3,003 matches
-
Berman ne reamintește că În epoca medievală, oamenii „nu erau foarte preocupați de felul În care apăreau În față celorlalți”22. Sentimentul de sine crescut l-a adus cu el pe cel de autoreflecție și, deloc surprinzător, nesfârșitele ore petrecute solitar În față oglinzii. Accentul crescând În ceea ce privește sinele și autonomia personală și-a pus amprenta pe schimbarea stilului de mobilier. Scaunul a fost introdus În juul anului 1490 la Palatul Strozzi În Florența 23. Înainte, oamenii ședeau pe bănci de lemn
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
1994, 3-4; Simbolologul Vasile Lovinescu, CC, 1994, 9-11 (semnează Eugen Simion, Valeriu Cristea, Florin Mihăescu, Roxana Cristian, Radu Vasiliu, Silvia Chițimia, Jana Morărescu, Alunița Cofan și Dan Stanca); Ștefan Borbély, Un ezoteric: Vasile Lovinescu, APF, 1995, 3-4; Dan Stanca, Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu, Iași, 1997; Claudio Mutti, Penele Arhanghelului. Intelectualii români și Garda de Fier, tr. Florin Dumitrescu, pref. Philippe Baillet, postfață Răzvan Codrescu, București, 1997, 105-114; Dicț. scriit. rom., II, 768-771; Simion, Fragmente, IV, 237-258; Eugen
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Topîrceanu. Proză dă mai cu seamă D.D. Pătrășcanu (care susține și rubrica intitulată „Convorbirile mele”), dar se tipăresc și scrieri de I.C. Vissarion și Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Gala Galaction, Liviu Rebreanu. Directorul ziarului semnează, la rubrica „Din carnetul unui solitar”, comentarii politico-culturale; D. Teleor reia unele „anecdote” din viața lui Mihail Kogălniceanu. Spre finalul existenței L., se înfiripă și un oficiu critic prin H. Sanielevici și D. Teleor, care analizează cărți de Romain Rolland și Sully Prudhomme. Articolele de cultură
LUMINA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287908_a_289237]
-
primul vas, iar procesul continuă în această reciprocitate. Comunicarea intrapersonală are un rol important în dezvoltarea unei problematici și ajungerea la soluții valoroase; Standinger (apud Faulkner, Littletod, Woodhead, 1998) a observat că, spre exemplu, adulții care acordă câteva minute reflecției solitare/personale după discuțiile cu ceilalți oferă apoi soluții mai sofisticate la situațiile de viață, în comparație cu adulții care lucrează singuri sau care participă la discuții cu alții, dar cărora nu li se oferă ulterior aceste momente de singurătate. Iată raționamentul în urma
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
presupune participare, comuniune, consens liturgic”. Relația dintre autor și cititor este integratoare. În plină ofensivă a „gândirii slabe”, S. reactualizează, atât în eseuri cât și în proza de imaginație, tipul de creator vizionar. Considerat în raport cu generația sa, el este un solitar. Nu însă unul indiferent, ci definindu-se prin distanțare și diferențiere polemică. Încă de la romanul Vântul sau țipătul altuia scriitorul contestă statutul și finalitatea literaturii ca pură „aventură a limbajului”, ca „inginerie textuală”. „Tehnologia textului - spune un personaj - e la fel de
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
el pe substanța textului. Și cadrul cultural se dovedește mult diferit de al congenerilor. Pe diferite planuri, modelele sale se numesc Gogol, Dostoievski și Mihail Bulgakov, René Guénon și Vasile Lovinescu (acestuia îi consacră în 1997 și un eseu, Contemplatorul solitar), generația „Criterion”, de la care preia strategii / moduri de raportare la realitate: bunăoară, de la Emil Cioran luciditatea dureroasă cu care „scepticul de serviciu” scrutează tradiția și identitatea culturală a românilor, dar și iluziile omului occidental și ale omului în genere; de la
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
cel al extazelor mistice. DANIEL CRISTEA-ENACHE SCRIERI: Vântul sau țipătul altuia, București, 1992; Eu și iadul, pref. Vasile Andru, București, 1993; Simbol sau vedenie, București, 1995; Aripile arhanghelului Mihail, București, 1996; Apocalips amânat, București, 1997; Cer iertare, București, 1997; Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu, Iași, 1997; Ultima biserică, București, 1997; Muntele viu, Iași, 1998; Ritualul nopții, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1998; Veninul metafizic, Iași, 1998; Morminte străvezii, București, 1999; Ultimul om, Iași, 1999; Domnul clipei, București, 2000
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
Graalul în noroi, „22”, 1998, 36; Marius Tupan, „Cel mai cumplit lucru este să mori în viață...” (interviu cu Dan Stanca), LCF, 1999, 17; Miruna Mureșanu, De vorbă cu... Dan Stanca, „Universul cărții”, 1999, 5; Alex. Ștefănescu, Un mare scriitor solitar, RL, 1999, 29; Tudorel Urian, Cartea neagră a tranziției, „Cuvântul”, 1999, 9; Catrinel Popa, Universuri paralele, RL, 2000, 4; Dan Bogdan Hanu, Ultimul Stanca, DL, 2000, 3; Dan C. Mihăilescu, Rezervația de suflete bizare, „Ziarul de duminică”, 2000, 18; [Dan
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
calmă și luminoasă”, și se referă la un „sentiment al matinalului”, provenit dintr-o luminozitate când bogată, rembrandtiană, când aerată, vermeeriană, constituind nota distinctivă la S. „Aceasta este colina raiului negreșit; / din ea cresc ierburi înalte cu seve bogate,/ flori solitare, heraldice plante/ și frunza de viță ce cântând se zbate,/ smucindu-și zdrențuitul veșmânt, întorcându-l pe dos, ocrotind ciorchinii.../ Și iată, aracii strigoi care se-nmlădie și se pleacă/ spre a iscodi grelele poame ce-și arată sânii/ unde
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
manifestările specifice apar sub aspectul unor conduite regresive dacă le raportăm la atitudinile anterioare. Copilul se izolează, Întrerupe relațiile cu prietenii, se izolează afectiv și față de membrii familiei, refuză să meargă la școală, apar crize de agresivitate, de depresie, vagabondaj solitar. Apar preocupări obsedante, renunțarea la cele vechi. Sub aspectul limbajului, poate apărea un mutism secundar. La Început autistul refuză să vorbească În afara familiei, apoi și cu membrii familiei, dar uneori comunică prin scris sau desen. Sub aspectul organizării lingvistice, apar
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
din dicționare, Învață limbi străine sau inventează o limbă nouă cu o gramatică și sintaxă inventată de ei. Pot reține ușor denumiri, chiar dacă sunt lungi, nume de oameni de seamă, poeme, cântece. Dar În toate cazurile elementul semnificativ rămâne verbalismul solitar cu sine, pentru sine. La ei limbajul nu are o funcție de comunicare cu ceilalți. Indiferența, opacitatea la ce i se vorbește e ceva obișnuit. Nu răspunde când e strigat, pare indiferent la zgomote. Pot apărea și regresiuni ale limbajului. Dispar
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
i-au adus recunoașterea internațională, sunt anticipate în literatura sa din anii ’30. Semnalând publicarea în germană a unei ediții de opere ale lui I., un reputat istoric al teatrului modern, W.D. Lange, îl numea pe dramaturg „un călător solitar”. Ceea ce era exact, în sensul că scriitorul nu aderase la nici o mișcare literară a vremii și pe cele mai multe le trata cu nepărtinitoare ironie. Pe de altă parte, unii exegeți au avut dreptate să identifice în opera de dinaintea plecării în Franța
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
Provincia literară, „Front literar”, 1938, 2-3; Manu, Reviste, 202; Ilea, Mărturisirile, 59-61, 303; Nae Antonescu, „Idoli cu mască”, AST, 1982, 9; Radu Ciobanu, „Idoli cu mască”, T, 1983, 1; Lucian Valea, „Idoli cu mască”, ATN, 1983, 10; Nicolae Scurtu, Un solitar și un mare timid, RL, 1988, 8; Vasile Gionea, Oameni pentru care mi-a bătut inima, Ploiești, 1990, 208-209; Dicț. scriit. rom., IV, 316-317. L. D.
SPIRIDONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289834_a_291163]
-
și singurătate/port arma melancoliei” (Despre antropos). Fiind „armă”, melancolia devine curând și „artă”. Un volum se intitulează chiar Arta nostalgiei (1997) și cuprinde „poeme cuantice”, numite astfel pentru a se sublinia o aparentă lipsă de implicare. Lucid, discret și solitar, poetul contemplă universul cu teamă și, totodată, cu sentimentul participării la un act fără orizont. Omul, „o biată clonă dereglată”, este asemenea unui „robot melancolic”, oscilând între „programul înscris de la începuturi” și satisfacțiile simple (căderea frunzelor, „susurul apelor/ și mișcările
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
un condei sigur în imagistica impresionistă somptuoasă, cu ninsori pointiliste, pulberi de lumină, „neguri sfâșiate”, nori-„galere roze-n drum către Cythera” și îndrăzneli asociative precum „Noaptea se așterne ca pe nisip o undă” sau „În ochii-i verzi, smaralde solitare/ Cum pânze trec la orizont de vaste zări/ Se perindau ciudatele-i visări”. Între puținele texte rămase de la Tzara cel dinaintea erupției Dada, Pe râul vieții, Cântec, Poveste, Dans de fee dovedesc puțina compatibilitate cu modul poetic muzical, în utilizarea
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
Memorii, sub numele metaforic Aurora Furtună (Poeta cu soț irascibil), S. a lăsat amintirea unei femei cu fizic maiestuos și spirit cultivat (o preocupa astronomia, iar la revista „Sburătorul” ar fi trimis inițial versuri în franceză despre Praga medievală), fire solitară, ancorată în propria trăire, părându-le unora absentă până la indolență, altora agasant problematică. Cu excepția celor două versiuni ale Istoriei literaturii române contemporane lovinesciene, poeta nu a beneficiat, în lucrările de sinteză, decât de mențiuni enumerative. Conștiința procesului artistic, a „puterilor
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
pustnicii egipteni 191] tot de tânără - la 22 de ani - a rămas văduvă și cuvioasa Paula [mamă a patru fete și un băiat], ai cărei, pași s-au îndreptat, într-o viață în care și-a mortificat trupul, spre monahii solitari din Siria, Palestina, Cipru, și Egipt 192; în anii persecuțiilor declanșate de împăratul Traian și-a găsit sfârșitul [de martiră] și Simforosa, mamă a șapte copii, care fusese măritată cu Zodic, martirizat și el193; Sabina, o văduvă bogată din Hulin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nefericirii și a neplăcerilor cotidiene, pe care chiar dacă Încerci să le depășești nu vei reuși, totul sfârșind cu un eșec, și revenirea la starea inițială, ca soluție de consolare, așa cum putem vedea În cazul fiului rătăcitor. Suferința și durerea sunt solitare În planul existenței umane. Ele au o dimensiune ontologică și se Înscriu În situațiile Închise ale vieții individului, fiind condiții limitative ale acestuia ca persoană, dar și a vieții sale, ca posibilitate de desfășurare și Împlinire. Suferința și durerea sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
faptul că ține de datoria guvernului să intervină Împotriva șarlatanilor doar În momentul În care izbucnește vreo epidemie, În condițiile În care nu se iau nici un fel de măsuri În privința miilor de muribunzi secerați zilnic de boală În odăile lor solitare. În acest sens, guvernele ar trebui să intervină fie pentru alungarea tuturor medicilor și a artei lor, fie În vederea adoptării unor măsuri anume pentru a proteja viața omului mai mult decât În prezent”. Astfel de mărturisiri, ale medicilor Înșiși, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
eu, deși animalul cu pricina este probabil extrem de rar, de vreme ce nici măcar medicii sau farmaciștii din partea locului nu dețin nici un fel de cunoștințe despre mosc. Când ești În căutarea lui, trebuie să ții cont de faptul că aceste creaturi sunt sfioase, solitare și trăiesc În crânguri, unde Își construiesc vizuinele la adâncime, În spatele tufișurilor. Din această cauză specia despre care vorbim este departe de a fi exterminată. O serie Întreagă de naturaliști sunt de părere că animalul găsit de noi ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dintre care aviditatea lui romantică se Îndrepta spre convivialitate. Analizând procedurile relatate de călători Împreună cu cele contemporane, În special jaina, Marie-Claude Mahias e Îndreptățită să noteze că, În nordul Indiei, a mânca e un proces consumat, asemenea animalelor, În mod solitar și taciturn („Manger en Inde. Partage et transaction”, În Jean-Louis Flandrin, Jane Cobbi, Tables d’hier, tables d’ailleurs. Histoire et ethnologie du repas, Odile Jacob, Paris, 1999, pp. 347-369). 293. E important că, În urma experienței sale asiatice, Honigberger nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
soția și cei doi buni prieteni, Christian Lassen și August Wilhelm von Schlegel. Putem presupune că acest contact l-a motivat suplimentar să se intereseze de situația prezenței sikh la Lahore. Căci la Paris, Burnouf era mai degrabă un mare solitar, ca și unii dintre fondatorii orientalisticii cu care coresponda 1, În timp ce cealaltă generație, a călătorilor În Asia, era contrariul. Multe sunt evenimentele pe marginea cărora evoluează destinul de călător asiatic al lui Honigberger. Încă și mai important, el le fructifică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Tehnica citatului autentic sau fals este folosită și în Solilocvii (1989), carte precedată de un preambul în care S. descifrează titlul ales: pentru autor, cuvântul compus din solus și loquor semnifică mai degrabă dialogul interior de tip augustinian decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
arborează o mină gânditoare. Expansiunile sufletești ale vârstei le proiectează mai ales în proză, nu în schițele cu tentă umoristică, firește, ci în formula clorotică a poemului în proză, cu despletite înfiorări de melancolie și de extaz. „Trubadur visător și solitar”, suspinătorul își mărturisește, îndurerat, amorul sublim pentru o copilă cu înfățișare diafană, de palidă madonă. Tonul plângător, cu impudice înduioșări, suferă de o incurabilă monotonie. Vocația lui S. se manifestă în publicistică. Avea condei ușor și o hărnicie nemaipomenită. În
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
a Junimii, care a impus în cultura română „o nouă etică ideologică și sufletească”. Cvartetul de „mușchetari” (I. L. Caragiale, B. Delavrancea, Al. Vlahuță, G. Coșbuc) este înfățișat cu o lipsă de detașare care deformează liniile. Dacă la Vlahuță, bunăoară, caracterizarea („solitar, fanatic și monahal”) s-ar potrivi, Caragiale, tras sub zodia „romantismului idealist”, e integrat, aiurea, curentului eminescian. S. glumește uneori și fără să vrea. SCRIERI: Sărutarea, Iași, 1903; Anecdote literare, Iași, [1930]; Pictorul Octav Băncilă, București, [1930]; Carnaval literar. Anecdote
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]