21,979 matches
-
Ingrid... Restul de haine și le smulge singură: apar doi sâni tari, în formă de pepene galben, un stomac ușor concav, un buric adâncit, o burtă ușor convexă, două șolduri pline de femeie aparent slabă, un pubis mândru, două coapse solide și lungi. — Și asta? E tot o uniformă? spune Sheila. Ai rămas tulburat. — Nu, asta nu... murmuri tu. — Ba da! strigă Sheila. Trupul este o uniformă! Trupul este miliția armată! Trupul este acțiune violentă! Trupul este revendicarea puterii! Trupul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mă-ntorc la o societate primitivă, elimin și vânătoarea și pescuitul. Natura... Ah, ah, să nu credeți că n-am înțeles că povestea cu natura e altă impostură: să moară! E suficient să rămână un strat de crustă terestră destul de solidă sub picioare și golul de toate celelalte părți. Îmi continui plimbarea pe bulevardul care, acum, nu se mai deosebește de câmpia nelimitată, pustie și înghețată. Nu mai există ziduri, cât vezi cu ochiul, nici munți sau dealuri; nici un fluviu, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o conduse în bucătărie. În fața chiuvetei, umplând un fierbător cu apă, stătea o femeie la vreo treizeci și cinci de ani. Era vizibil mai înaltă decât domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe și, deși mai slabă decât Mma Ramotswe, părea mult mai solidă, având bicepși conturați și picioare bine-făcute. Pe cap purta ditamai pălăria roșie, uzată, și avea un halat albastru peste rochie. Purta pantofi confecționați dintr-o piele curios de lucioasă, aproape ca pielea lăcuită din care se fac pantofii de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ocupată, spuse ea, dându-le parcă de înțeles s-o lase în pace. Sunt multe de făcut în casa asta. — Ei, da, aprobă Mma Ramotswe. Într-adevăr, sunt multe de făcut. O casă murdară ca asta cere multă muncă. Menajera solidă încremeni. — De ce spuneți că-i murdară casa asta? întrebă ea. Cine sunteți dumneavoastră să-mi spuneți mie că-i casa murdară? — Dumneaei... începu domnul J.L.B. Matekoni, dar fu redus la tăcere de privirea tăioasă a menajerei. — Spun asta pentru că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ziua de azi dai numai peste slăbănoage cicălitoare. Aceasta o să vă facă foarte fericit. Domnul J.L.B. Matekoni aprobă complimentul. — Da, confirmă el, sunt un bărbat norocos. — Iar acum trebuie să-i cumpărați un inel foarte mare, continuă bijutierul. O femeie solidă nu poate să poarte un ineluș minuscul. Domnul J.L.B. Matekoni își plecă privirea. — Eu mă gândeam la un inel de dimensiune mijlocie, răspunse el. Nu sunt un bărbat bogat. — Știu cine sunteți, zise bijutierul. Sunteți proprietarul garajului Tlokweng Road Speedy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
involua de la a fi o persoană grasă, care doarme confortabil la umbra unui copac, la o persoană slabă, fără un șezut pe care să șadă și, probabil, din cauza asta, incapabilă să doarmă. Și cu ea cum rămâne? E o doamnă solidă - de constituție tradițională - și, cu toate astea, nu are nici o problemă să-și doarmă numărul necesar de ore. Nu era decât un alt atac la adresa oamenilor, inițiat de cei care n-aveau nimic mai bun de făcut decât să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu o adâncitură vizibilă în ușa de pe partea șoferului. — Nu sunt genul de persoană care apelează la detectivi particulari, mărturisi el așezându-se tulburat pe marginea fotoliului confortabil, rezervat pentru clienți. În fața lui, cele două femei îi zâmbeau încurajator. Femeia solidă - ea era șefa, știa asta, fiindcă îi văzuse fotografia în ziar - iar cealaltă, cu coafura ciudată și cu rochia extravagantă, era probabil secretara ei. — Nu trebuie să fiți stânjenit, îl încurajă Mma Ramotswe. Suntem solicitați de oameni de tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
soiul de oameni răi, inclusiv criminali. I-a văzut stând în sala de judecată și spunând minciuni, fiindcă știau că au ajuns să plătească pentru faptele lor reprobabile. Îi privea când judecătorii îi condamnau la moarte și vedea cum bărbați solizi, puternici, care bătuseră sau înjunghiaseră alți oameni, se transformau în niște copii mici, speriați și se văicăreau că le pare rău pentru toate faptele lor rele, pe care mai înainte tăgăduiseră că le-ar fi înfăptuit. Cu o asemenea ocupație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mâna pe creion, verifică ora exactă și făcu o însemnare: Mma Makutsi intră în aripa servitorilor la 14.10. Erau două servitoare, exact cum anticipase. Una era mai în vârstă și avea laba gâștei ]n colțul ochilor. Era o femeie solidă, cu pieptul generos, îmbrăcată într-o uniformă verde de cameristă și o pereche de pantofi albi scâlciați, de felul celor purtați de infirmiere. Femeia mai tânără, care părea să aibă vreo douăzeci și cinci de ani, vârsta lui Mma Makutsi, purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fi adîncit Într-un vîrtej indescriptibil, fără timp de gîndire, căci acționă numai sub impulsul instinctului și al reflexelor, zburînd În zigzag printr-un labirint de ramuri și pietre, pînă cînd simți, pe neașteptate, consistența uitată a ceva ferm și solid sub picioarele lui șubrede: pămînt zgrunțuros și stînci calde, pe care făcu cîteva salturi scurte și comice de bețiv, pentru a rămîne În cele din urmă foarte liniștit, cu aripile Întinse și părînd surprins de propria lui ispravă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acea distanță nu Îl avantaja, dată fiind lungimea armei adversarului său, și brusc, În mod cu totul neașteptat, se năpusti Înainte, aruncîndu-se asupra lui Oberlus și punîndu-l la pămînt, grație acelui impuls și faptului că era mai Înalt și mai solid. Se rostogoliră prin nisip pînă cînd ajunseră În apă, Încercînd să se rănească reciproc, lovindu-se, mușcîndu-se și trăgîndu-și șuturi, Într-o Încleștare feroce și disperată, fără noblețe și stil, cu josnicia și furia cîinilor vagabonzi care abia așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mea. Nu voiam să mă simt mai bine pentru faptul că eram încă-n viață. Să-ncep să compensez. Voiam doar să mi se repare fața, dacă era posibil, dar nu era. Când e timpul să mă reintroducă pe mâncare solidă, din nou cuvintele lor, îmi dau piure de pui și morcovi pasați. Mâncare pentru bebeluși. Totul pasat sau pulverizat sau zdrobit. Ești ceea ce mănânci. Infirmiera îmi aduce anunțurile matrimoniale dintr-un buletin informativ. Sora Katherine se uită peste ochelari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Aubergine Dreams. Capitolul 7 Sari mult înapoi la ultima Zi a Recunoștinței de dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să iau cina cu ai mei. Asta-i pe-atunci când încă mai aveam față și nu eram în război cu hrana solidă. Pe masa din sufragerie, acoperind totul, e-o față de masă pe care n-o țin minte, o bucată chiar frumoasă de damasc albastru cu margini brodate. Nu-i un lucru pe care mă aștept să-l cumpere mama, așa că întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la noi de parcă am fi cățelușii ăia pe care-i vezi în spatele vitrinei pet-shopurilor din mallurile de periferie. De parcă am fi cățelușii ăia cu secreții galbene la ochi și la gaura curului, care știi că nu vor căca niciodată materii solide, dar tot sunt de vânzare pentru șase sute de dolari bucata. Cățelușii ăia-s așa de triști, că până și fetele dolofane cu permanentele alea scârboase de studente la colegiu stau ore-ntregi să ciocănească-n vitrină, zicând: „Te iubesc, micuțule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în miezul fierbinte era Cocoș, iar în jurul său se întindea o stare de buimăceală, de balamuc vesel, iresponsabil, care te putea face să crezi că lumea a ajuns într-o situație în care totul este posibil. Nimic nu mai era solid, nimic nu mai trebuia ori nu mai merita să fie respectat, pentru că oricum se putea întîmpla orice oricui. Cel puțin asta îi spuneau lui printre rînduri reportajele ilustrate din Dimineața ori din Universul. Noroc, era un fel de a zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
impotența ordinii și-a forțelor ei în fața unui ciomăgar de drumul mare, cu nimic mai periculos decît fusese altădată Pantelimon ori Coroi, simple subiecte de impresionat adolescenții și domnișoarele după felul în care se arăta că nimic nu e zdravăn, solid, controlat, capabil, eficient, nimic din ceea ce alcătuia proaspăta democrație ce urma regimului militar al Generalului, "afacerea Cocoș" privea destul de mult Serviciul. Dar poate nu era decît o gogoașă, o "bombă jurnalistică", nimic mai mult și Mihail nu avea voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
O să-l caut săptămîna asta, cel tîrziu săptămâna viitoare pe Șerban Pangratty și prin el o să iau legătura cu domnii ofițeri. Cred să am noroc, prezența mea în casa lui Basarab Cantacuzino poate fi un cap de pod. Nu prea solid, însă altceva nu avem, domnule Mihail." Șeful Serviciului se uită prin el ca prin sticlă. N-a scos un sunet timp de cîteva zeci de secunde, părea mai cenușiu ca niciodată, își frecă încetișor umărul stîng, degetele îngălbenite de tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cîștigată. S-a invitat. Chiar într-un fel în care îi dădea dimensiunile triumfului acțiunii: a acceptat fără să crîcnească condiția pusă cîteva zeci de minute. Nu se grăbea, nu era ocupat, nu mai era!, dar a pipăit terenul, era solid, putea păși cu nădejde. Dacă l-ar fi chemat, lucrurile s-ar fi precipitat. Bătaie de cap, să fugă, să se ascundă, chiar la generalul Broșteanu ori la Cihoski, ei nici n-ar fi știut că prințul Cantacuzino de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de piele de căprioară. Cu cealaltă mână strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vârf, din fâșii subțiri de piele care, după ciucurele roșu din punctul unde se sfârșea Împletitura, ajungea un solid bici aprig ce șfichiuia ca un șarpe. Proprietarul Îl folosise până atunci doar o singură dată, la ieșirea din Arad, acolo unde macadamul se pierdea Într‑un drum de țară. De fapt, adevărul era că de două ori, prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
încât se solidificase. Cum e posibil?... se văzu nevoit să întrebe Vetéa Pitó. Am mai auzit de asta și mai demult, dar oricât m-am gandit, nu reușesc să-mi dau seama cum se poate transforma apă într-o insula solidă, albă și rece... O fi lucrătura vrăjitorilor? Este lucrătura zeilor, răspunse Navigatorul-Căpitan cu calm. Soarele, marea, ziua, noaptea și stelele există pentru că Taaroa le-a creat astfel și, în același fel, acolo, în sud, a dorit să creeze aceste ciudățenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ace lungi făcute dintr-un material extrem de rezistent, asemănător celui din care erau făcute cutițele, crucile și monedele pe care li le dăruiseră cu atâta generozitate. — Nu încape îndoială că sistemul acesta ușurează foarte mult muncă, iar încheieturile sunt mai solide, recunoscu dulgherul. Dar nu reușesc să-mi imaginez cum or proceda ca să le înfigă atât de adânc în lemn. A doua zi, însuși Miti Matái se strădui să-i explice celui mai în vârstă dintre naufragiați că singura lor speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oamenii lui - la bordul Mararei. Fermitatea care se putea citi în ochii Navigatorului-Căpitan, care refuză din cap, îl făcu până la urmă să accepte propunerea, astfel că la amiază spaniolii și polinezienii își uniră eforturile și traseră barcă pe plajă. Era solidă, avea vreo șapte metri lungimepe doi lățime și un catarg la care putea fi adaptată una din velele galionului și, cu toate că se găsea într-o stare destul de proasta, datorită marginilor ascuțite ale coralilor, era evident că n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
chiar să creadă că era de dorit ca Niho-Nui să devoreze mai repede navă și să sfârșească astfel cu această situație insuportabila. O să ieșim noi din asta, îl asigura într-o zi Miti Matái. Era mai rau atunci cand apele deveniseră solide, iar tovărășii mei mureau de frig... Se uită cu ochi triști la echipajul sau abătut și adaugă cu amărăciune: E rau să vezi cum ți se scufundă piroga, dar și mai rău este să vezi cum ți se scufundă echipajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
publicitate. Vaporul s-a scufundat, sunt sute de victime. La ora unsprezece, film artistic. Spilcuitul își rescrie în minte prezentarea casetei video pentru investitori așa încât să includă și Actele Divine. Dezastrele imposibil de prezis. Și importanța crucială a unui plan solid de afaceri pentru oamenii care depind de tine. El fiind produsul său. Mascându-și scopul. El, camera din spatele camerei. Cum scufundarea vasului ăluia de croazieră a durat atâta, se pare că blonda noastră platinată sare din schemă. Înainte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
slujbă plicticoasă. Atunci când crești un copil. Doamna Clark pe scenă, cu brațele încrucișate pe piept, fiecare mână ținând cotul celeilalte ca un leagăn pentru niște sâni aleși de o femeie mult mai curajoasă. O femeie cu o spinare mult mai solidă. Sânii ăștia îi amintesc acum de toate greșelile despre care ea crezuse c-o vor salva. Pleoapele ei sunt tatuate cu portocaliul care arăta atât de șic acum douăzeci de ani, buzele ei mai întâi siliconate, de mărimea și forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]