1,355 matches
-
Hlincii. În drapta lenevește valea Nicolinei. Biserica, stă acolo din 1574, și pare că încearcă mereu să învingă înălțimea dealului din spatele ei...Cred că mă aflu pe locul unde cândva se oprea conducta de apă din olane. Din acest loc slobozea apoi apa jos la mănăstire . Urmele conductei din olane se mai văd și astăzi. Pornea din josul Cetățuii și ajungea la mănăstirea Hlincea. O potecă piezișă coboară grăbită pe marginea pădurii de pini din apropiere. Înelul zidului de piatră, făcut
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
fabricarea oalelor, ocupație feminină, și explică de ce aceasta a devenit laborioasă. Prima parte merge și mai departe înapoi în timp : pînă la originea lutului, materia primă a olăritului. Un indian care pescuia se întîlni întîmplător cu Duhul Pădurilor, Fără-Anus. Indianul slobozi un vînt în prezența lui. Duhul, mirat, vru să știe care era sursa zgomotului. Omul îi explică cum că era anusul lui care vorbea. Duhul îi mărturisi că el nu avea anus. Indianul îi propuse să-i facă unul și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mămici, mai ales în perioada când eram foarte mici și trebuia să fim atent supravegheați. Pe toată durata deplasării, noi cei din cortegiul funerar trebuia să cântăm: „Ene, Ene, Caloiene, Du-te-n cer și cere, Să deschidă porțile, Să sloboadă ploile, Să curgă ca grânele, Zilele și nopțile, Ca să crească grânele.” Și-mi aduc aminte cât de frumos și responsabil o făceam, din moment ce vecinii ieșeau la stradă și ne urmăreau cu mare atenție. Era în fapt un ritual de invocare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
au deschis un nou front pentru a lua înapoi Ardealul. Am ținut frontul aproape un an cu ei la Tisa, până s-a hotărât la Comisia de Pace stabilirea teritoriilor, așa cum sunt astăzi. După terminarea războiului, prizonierii nu au fost sloboziți imediat. Din Italia au venit numai după doi ani, cei din Rusia scăpați datorită revoluției au venit treptat în țară, dar cei mai mulți au fost transportați în Asia, pe cea mai lungă linie ferată de pe glob, Transiberiana, Moscova - Vladivostok, de unde numai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
îmi promiteam să nu mai mănânc struguri ca o spartă, promisiune care uneori o mai uitam. Mă gândeam la vinurile românești de bună calitate adresându-mă Janetei. Unde ai băut tu cel mai bun vin? La bunica, la Bâcleș. Când slobozea din butie câte o oală spumată de vin roșu, așa-i? Hm! Ce gustos era, mai ales după o toăniță de pui cum obișnuia ea să facă, savura Janeta vorbele ca și când ar fi savurat vinul bunicii. Mi-ai
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Zorba Grecul”, analizam noi jocul. După aceea cu pas mai săltăreț, completa Janeta. Tot mai săltăreț și mai repede pînă la ritmul alegro. După o pauză au continuat dansul cu o sticlă voluminoasă, cu un fel de robinet cu care slobozea băutura, atunci când era cazul. Turiștii se prezentau pe rând în fața dansatorului grec încins cu eșarfă roșie, făceau câțiva pași de dans, stăteau să le dea băutură din sticlă după care îl sărutau. Câte săruturi a primit de la turiști, îi ajungeau
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
păzea pe oamenii locului, precum și turmele lor de oi. Într-o zi, la marginea pădurii au poposit hunii. Un tânăr hun călare, ce căuta un izvor cu apă rece, a fost zărit de frumoasa zână, care, cu o singură săgeată slobozită din arcul ei, l-a ucis. Tatăl tânărului, fiind vrăjitor, a prefăcut-o pe Sitna într-o pasăre aurie cu ochii verzi. Mama fetei, înțelegând că și-a pierdut pentru veșnicie fiica, a împietrit la malul gârlei și, din ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
1904, duelgiii, însoțiți de martori, s-au salutat protocolar și rece sub coroanele arborilor din Copou. Sonetistul Mihai Codreanu, directorul Teatrului Național, măsoară cei 20 de pași regulamentari. Primul trage Prasin. Domn și înțelept, îndreaptă pistolul către tăriile cerului și sloboade focul în nori. Aproape chior și tremurând (prima dată mânuia un pistol), Scântee dă drumul la foc... nimerindu-și adversarul drept în inimă! Procesul s-a desfășurat la Curtea cu Juri, prezidată de magistratul Oswald Teodoreanu. În pofida ciudățeniei acestui duel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ia munții în piept și să treacă fluierând Carpații! Locomotiva stephensoniană avea totul la vedere, așa că-i înțelegeai truda și efortul doar văzând opintirea pistonului în capul de cruce, ascultând geamătul bielelor cuplare, scrâșnetul bandajelor și strănutul spasmodic al aburului slobozit din cilindri. Suratele lor de astăzi, fie diesel, fie electrice, sunt niște impersonale cutii lustruite pe roți. Totu-i ascuns, nimic la față de cortină, iar perfecțiunea depersonalizează. Pur și simplu mi-e dor de mirosul fumului de cărbune, de țăcănitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
le voi fi "gustat" și eu, din aceeași irepresibilă dorință de bejenire în codru. Care a rămas să dospească ascunsă-ntr-un fund de gând, spre a da în clocot la fiecare început de mai... Sardino, cum bine îl știu, slobozește focul rar și chibzuit, fiindcă (citez) "nu numai vânatul s-a rărit, s-a rărit și pădurea" observație de bun simț ce ascunde atâta tristețe în simplitatea ei! Cum spuneam, meritul esențial al acestor povestiri rămâne sinceritatea; autorul știe mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu alta dar m-am prea îndepărtat de sat și m-apucă noaptea, care vine din urmă. Vremea era răcoroasă. Cerul fusese toată ziua îmbrobodit cu niște nori albicioși, cum îi lâna oilor înaintea spălatului, și cerul părea gata-gata să sloboadă un roi de fulgi. Și uite-așa, când coboram valea Obrejii, uitându-mă, fără să vreau, în urmă în nădejdea că s-ar putea să-i zăresc pe-ai mei, coborând din Dealul Târgului numai ce-mi apare, venind dinspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
poporului suedez. DIPLOMA DE DOCTOR Toamnă... Toamnă în dulcele târg al Ieșilor... Bătrânii tei de pe Copou își scutură frunzele de-aramă prin grădini și pe caldarâm, sub un cer îmbrobodit cu nouri de cenușă și de tuci, gata-gata să-și sloboadă apa strânsă-n baierele cerului. Am revenit în Alma Mater Iasiensis. Am revenit pentru a câta oară? După numeroase reveniri succesive, aproape an de an. Și acum, în toamna lui 1976, după opt ani de la absolvirea facultății. Am fost chemat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
taie răsuflarea !”, mi-am zis, și gândul îmi aminti frânturi din scrierile călătorilor străini: Andreas Wolf, episcopul italian Marco Baldini, sirianul Paul din Alep, ș.a... care au călcat pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Locomotiva gâfâia cu toată puterea, slobozind în răstimpuri câte un șuierat prelung, jalnic, care ți răscolea toată ființa. Drumul nostru se apropia de capăt. În piept, inima începu să-mi ticăie mai tare și mai repede... Cu ochii închiși strâns, visam orașul atâtor glorii ieșite din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai zis frecându-mi ochii porniți pe lacrimi. Găseam un oraș de nerecunoscut, atât era de diferit de orașul pe care îl lăsasem la plecare. Plin de soldați ruși, care hoinăreau pe străzi în debandadă... mulți atinși de aburii băuturii, slobozeau, în aer, focuri de arme, înspăimântând lumea. Frica stăpânea totul... Tăcerea, teama și dezolarea erau atotstăpânitoare, și înfricoșătoare, mai ales noaptea. Totul se schimbase.. Și, mai ales ieșenii se schimbaseră... înduraseră războiul, focul, devastarea, cunoscuseră exodul, bolile și chinul foamei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în lacrimi „Filologul” povestea tot mai greu... din ce în ce mai greu. „ - Îmi pare rău că nu ți l-am adus viu..! .. Îmi pare rău!..” „ - Ba da, Neagule... îi aici, viu..!”, se auzi glasul îngroșat, înfricoșător de îngroșat, al lui Cârțu, printre măsele slobozind o înjurătură cumplită. „.. Ticălosu’i aici... Grijania și anfura cui l-o închinat.. de bolșevic !”, și, dintr-un salt era călare pe Alistar, cu cuțitul de vânat mistreți, gata să-i reteze gâtul. „ - Nuuu... nu, Ioane !”, răcni Baltă...” Nu, ... E
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mers la Mitropolie, l-au ridicat pe I.P.S. Veniamin, și punându-l în fruntea lor, au pornit spre Curtea Domnească, „clocotind văzduhul de zgomotul și amenințările lor”. Vodă își trimise arnăuții și în timp ce mulțimea era prin dreptul Trii Sfetitelor, ei sloboziră flintele; opt din ei căzură morți. Norodul înfierbântat începu să urle. Blândul, smeritul, învățatul, mitropolit ce l-a avut Moldova, Veniamin Kostachi, văzând dezastru, îngenunche în fața acestor oameni, rugându-i să nu înainteze și, făgăduindu-le că va ispăși el
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o generație de intelectuali care, sub raportul teoriei ,,locus of control", ne simțeam tot atât de puțini stăpâni pe destinul nostru, cât se vor fi simțit și generațiile de țărani care știau că hrana lor depinde de voia Celui de Sus, care sloboade ori nu, la vreme, ploaia. Exodul stagiului profesional Repartițiile au fost un dezastru mai mare decât ne-am așteptat. Din grupa noastră de 25 de studenți, 17 se căsătoriseră în anii facultății. Mica noastră comunitate avea 11 copii crescuți, ca
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos. Noi toți, În adevăr, am fost botezați de un sigur Duh ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi. Astfel, trupul nu are un singur mădular, ci mai multe [...] Mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuință. Și părțile trupului, care par vrednice de mai puțină cinste, le Îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că, părțile mai puțin
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
Pe Chelaru îl cunosc, că am fost coleg de liceu militar cu el. Pe urmă eu am ajuns comandant de armată iar el comandantul corpului de la Iași, deci am lucrat cu el. Chelaru e un ofițer jos pălăria, dar cam slobod la gură. S. B.: L-a și costat asta în carieră. M. M.: Apoi, el lucra pe la cercetare atunci la Revoluție și putea avea unele informații, dar aceasta nu e relevant pentru că data poate fi aceea a înregistrării ordinului sau
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Budai-Deleanu, reiese că cei doi corifei ai ”Școlii Ardelene” aparțineau etniei rrome? - În anul 1834, Ioan Câmpineanu este primul boier din Moldova care-și eliberează robii rromi pe care-i moștenise de la părinții săi. După acelașii model, poetul Vasile Alecsandri slobozește din robie toți rromii moșteniți de la părinții săi. În nr. 5 din anul 1844 a revistei ”Propășirea. Foaie științifică și literară”, Alecsandri publică poezia ”Desrobirea țiganilor” ? - Mihail Kogălniceanu publică la Berlin, la 2 august 1837, studiul „Esquise sur l‟histoire
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
în mijlocul cărora însul viază și carile în adevăr întrec pe multe alte epohe.In suplementul ce să va adăogi cîteodată se vor tipări poroncile ocărmuirei ce au să fie tuturor cunoscute.Asemenea,acele ce atingîndu-să de negoțul Moldovei se vor slobozi în megieșitele țări.In acel supplement se vor mai publicamezaturile ,vînzările și înștiințările particulare. Acei cari vor avea trebuință a li se tipări asemenea cuprinderi, supt a lor iscălitură întărită de dregătoria locului,le vor trimite cătră:Redacția” Albinei românești
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
Liturghie. (DDL.1679: 10) O altă predicție privește structurile cu recomplementare, bine reprezentate din cele mai vechi texte (100) (v. și §2.2 supra). (100) a. să nu cumva să aibă smenteală (DÎ.1600: XXXIII; XXXIV) b. și a-i slobozi pre ei nemâncaținu voiu, sănu cumvasă slăbească pre cale (NT.1648: 20v) Întrucât, în aceste structuri bine delimitate mai ales prin prezența constituentului nu cumva/cândva, complementizatorul să este dublu lexicalizat în FORCE0și FIN0, este posibil ca lexicalizarea joasă a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a coșmarelor. Unde-i somnul în care sufletele noastre sunt egale, / ce schimbă peșteri în culcușuri calde și dă prilej să zboare-agale/ albinele în gura larg deschisă a aprigului leu?/ O, vocea care zice: să ne culcăm și să ne slobozim în chinul greu/sunt blestemat să n-o pot asculta în nopți de convulsii bântuite/în care port în ochi aprinse flăcări și-n gură spume otrăvite.../ o beznă uriașă, descinsă brusc din cosmosul haotic/himerică mă-nlănțuiește în negrele genuni
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pisc și iezer nu era. Și stam printre liane, sub ecuatorul căldurii pândit de șerpi, de flori și de lemurii. Iar trupul meu, ah numai trup, în umedul văzduh pândit era, prelung, depropriul său duh, ca de-un străin. Și slobod foarte, încă neluat în stăpânire era lutul diafan și lăudat. Fără duminecă și fără de-nceputuri mă ascundeam tăcut sub vegetale scuturi, în foi, printre liane, sub ecuatorul căldurii, iubit de șerpi, de flori și de lemurii 1141. În cadrul realizării actului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nega o anumită abilitate de a o aduce frumos din condei, dar oricât de îndemânatic ar fi cârmaciul, nu poți cere mai mult de la o corabie cu chila cariată și pânzele sfâșiate, care trebuie neapărat trasă la cheu și reparată. Slobod la gură, stând în capul statului ca într-o bodegă, se crede îndreptățit să pigmenteze viața politică internă și internațională cu o culoare de împrumut, plătită de alții, care-l vor susține și apăra până la plictis. Contând pe un mercenariat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]