1,238 matches
-
își pierde orice contact senzorial cu lumea fizică și se scufundă într-o ceață lăptoasă care-i adoarme complet conștiința. Apoi, apare o roșeață strălucitoare care copleșește și ea conștiința muribundului. În a treia etapă, totul se face negru ca smoala, mai întunecat decât noaptea, atât de negru, încât până și cel mai avansat adept își pierde cunoștința temporar. În acest moment, sufletul de rând se pierde complet și crede că s-a terminat totul. Dar, după aceea, urmează un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
unul care te privește ostil fără să pricepi de ce, te sperie până la urmă. Dealtfel, tot ce se lega de pescari părea să țină de o realitate din afara posibilităților mele de înțelegere. Dimineața, zăream câteodată de la azil bărcile negre, date cu smoală, plecând la pescuit, dar la ora când mă duceam în cătun pescarii erau totdeauna, din nou, în fața ceștilor de aramă, la măsuțele de tablă albe și scorojite. Parcă nu plecaseră niciodată de-acolo, îmbătrânind, alții sau aceiași, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încât și la umbră atmosfera devenise irespirabilă. Acum - așa se întâmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă - toată lumea se uita la cer, dorind o ploaie care să purifice puțin atmosfera, dar nici gând să se apropie vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Iahuben privi cu nesaț în primele două zile întinderile sclipind la soare în câteva culori ale străzilor largi, cu case zidite din bucăți drepte de piatră neagră și albă sau albă și roșie, unele acoperite cu bârne dese lipite cu smoală, altele învelite cu plăci de cositor sau cu tăblii de aramă ciocănită. De jur împrejurul orașului, luîndu-și apa din mare, făcea ocol rotund un canal lat de cinci sute de pași, astfel că orice corabie putea să înconjoare Marele Oraș, ieșind din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să cred... De-ar fi fost numai steaua... Slujitorul intră cu câteva opaițe aprinse și le așeză în odaie. Auta luă două și porni după preot, pe o scăriță care ducea spre acoperiș. Scărița era din lemn greu, fiert în smoală, și lucrată cu meșteșug, fiind răsucită și îngustîndu-se din ce în ce mai mult, ca unele scoici. Lui Auta îi bătea inima cu putere. Iarăși se apropia de foișorul descoperit de pe care mii de nopți privise alături de acest bătrân stelele lumii. Se opriră pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
el le răspundea că țara scufundată s-a numit Ațtlan. Toți au fost bucuroși să afle în sfârșit dezlegarea tainei uriașelor valuri și cumplitelor vânturi care bântuiseră nu de mult și pe țărmurile lor. - A pornit o ploaie neagră de smoală deasă - istorisea Mahukutah - și oamenii deznădăjduiți voiau să se urce pe acoperișurile caselor, dar casele se prăbușeau și îi aruncau la pământ; voiau să se urce în vârfurile copacilor, dar copacii îi scuturau de pe crengi; voiau să se ascundă în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu o pânză neagră, pânză bătută cu pietre scumpe, pe care stelele par lumini cu diamante. Și Ileana Consînzeana cu Făt frumos se plimbă în caleașca aurită. Dincolo de copacii de smarald vrăjitoare cea rea stă în rochia ei neagră ca smoala. Dincolo, în sus, printre razele fierbinți ce emană pulbere de aur e zâna cea bună, în rochia ei albă, vaporoasă, ușoară, ca din pânză topită, cu bagheta ei magică, albă și ea. Iar în jos balaurii, cinci la număr, verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
brusc, prea disperat gestul, ea-i dădu în lături gulerul și rămase cu un strigăt în gât. -Nu, nu! Sst! Nu-ți fac nimic..., spuse Doru. Ochii lui albaștri sticleau în noapte, pe fața încadrată de un păr ca de smoală. A! suspină Amanda, apucându-1 de gât cu brațele. E O.K.... Vrei să vii la mine? Se înțeleseseră din priviri. Ceva lui nu-i mirosea a bine, dar orice suspiciune i se risipi când, ajunși acasă la el, o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iscusință când degetele mâinii, când colțurile gurii, se roti de trei ori deasupra orașului, savurîndu-i fiecare bucățică a acoperișurilor de tablă tărcată sau cu vopseaua sărită, tresăltând de încîntare în preajma oricărei terase de bloc placată cu ardezie sau tivită cu smoală. - Cafea este? întrebă Diavolul, nu se știe pe cine, cu o voce având totuși aerajul unui om cumsecade. Iar după o vreme, dedulcindu-se prin luneta muștiucului cu detaliile de feronerie și soluțiile de ancadrament ale unui imobil sugiuc din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pînă-l duruse burta, i se revărsase febra musculară până în cel mai neînsemnat mădular și-acum sforăia. Le trebuiră mai bine de cinci minute pentru a-i desprinde, ca pe-o bandă adezivă, din asfalt, obrazul ciuruit de mici schije de smoală, chiștoace de țigări, nisip. Îl încărcară, ca pe-un covor rulat de sufragerie. Și-l transportară, pe umeri, ca pe un trofeu, până în hoceagul lor din Radu Calomfirescu. 400 DANIEL BĂNULESCU Primul asalt al potopului, cu bobul mărunt și rotunjit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
roșii de rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a halelor lungi bolți. 895Și prin arcuri îndoite la lumini de roșii torții, Adunați văzu Cesarul la cumplita mas-a morții: Ducii Daci. Făclii de smoală sunt înfipte-n stâlpi și-n muri Luminând halele negre, armuri albe și curate, Atârnate de columne, lănci și arcuri răzimate De păreți - pavezi albastre strălucind pe stâlpii suri. {EminescuOpIV 139} Duci-s nalți ca brazi de munte, tari ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 311} Dar vezi... nu vezi tu colo... apare-un chip d-omăt. Cu glasu-i ea te chiamă încet... tot mai încet... Auzi! Vîntu-n ruine și undele se vaer, De mâne diafane nu vezi duse prin aer Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții? Adâncul întuneric îl taie, îl rărește, Și fulgeră-n columne și bolțile roșește, Acum, acum ea iarăși prin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fapt, domnul Hollinger nu era În patul lui, spuse Cabrera și arătă către baie. Se refugiase În jacuzzi, probabil ca să scape de flăcări. Am intrat cu toții În baie și am privit În jos la cada semicirculară plină cu apă ca smoala topită. Pe jos era plin de țigle din acoperiș, iar ceramica albastră de pe pereți avea dungi de fum, dar camera era aproape intactă - o sală de execuții Îmbrăcată În gresie și faianță. Mi-l imaginam pe vîrstnicul Hollinger, sculat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ale cuceritorilor și nici pliurile din mantiile infantelor. Dar Godun păstrase la locul ei lumina orbitoare a Asiei, care se lovea de loggia de granit din fundal, caii și călăreții cu coifuri, iar în spatele mezinei lui Darius - o maimuță ca smoala, șezând pe o balustradă și legănând între gheare un rozariu, șterpelit dintre prăzile de război. Era amănuntul care îl lovise în inimă pe studentul islamic și care îl întrista iar pe Omar cel matur. Femeile, așezate în contre-jour, pe câmpul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
BĂRBATUL CU BASTON: Mine sigur. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mâine dimineață... BĂRBATUL CU BASTON: Reușim noi să-l scoatem cumva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Reușim precis. (Cei doi se întind pe spate și privesc cerul.) BĂRBATUL CU BASTON: Iar e negru ca smoala. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ei, nu-i chiar așa de negru. BĂRBATUL CU BASTON: E mai negru ca ieri. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Crezi tu că-i mai negru ca ieri? BĂRBATUL CU BASTON: E mult mai negru ca ieri. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu va muri vreodată. Capitolul 4 1 Genul de familie rusă căreia Îi aparțin - un gen dispărut acum - avea, printre alte virtuți, o predilecție tradițională pentru confortabilele produse ale civilizației anglo-saxone. La baia de dimineață aveai săpunul Pears, negru ca smoala când era uscat și ca topazul când Îl țineai În lumină, Între degetele ude. Plăcută era și greutatea tot mai redusă a băii rabatabile englezești, prevăzută cu o buză de cauciuc, care permitea să-i verși conținutul de apă spumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Închide cu un țăcănit, revista foșnește pe marmura noptierei și Mademoiselle suflă vijelios cu buzele țuguiate; prima Încercare eșuează, o flăcăruie buimacă se agită, apoi se micșorează; urmează un al doilea atac, și lumina dispare. În acea beznă neagră ca smoala Îmi pierd reperele, patul meu pare să plutească Încet, panica mă face să mă ridic În capul oaselor privind În gol; În cele din urmă, ochii mei acomodați cu Întunericul deslușesc printre formele familiare plutitoare, câteva contururi vagi mai prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care Își vede liniștit de treaba lui, este predispus să producă reacții ciudate altor făpturi. De nenumărate ori, când se organiza un picnic și eu Încercam sfios să-mi introduc neobservat modestele mele ustensile În căruța cu bănci mirosind a smoală din cauza unei substanțe folosite pentru a ocroti caii de muște sau În Opelul decapotabil mirosind a ceai (așa mirosea benzina acum patruzeci de ani) vreun văr sau vreo mătușă remarca: „Chiar trebuie să-ți iei cu tine plasa aia? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un apartament vast dintr-o pensiune sinistră aflată pe o străduță lipsită de viață și să Înlocuim pardoseala acoperită cu covoare a expresurilor internaționale, cu pardoselile murdare și fumul stătut, de trabuc, din Schenellzug-urile care se clătinau și miroseau a smoală. În orașele străine, ca și În St. Petersburg, rămânea Încremenit În fața magazinelor, minunându-se de niște produse care pe noi ne lăsau total indiferenți. Era pe punctul de a se căsători, nu avea altă avere decât salariul și Își plănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
seară, când am căpătat curaj să plec spre casă, de la noi, de la Arhivă, unde mă prinseseră evenimentele, am coborât pe Bulevard. Nea Dumi era în fața cinematografului, cu un steag tricolor găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor amuzat. „Șterge-o!“, mi-a șoptit. „E de jale!“ Îl urmăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care și-o prepara, ca de obicei, singur, Închise ochii, răpus de somn și oboseală, și cînd, cîteva ceasuri mai tîrziu, Îi deschise din nou, Îl văzu acolo, În picioare În fața lui, Înalt, puternic, pe jumătate gol și negru ca smoala: cel mai desăvîrșit mort viu pe care și l-ar fi putut Închipui vreodată, ploconul pentru care se milogise de Elegbá vreme de aproape patru ani nesfîrșiți. La Început, nu Îi veni ușor să creadă că nu continua să viseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu turnuri pe la colți, Ziduri grele și cu creste Cum au fost și nu mai este. Pintre arcurile grele, Pintre negrele zăbrele Abia soarele străbate Între tinzi întunecate; 107 {EminescuOpVI 108} În pereți de piatră goală Au înfipt făclii de smoală, Fumegând cu flacări roșii Luminează - ntunecoșii Stâlpi de piatră grei și suri Unde - atârnă armături, Arătând a lor rugină Sub făclia de reșină, Paveze, mănuși leite, Casce mândre, poleite Și pieptare, obrazare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Urmează, probabil, să cumpărăm din magazine chunga Dante și prezervative Dezdemona. Acum în plină împărăție a anecdotismului, metafizica tinde să devină un lux inutil. Conducătorii de popoare care populează miturile „beneficiază” de proiecții false. RELIGIE Cred că și cazanele de smoală din iad sunt clasificate pe stele. Religia este filosofia maselor. Doamne, ce electorat numeros au întemeietorii de religii! Iisus a murit pentru fiecare celulă di n noi. Moise a propovăduit o stomatologie echilibrată. Metoda lui fundamentală era dinte pentru dinte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dat veșminte mai multor valori păgâne. Biblia nu a propovăduit Inchiziția și nici Cruciadele. Acestea fac parte din contribuția creatoare a oamenilor. Orice om simte uneori nevoia să plângă pe umărul lui Dumnezeu. Ortodoxia combină tandrețea cu perspectiva cazanelor de smoală. Până și Divinitatea a simțit nevoia unei opoziții. Și a apărut Scaraoțki. De-a lungul secolelor, orientul și-a burdușit energia în metafizică, nu în civilizație. De ce să ne obsedeze Paradisul celest, când am putea transforma Pământul într-o rezervație
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu înaintezi, te răstorni. Romanii știau că legile trebuie să țină cont de obiceiuri. Globalizarea uită acest amănunt. Vindecăm parțial cancerul, nu și alienarea. Clonarea ar însemna dispariția unicității misterului uman și reîntoarcerea în turmă. Să fie Pământul cazanul de smoală al altor planete. S-ar putea întâmpla ca efectele secundare ale civilizației să le depășească pe cele principale. Trăim indescifrabile amurguri. Tehnica își spune cuvântul. Ciobanul de astăzi are telefon mobil și ascultă casete cu manele. Internetul este o sculă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]