1,274 matches
-
adeseori prea puțin binevoitoare. Satira folclorică alocă un spațiu gene¬ros relațiilor create prin alianță, drama acceptării noii familii luând în mod frecvent note tragi-comice. Dar cine este receptorul atât de fin al cântecului împărătesc, intonat într-un moment al solitudinii rituale, când sacrul emergent reduce profanul la tăcere? De fiecare dată când fata începe să cânte, împărăteasa se simte amenințată: „Nime-n lume n-o auzea,/ Numai d-împărăteasa;/ Ea aude și-mi răspunde:/ «Ho, ho, ho, Măriuțo, ho!/ Nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a agravat. Totuși, am pornit la drum fără presimțiri sumbre, lăsînd În urmă bariera care marca limitele orașului Chuquicamata. CÎtă vreme ne-am aflat sub privirile locuitorilor din oraș, am avut un ritm incredibil de atletic, dar mai tîrziu, În solitudinea vastă a Anzilor golași, căldura aspră a soarelui care ne ardea cefele și greutatea prost distribuită a rucsacurilor ne-au readus la realitate. Nu eram prea siguri pînă În ce punct acțiunea noastră era „eroică“, așa cum o descrisese un polițist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
De asemenea - trenuțul cu aburi care te duce până în Brașovul atât de plin de virtualități și câte și mai câte... Vă sărut cu drag, Pierre (al vostru!) Dragii mei, nu încă atât de entuziasmat ca Pierre, apreciez însă această admirabilă solitudine de care aveam atâta nevoie! O vreme frumoasă ne dă forțe noi de muncă. Ar fi plăcut să vie și Ion. Vă sărută Vally Pierre, din Satulung, Augustei la București 8 august 1954 Draga mea Mămică! Ieri toată ziua am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Cred că datează din anii ´40-´50, seamănă mult cu cele din filmele cu gangsteri sau detectivi particulari ratați. Afară plouă cu "fum", cum se spune la noi, în Bărăgan. Cunosc o stare specială, bizară, unică, de fericire intelectuală, datorată solitudinii, bucuriei spiritului și exilului. Ciudat este că știu, chiar acum, în momentele în care scriu aceste rânduri, că ea nu se va mai întoarce niciodată. [Pasaj adăugat ulterior: firma Leviton nu mai fabrică lămpi de birou, ci doar aparatură electrică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
i se spune în limbajul administrației) numărul 4314, etaj IV, pavilion Bonenfant. O încăpere de 1,8 metri pe 2,4 metri, care a însemnat enorm de mult pentru mine. Aici am cunoscut bucuria muncii intelectuale și fascinația cunoașterii, deliciile solitudinii și întristarea fără de leac a dorului de casă și a singurătății. Ce rămâne după zece luni petrecute în Canada? O țară imensă pe care o cunosc prea puțin, bucăți care se lasă prea greu asamblate uneori. Universitatea Laval-un excelent loc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
câteva zile numai. Căci readaptarea la mediu se făcea cu aceeași inexorabilă necesitate cu care intervenea întotdeauna și tulburarea căreia îi punea capăt. Dar puritatea și calmul copilăriei le regăsesc în orele de reverie de care-mi amintesc destul de bine. Solitudinea era o condițiune rară, în mediul în care mă găseam. Ea se realiza mai ales în umbra și tăcerea dormitorului din momentul în care-mi întindeam capul în așternutul proaspăt și până ce somnul îmi închidea pleoapele. Stăteam "cu obrajii lipiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nouă) "La vie secrète". Suferința și ambițiunea, iată cele două probleme de care el pare cu deosebire preocupat în toată opera sa. Dar suferința și ambițiunea sunt lucruri pe care omul demn le disimulează cât poate. E explicabil de ce autorul "Solitudinilor" ajunge la concluziile romanului de care am amintit: Noi nu suntem ceea ce părem sau ceea ce se poate ști despre noi, conchide el. "La vraie vie est secrète!" zice unul din personajele cărței. "Toți rămânem închiși în drama existențelor noastre, fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mine cu bucurie. Singur și străin, deci. Peste așteptările mele; mai mult chiar decât mi-aș fi închipuit... Sala e așa cum o știam de demult (cu mici și neînsemnate schimbări numai), împrejurare care mărește și mai mult vagul sentiment de solitudine și de înstrăinare pe care-l resimt. Orchestra execută selecțiuni din opereta "Vânzătorul de paseri", cu vechea romanță "Când sermanul tatăl meu...", cu insistentul ei refren "Mai stai... mai stai... nu zbura..." Nu cântă decât orchestra; cuvintele aceste nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
viața noastr) spiritual) nu poate gravita decât În jurul acestor probleme șpoliticeț, când te implici În ele la nesfârșit, nu poți, din punct de vedere spiritual, s)-ți g)șesți timp pentru alte lucruri. Și nici nu poți atinge adev)rata solitudine, care este o condiție și o premis) obligatorie a creației, sursa și forță ei. Ești Împins continuu mai degrab) spre solidaritate, Împins din interiorul ț)u, si nu de vreo constrângere exterioar), deoarece tr)iești de la o emisiune de știri
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
al reacției emoționale, pentru c) ai ajuns s) reacționezi În acest mod și s) tr)iești sub tensiune. Reacțiile tale emoționale la orice știre despre pierderi de vieți omenești În Israel, despre doborârea unui avion sunt predeterminate... De aici, absența solitudinii, incapacitatea de a fi singur În sens spiritual și de a ajunge s) ai o viat) marcat) de creativitate intelectual)”. În timpul „r)zboiului de șase zile”, Yehoshua spune c) se simțea legat de un mare eveniment, c) se află pe
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
prezentat Joseph Karo* - o lucrare impresionant), consacrat) marelui jurist și autor al lucr)rii Shulchan Arukh. Karo a mai l)sat posterit)ții niște Însemn)ri personale, denumite Maggid Mesharim. Maghidul era un spirit care Îi vorbea „În liniște și solitudine” raționalistului Karo - o voce l)untric). În secolele XVI-XVII, maghidismul era larg acceptat de cabaliști, care credeau c) demoni sau spirite rele intrau În om și Îl tulburau, dar c) Îngerii preaputernici pot și ei s) între În om și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
iubind contemplarea” gusturilor, culorilor, formelor, miresmelor. Cred c) aceast) capacitate de a contemplă a fost și ea afectat). Ceea ce Îmi reamintește remarcă f)cut) de A.B. Yehoshua despre dificultatea (mai degrab) imposibilitatea) de a bloca vacarmul vieții moderne, „lipsa solitudinii, incapacitatea de a fi singur În sens spiritual și de a accede la o viat) de creativitate intelectual)”. În Vest, În America, nu suntem supuși unor asemenea tensiuni, Ins) avem și noi mecanisme interioare, reacționând la stimuli mai Îndep)rtați
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
să-i conduc singur, un băiețel de vreo patru ani. Părinții nu se văd pe mal; e posibil ca priveliștea acelei mari suprafețe de apă plumburie să mă fi impresionat până la a-mi inculca, o dată cu plecarea rudelor, un sentiment de solitudine care, dezvoltându-se monstruos, până la a deveni totală, a șters orice altă prezență umană din preajmă, lăsându-mă singur-singurel pe acel mal pustiu, față în față cu terifianta oglindă sură a lacului. * Marea istorie reflectată în microcosmosul copilăriei... Începutul războiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scrutătoare, asemănătoare cu unele poze ale lui Nietzsche, chiar tulburător de asemănător cu Nietzsche. Am zis : iată privirea omului care era un om sociabil și vesel și care-i făcea pe toți să râdă, dar care avea momentele lui de solitudine, din care privea foarte scrutător abisurile, aceste abisuri ale ființei umane. Există însă niște remarci interesante de raportat la Caragiale, care mi-au fost sugerate de lectura a două cărți - de una, în principal - ale lui Mihail Bahtin, în special
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
situația să cerșesc căldură de la cineva, așa că nu știu nimic despre umilința de a fi respinsă, negată și dusă în situația jignitoare de a trăi fără nici o simpatie de la cei care au fost atrași către mine. Octombrie A scrie e solitudine absolută, trimiterea gândurilor la plimbare, primirea altor gânduri din subconștient, acolo unde „trăiește” altcineva în toată cosmicitatea sa. L-am visat pur și simplu pe Brodski - ca și cum ne-am fi cunoscut mai demult. Era plăcut și amical. Vorbeam rusește? Cum
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
modest laborant zootehnician, lucrând la un laborator de lângă Constanța. Că din când în când venea la taverna unde m-a întâlnit, "din pur interes pentru oameni". Nu mai avea pe nimeni. Nemurirea înseamnă singurătate. "Mai mult decât absurditate, nemurirea înseamnă solitudine", repeta dânsul. "De asta am simțit nevoia să vă cunosc, mi-a spus, sperând că mă veți înțelege, măcar ca o formă de viață..." * Am stat mult de vorbă cu acest unic exemplar din istoria omenirii. Când ne-am despărțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ci prin jocul analogiilor conferă operei o mare putere onirică și lirică. Atracția este atât de irezistibilă, încât pictorul spaniol se "inventează", la un moment dat, ca personaj din Vecernia, cum sugerează acest pasaj din "New York-ul mă salută": "Ce solitudine imensă! Este adevărat (dar acest lucru accentuează cu atât mai mult melancolia orizontală) că în centrul geometric al câmpului, la o înălțime colosală, se ridică două siluete neliniștite și bine-cunoscute, în maniera statuilor antice, reprezentând cuplul tragic din Vecernia lui
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pierd prin moarte pe cineva drag, acest cuvânt indică o trecere împreună a unor ape învolburate, o abordare laolalată a unui obstacol, o întovărășire în străbaterea necazului ce survine violent. Condoleanțe adică nu ești singur. Dinspre această evocare a ne-solitudinii celui îndoliat glisează ideea de preluare a unei părți din povara situațională, de luare asupra mea a unui însemnat fragment din roca apăsătoare a morții ce-și deschide și etalează spectacolul macabru peste destinul prietenului meu. Condoleanțe adică îmi așez
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
asum drept mormântul neterminat, cavoul ce este încă retușat în așteptarea mea. În pofida acestei brize macabre ce îmi suflă pânzele corabiei de fragilitate existențială, înaintez spre mereu alte culoare ale situației nefericite ce m-a învăluit. Labirintul mă solicită întru solitudinea mea, amplificând-o. În interiorul său, mă resimt ca fiind singurul supraviețuitor al cataclismului ființei. Este ca și cum lumea a fost arsă de un astru rebel izvorât din pedeapsa divină, iar eu sunt unicul damnat la o moarte ce nu mai moare
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
efort radical de voință să renunț la pulsiunile revoltei individuale, voi resimți reactivarea conexiunii cu cei dragi rămași în exteriorul labirintului. Odată cu această reactivare voi percepe din nou faptul că nu sunt singur în lume cum începusem să cred, că solitudinea mea este una indusă, fabricată de mecanismul presiunii iluzionante a labirintului. De asemenea, sentimentul că am la cine să mă reîntorc și pentru ce să răzbat, labirintul fiind prețuit de alți semeni și prețuindu-i la rândul meu, va determina
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
zodia echilibrului și a speranței: echilibru, deoarece conferă stabilitate celuilalt călător și speranță din motivul inducerii unei mai mari încrederi în atingerea destinației finale. Astfel, cine se însoțește în parcursul drumului său cu un alt călător evită presiunea afectivă a solitudinii în mijlocul extensiilor, a singurătății ce agresează prin imaginea orizonturilor ce se deschid la nesfârșit. El cunoaște stabilitatea reflexiei în celălalt și dinspre celălalt, se cumpănește liniștitor în interioritatea sa prin confirmarea de către celălalt a propriei prezențe. Vorbind cu acest camarad
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
perimetrul circumscris, delimitat și prestabilit spre care se îndreaptă pasul călătoriei. Însoțirea la drum, acea co-apartenență la un mers dinspre un reper către un alt reper, nu oferă doar fermitatea echilibrării lăuntrice prin diminuarea până la anulare a sentimentului necrozant al solitudinii unei pierderi irecuperabile în depărtări. Mai mult, ea induce și irumperea speranței în ducerea la bun sfârșit a călătoriei. Însoțitorul, celălalt călător nu doar te confirmă pe tine drept călător existent, real, dotat cu o personalitate ce se opune anihilării
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a călătoriei, posibilitatea deplinei împliniri a acesteia se amplifică substanțial. Ceea ce importă aici, însă, este că însoțitorul-călător, ordonat sau mai puțin ordonat decât călătorul pe care îl însoțește spre aceeași destinație, reprezintă, pentru acesta, un izvor de solidaritate ce alungă solitudinea deprimantă și o nesecată sursă de încurajare. Asistăm aici la o dialectică a călătoriei în doi, la un proces de interschimb dual în care fiecare dintre ambi actori își manifestă unul celuilalt trăsăturile și modalitatea de a acționa specifice călătorului-însoțitor
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Însă viziunea unei corporalități supusă însângeratei sfârtecări, impactul dur al imaginii cruzimii dezlănțuite într-un spectacol grotesc-oripilant pot reduce șansele de-a percepe mai profund un alt adevăr decisiv survenit aici, cel al singurătății cristice. Desigur, se evocă frecvent ideea solitudinii lui Hristos în pătimirea calvarului final, dar cu referire la părăsirea, la abandonul său de către adepții lui. Abandonul sau părăsirea, rămânerea întru solitudine, ideea de a fi ajuns singur ține de procesualitatea unei aruncări, unei proiecții într-un deschis ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mai profund un alt adevăr decisiv survenit aici, cel al singurătății cristice. Desigur, se evocă frecvent ideea solitudinii lui Hristos în pătimirea calvarului final, dar cu referire la părăsirea, la abandonul său de către adepții lui. Abandonul sau părăsirea, rămânerea întru solitudine, ideea de a fi ajuns singur ține de procesualitatea unei aruncări, unei proiecții într-un deschis ce lasă în spate coprezențele anterioare. Ai devenit singur, adică exilat de ceilalți într-o extensie anonimă, într-un câmp al nimănui și al
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]