8,304 matches
-
Farmacistul David Kozelsk sau Kozelski. (Cu de‑al de ăștia niciodată nu știi.) Sub pretextul că ar lua‑o pe scurtătură spre bac - care de astfel se află imediat după domeniile mănăstirii - el stă la pândă după biserică anume să smulgă asta.“ Și cu palma sa greoaie de țăran acoperi o carte Într‑un etui negru care zăcea pe masă. În clarobscurul odăii pe carte se distingea clar o iconiță aurită a arhanghelului Mihail. Părintele Serghei Îi făcu semnul crucii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
urină, cu picioarele mânjite de fecale și de sânge menstrual. Cam vreo douăzeci de muncitori Îi căutau În gură, descleștând‑o cu o bară metalică. Alții Îi controlau În anus și În organele genitale, căutând bani, diamante, aur. Dentiștii le smulgeau cu cleștele tot soiul de lucrări dentare, punți, coroane.“ În mijlocul lor stătea căpitanul Wirt. În buzunarul de sus al tunicii militare, În stânga, avea un exemplar al Conspirației legat În piele, tipărit la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va dezvălui cititorului imaginea vieții de pe lumea cealaltă, cu un realism care‑i singularizează nu numai intuițiile, ci și revelațiile primite de la Dumnezeu. Îmi amintesc de povestea unui tînăr care, după blestemul mamei, va fi luat de o forță misterioasă, smuls de pe pămînt și Înghițit de hăul unui găvan unde va trăi patruzeci de zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea poveste era atît insolit Încît era exclusă orice născocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rupse în două și începu să frece energic cele două bucăți, suflând până când o flacăra șovăielnica se născu din întuneric, ca un miracol surprinzător și inexplicabil. Apropie flacăra de niște ierburi uscate, iar această crescu, luminând un spațiu larg împrejur. Smulse încă un pumn de ierburi, le dădu foc și aștepta până formară o minge de flăcări căreia îi dădu drumul în gol. Această căzu, învârtindu-se, până în fundul râpei, aflat la șase sau șapte metri mai jos, si, în minutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în care continuă să ardă, Tapú Tetuanúi reuși să distingă figură însângerata a uriașului, care părea o păpușă de cârpa strivita de pământ. Nici macar nu se mișcă, dar, fără să știe de ce, Tapú Tetuanúi era convins că nu e mort. Smulse încă trei ramuri, le prinse laolaltă formând un fel de torța, si la lumină ei caută cel mai bun mod de a coborî, cu riscuri minime, până în locul în care zăcea agresorul. Încă mai respiră. Avea o rană mare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sfâșiat-ope sora mea, Purúa, provocându-i moartea, și aproape că ne-a omorât și pe noi. Făcu o pauză scurtă și adaugă, cu un gest de scârba: E un monstru burtos și împuțit, dar ei îi place. —Octar o să-ți smulgă limba, murmura Anuanúa, în cuvintele căreia se citea furia. Și-o să-ți scoată inima ca să ți-o mănânce. — N-ar fi prima lui isprava de felul ăsta... răspunse scurt Ihona. Ba chiar sunt convinsă că ai luat și tu parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lor este să scape de NihoNui, daca nu mă-nșel o să-ncerce să ne pregătească o capcană, pentru cazul că ne-am ivi și noi. Și dacă descoperă că am sosit înaintealor? — O să ne taie-n bucăți și-o să ne smulgă inimile... Îi privi unul câte unul. De-aia e atat de important să nu rămână pe insula nici cel mai mic semn al trecerii noastre. Nici o urmă de picior, nici o crenguța franța, nici un rahat în desiș. Nimic! Viața noastră depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oceanului, iar cei mai îndrăzneți dintre ei le atingeau deja picioarele naufragiaților. Era doar o chestiune de timp. Navă lui Octar abia se mai ridică la câțiva centimetri deasupra apei. Un om scoase un strigăt sfâșietor când un rechin-ciocan îi smulse un picior, dintr-o singură mușcătură. O pată roșie se întinse în jurul lui și, ca și cum acesta ar fi fost semnalul de mult timp așteptat, zeci de rechini se lansară la atac în cel mai brutal și sângeros măcel la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
obligă s-o înghit ca să mai iau în greutate. Ca să obțin o bursă de fotbalist. Capsule cu supliment de fier și acizi grași omega 3. Vederea capsulei de vitamine îmi salvează viața. Nu-i șarpe. E intestinul meu gros, colonul smuls din mine. Sau, cum ar zice doctorii, „prolapsat”. Sunt mațele mele supte de scurgerea piscinei. Medicii de pe salvare ți-ar putea spune că o pompă de piscină suge trei sute douăzeci de litri pe minut. Asta-i cam două sute de kile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și așa prima mea dorință e să-mi trag cumva costumul de baie pe mine. Doamne ferește să-mi vadă ai mei puța. Cu o mână strângând tare șarpele în jurul găoazei, cu cealaltă agăț slipul cu dungi galbene și mi-l smulg din jurul gâtului. Totuși, e imposibil să intru în el. Dacă vrei să vezi cum e să-ți atingi intestinele, cumpără niște prezervative din piele de oaie. Ia unul și desfă-l. Umple-l cu unt de arahide. Dă-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cărora au dispărut Miss America și bila de bowling. — Răposatul meu soț și cu mine eram experți în a ne plictisi, spune Lady Zdreanță, și ne lasă să așteptăm în timp ce face trei, patru, cinci pași de-a curmezișul holului, ca să smulgă cuțitul din tăblia scaunului. Ținându-l în mână, privindu-i lama, pipăind-o să vadă cât e de ascuțită, spune: Să vă spun eu cum își trec vremea cei bogați și plictisiți... Think tank Un poem despre Lady Zdreanță — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înăuntru. Cel puțin așa i-a spus Pețitorului. Fără Dumnezeu se știe la fire din armată, și Veriga Lipsă l-a ajutat ținându-i lanterna. În același sens, au verificat toate legăturile telefonice. Singura care a mai funcționa a fost smulsă din perete de Veriga Lipsă cu mâna lui păroasă, musculoasă. De-aia a vârât Contesa Clarviziune dințișorii furculițelor de plastic în toate încuietorile și i-a rupt înăuntru. Nici o cheie nu mai poate fi folosită. Așa, în eventualitatea că ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ceasul? În reportofonul Contelui Calomniei, Tovarășa Lătrău spune: — Știi că nu este apă caldă? Tovarășa Lătrău, cea care a urmărit traseul conductelor de cupru pe tavanul pivniței, urmându-le până la boiler și închizând gazul. Ea tre’ să știe. Doar a smuls maneta valvei de gaz și i-a dat drumul într-o gură de canal din podeaua de beton. — Intrăm în grevă, spune țârul de Sfânt Fără-Mațe. Nu scriem nici o chestie d-aia trăsnet, gen Frankenstein, până nu primim căldură. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca să fii bine pregătit pentru când va sosi dezastrul suprem. — Pentru când mori, spune doamna Clark. Aici în foaierul maiaș, sofalele și scaunele negre sunt cioplite astfel încât să semene cu altarele din vârful piramidelor pe care victimelor umane li se smulgeau inimile din piept. Covorul e un soi de calendar lunar, cercuri înlăuntrul altor cercuri, cu model negru pe portocaliu, lipicios de câte sucuri s-au vărsat pe el. La picioarele noastre se întinde o pată mucedă cu brațe și picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de vârsta lor pe casetă, însă acum probabil erau între două vârste. Erau tineri, cu mușchi lungi, bine reliefați la picioare și brațe, dar se mișcau rapid, ca și cum s-ar fi uitat afară din cadru la un cronometru. Ca să-și smulgă câte un zâmbet, Tess și Nelson spuneau pe rând ce vor face cu banii. Vor cumpăra o casă. Vor călători în Mexic. Vor face filme adevărate. Lungmetraje. Vor înființa propria lor companie de producție independentă, și nu vor mai munci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de cei doi copii, un coleg al mamei ținea sub braț minunea de fier. Luana chiui atât de tare, încât acesta o privi paralizat. Bucuria de neimaginat a fetiței îl lăsă fără grai. Ea se năpusti asupra bărbatului și-i smulse bicicleta din mână. Încercă să încalece dar aceasta refuza, cu îndărătnicie, să stea dreaptă. Ceru ajutor omului dar el trebui să se întoarcă la muncă. Rămasă fără sprijin, copila încercă, zadarnic, să-și țină echilibrul. Dan și Ema se învârteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o rână, loc de chiabură maimuțăreală în jocul de-a sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă, poiata pipernicită a găinilor ori bieții puișori, bănuți de aur, până și troaca porcilor, toate își pierdeau semnificațiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Copiii începură să plângă, supărați că distracția lor se termina atât de curând. Lacrimi amare arseră obrajii Luanei și o furie turbată împotriva mătușii i se cuibări în suflet, știind că ce se întâmpla era numai din vina ei. Se smulse din mâna bărbatului și își întoarse spre el ochii plini de ură: Mătușa Vanda te-a convins să ne trimiți la culcare. Nu suportă să vadă lumea uitându-se la mine. Dacă ar ști cum s-o îmbrace și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Sunt mult prea scumpe și nu știu de unde ai tu bani să cumperi așa ceva. Mi-a dat tatăl meu. Le-am luat special pentru tine și-ai să le primești. Nu vreau. Ia-le înapoi. Băiatul se albi de furie. Smulse darul din mâinile fetei și-l trânti pe bancă. Îl privi cu ochi turbați. Cu un gest scurt îi făcu vânt. Cutia alunecă pe suprafața lucioasă și zbură în colțul celălalt al clasei. Damaschin se întoarse spre ea și șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
timpului cu încetineala unui melc. Când autocarul opri, se grăbi să admire mausoleul construit din piatră, monument grandios ridicat întru memoria eroilor neamului. Învățătoarea le vorbise pe tot parcursul drumului despre evenimentul istoric în cinstea căruia fusese înălțat. Sanda o smulse din visare și aranjându-i fustița o împinse spre ceilalți. Elevii se aliniară pe clase, sub directa îndrumare a învățătorilor și așteptară, emoționați, să înceapă ceremonia. Erau cu toții îmbrăcați în cămăși albe. Fetele purtau fustițe bleumarin, plisate, băieții pantaloni de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o conduse în ring. Luanei nu-i veni să creadă că acest băiat, care rupea mingea atunci când o avea la picior, era capabil de așa gesturi. Simți o dorință cumplită să danseze, să se rotească nebunește prin sală, să-l smulgă pe Crin din brațele partenerei și să-l târască afară iar la lumina stelelor să-l sărute, disperată, așa cum văzuse în filmele cu îndrăgostiți! De ce nu o invita nimeni, de ce nu era și ea privită ca o fată? Când Liviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și împacheteze lucrurile, Violeta, fosta colegă de generală, o surprinse cu cele trei volume ale romanului în mână. Ce ascunzi acolo? Ura indiscreția Violetei, talentul ei de-a se băga, cu de-a sila, în sufletul oamenilor. Fata îi smulse un caiet, îl deschise și își aruncă privirea pe foile scrise. Făcu ochii mari, plini de mirare: Liviu Livianu?! Luana crezu că leșină de furie. Întinse mâna dar, mai iute, Violeta ascunse caietele la spate. Trebuie să citesc asta. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dar știa că se petrecea în el ceva mai mult deatât. Copila aceasta îl definise, negru pe alb, cu o intuiție vrăjitorească. Prezența lui Făt-Frumos atât de aproape o răscolise întru totul. Se pierduse și nu-și putea ierta asta. Smulse caietele cu gestul unei sălbăticiuni, încălecă pe bicicletă și dispăru. Ajunsă acasă își regăsi cu greu respirația. Cum de lăsase să se întâmple așa ceva? Cum de îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dirigintelui. Când realiză că obraznica din banca a treia îi face portretul, se înroși de indignare. Ancorat, cu cruzime, în fața a treizeci și șase de "spectatori", George Bană făcea fețe-fețe. În sfârșit, Luana termină desenul. Colega din spate i-l smulse de pe bancă și privindu-l rămase mută de uimire. Asemănarea era izbitoare. Foaia de hârtie trecu din mână în mână în timp ce, nădușit, George se îneca în ploaia de priviri căzute grămadă asupra sa. Din ziua acea, de câte ori se întâlniră întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să nu se mai termine. În tramvai o întrebă cum o cheamă. Luana Leon. N-am mai auzit numele ăsta până acum. Mi s-a mai spus. S-au despărțit la ușa blocului Luanei, nu înainte ca el să-i smulgă promisiunea că se vor întâlni a doua zi. Fata adormi târziu în noapte și visă doi ochi albaștri, așa cum nu mai văzuse vreodată. În a doua zi a prieteniei lor, ea nu avu stare. Se foi în timpul orelor și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]