga fire, de florile puține și trecătoare ale deșertului, de întâmplările lui neașteptate sau de mângâierile lui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
între cruci, oase și țeste de morți, care își uneau glasurile cu restul convoiului în jalea psalmului lui David... Spectacolul izbucnea cu o sălbatică forță. Dragoste și ură față de viață și față de moarte. Tragica bufonerie, mai curând batjocorind tristețea decât slăvind-o sau fortificând-o, îi prilejuia și lui Cosimo, ajuns la vârsta maturității, o plăcere la fel de plină sau fusese doar un mod, nu lipsit de satisfacții, de a se răzbuna pe sine și pe alții, de a goni, cu ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. 16. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. 17. Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. 18. Căci adevărat vă spun, cîtă vreme nu vor trece cerul și pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. 2. Tu, dar, cînd faci milostenie, nu suna cu trîmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata. 3. Ci tu, cînd faci milostenie, să nu știe stînga ta ce face dreapta, 4. pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns, și Tatăl tău, care vede în ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
pe pămînt să ierte păcatele, "Scoală-te", a zis El slăbănogului, "ridică-ți patul, și du-te acasă." 7. Slăbănogul s-a sculat, și s-a dus acasă. 8. Cînd au văzut noroadele lucrul acesta, s-au spăimîntat, și au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere. 9. De acolo, Isus a mers mai departe, și a văzut pe un om, numit Matei, șezînd la vamă. Și i-a zis: "Vino după Mine." Omul acela s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ele șchiopi, orbi, muți, ciungi, și mulți alți bolnavi. I-au pus la picioarele Lui, și El i-a tămăduit; 31. așa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșează, șchiopii umblă și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel. 32. Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: "Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile așteaptă lîngă Mine, și n-au ce mînca. Nu vreau să le dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
fost dat. Dacă nobil ai fost și blând și drept, Dacă prin a ta minte ai fost un înțelept, Având darul pe care natura-l poate da, Frumsețe, minte, faimă, ajuns-ai la ceva? Căci nu caută lumea, aceea ce slăvește, Aceea ce o prinde - ci ceea ce-i priiește. Dacă ești rău și-i vine răutatea la-ndemînă, Dacă ești prost, și vasta prostie e stăpână, {EminescuOpIV 391} Sau de-un deșert atârnă în lume a ta soartă Și nu știi cum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ne-a lăsat “dorința” în “lacul codrilor albastru” Și o poveste în versuri, Călin cel măiastru, Care n-a pierit nici azi, toți școlarii îl citesc, Iar poetul nostru va dăinui aici pe veci. E scris in stele să îl slăvim pe el, Un mare poet care ne-a dăruit ce azi avem. Iubea și marea, cerut-a să fie înmormântat aici, Iar acum privește cum lumea îl judecă prea aspru. Nu contează! Dar după el a revenit dezastrul, Dezastrul nostru
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
ș-atunci, în neființă, Vor fi încă norocit Că le sufăr aste toate Pentru una ce-am iubit* ÎNGER CU PĂR GALBĂN (Cîntec vechi de lume) (p. 634) În a ta zâmbire raiu-l regăsesc Înger cu păr galbăn, înger ce slăvesc, Viață și nădejde și amor îmi vin Din doi ochi albaștri ca ceriul senin, 1027 {EminescuOpXV 1028} 5 Și la glasu-ți piere chinul ca un vis Fericirea-mi râde, ceriul mi-i deschis... Ziua îți văd umbra și în somnul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
stelele sunt mai mari decât le vedem. Și că pământul e planetă și că se vede așa. Simt că înnebunesc, Tefnaht. Nici nu m-am gândit, nici nu m-a pregătit nimeni... Oare nu suntem nebuni, Tefnaht? - Cred că nu, slăvite... zise preotul Zeului Puterii, cu glas stins. - Și sunt în fața noastră, Tefnaht. Nici nu ne-am gândit că s-ar putea să fie, și uite-i aici la noi... sau noi suntem la ei! Nici nu mai știu cum să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cel dintâi îl întrebă la întîmplare în limba țării Sumer, vrând să afle cum îl cheamă. Fericit că poate vorbi ca acasă, omul râse cu recunoștință și i se închină. - Zeul nostru știe toate limbile pământului... Mă cheamă Utnapiștim, și slăvit fie zeul care vrea să știe numele meu nemernic! - Dar tu de unde ești, care-i țara ta? îl întrebă pe celălalt, însă în limba atlantă. Robul cu fața stacojie întinse mâna spre apus. Auta ridică din umeri: - Acolo nu este
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dar unul dintre preoți îl trezi pe bătrân și-i arătă în zare câteva pânze care lunecau spre miazănoapte. Bătrânul întrebă somnoros: - N-ați luat cu voi toate corăbiile? Slujitorul Zeului Apelor răspunse, încurcat: - Să nu fie cumva ale hananeilor, slăvite!... Noi le-am luat pe toate ale noastre, dar vor mai fi rămas... - Cu soldați? se răsti bătrânul. - Nu cred, slăvite... - Prin urmare robi! spuse Marele Preot cu mânie. Am crescut un șarpe la sân... el i-a învățat. Preoții
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și așezat între două șiruri de robi care începură să-i facă vânt și umbră cu mari pămătufuri din pene de struț. Aici, pe corabia Marelui Preot, cu un ceas înainte de a se apropia de gurile râului Hapi, Mener fu slăvit ca rege, nu al Atlantidei care se scufundase în mare, ci al țării Ta Kemet, care nu era încă a lui. Și Mener fu dus cu luntrea spre corabia regală să țină tovărășie regelui mort. Țărmul verde din Ta Kemet
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
timpul?... Cine-l poate minți! - N-am mințit timpul, răspunse Auta cu un zâmbet, însă am fugit de timp. Cu greu și după multă stăruință, Utnapiștim se încredință că stă de vorbă chiar cu Auta. Și atunci vru să-l slăvească socotindu-l zeu. Nu-i putură spune pentru ce au venit, nici că luntrea străină este în țara Haru. Dar Utnapiștim știa din auzite că zeii au coborât iarăși. Nu-i întrebă însă nimic, stăpînindu-se de teamă. Strîngîndu-și marfa necăutată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mângâindu-i, iar spre adulți, lumină argintie, fermecătoare care le sugera că ea a fost martoră la nașterea mântuitorului ISUS, bucurându-se împreună cu ei de această Sfântă sărbătoare. Era o noapte plină de mister și mult farmec, tot sufletul slăvindu-l pe ISUS și mama lui, Maria. Cei mai bătrâni, aducând jertfă, lacrimile lor curate, împletindu-se cu frumoasele colinzi. După ce Radu și Andrei s-au dus la Livia, unde au colindat, au luat-o și pe ea, iar acum
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
meu și cineva mă Întreabă vă simțiți bine domnule iar eu mă smucesc Îmi scot legitimația și mârâi: — Poliția! oferă-mi plăcere așa cum Îți ofer și eu... și apoi mă Îndepărtez prin casa domnului acest templu magnific În care-l slăvim pe Zeul nostru al Cumpărăturilor generozitate risipă consumator cheltuieli competiție În afaceri cumpără și fentează moartea și pe stradă unde cerșetorii excluși te imploră să le dai un penny... aseară i-am spus bietului Ray cuvintele astea Shirl a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]