1,275 matches
-
jalea și jubilația mulțimii, pentru poftele ei rele, un astfel de tânăr, ajuns om în toată firea, nu și-ar mai inventa sau blestema mama, s-ar mulțumi cu absența ei. S-ar mulțumi, precum Cosimo, cu sine. Frenezia muncii, solitudinea, oroarea de clopote și foc și de carnea animalelor, temperamentul său neliniștit și ciudat, respectul său religios pentru natură, singura lui divinitate. Locuia, într-adevăr, într-un mare atelier sordid ? Nu permitea să-l măture, dar nici să-l viziteze
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care, pe de o parte, i-au dat o configurație specială sinelui, i-au acutizat sensibilitatea și dorința de cunoaștere, iar, pe de alta, i-au sporit distanța față de o societate și de o lume cu dezechilibre, sincope, iluzii, înfrângeri, solitudine, motive recurente în volum. Inadaptabilitatea (având drept corolar solitudinea) la aceasta, la preocupările ei, determină fie aspirația spre alte regnuri (De ce m-ai născut din carne, mamă, / când aș fi putut repeta piatra / când aș fi putut fi copac sau
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
configurație specială sinelui, i-au acutizat sensibilitatea și dorința de cunoaștere, iar, pe de alta, i-au sporit distanța față de o societate și de o lume cu dezechilibre, sincope, iluzii, înfrângeri, solitudine, motive recurente în volum. Inadaptabilitatea (având drept corolar solitudinea) la aceasta, la preocupările ei, determină fie aspirația spre alte regnuri (De ce m-ai născut din carne, mamă, / când aș fi putut repeta piatra / când aș fi putut fi copac sau spumă de mare...), fie cufundarea în singurul tărâm aproape de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fiind, de pildă, o creație pe care i-o închină. Clasicismul structural al autoarei este formulat cvasiprogramatic: ...lumina o iubesc! / Această duioșie a culorii / rostindu-mă în neființă! Aceeași teamă de un dezechilibru lăuntric se exprimă totodată și prin respingerea solitudinii: Ci n-aș vrea-n mersu-mi să-nserez / o altă umbră solitară! Cu ecouri uneori venind din tradiționalismul interbelic, dar și vag expresioniste, unele poeme din volum transferă în imaginarul lor aspecte amintind de episoade biblice sau mitologice, ca Mărul, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
autoarei. Precum în alte scrieri din prima etapă, în Femeia în fața oglinzii introspecția stă în primul plan, devenind uneori obositoare prin insistență. Tânăra Manuela, o alta Adriana, percepe și relfectă cu toată puterea urâtul zile, retrăgându-se în propria-i solitudine. Stările sufletești traduc, într-un paralelism mobil, ritmuri ale naturii și invers. Gândirea pentru eroină înseamnă privire în afară și mai ales înăuntrul ei, apelând la oglinda pe care o purta cu ea permanent. În privirile tinerei solitare se întretaie
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
primul plan, devenind apăsătoare prin amănuntul reflexiv relatat, prin densitatea obsedantă a trăirii de a trăi. Manuela, o altă proiecție a Adrianei, percepe și reflectă cu toată trăirea urâtul zilei prin sine, cu sine, de la sine, retrăgându-se în propria solitudine. În ritmul naturii eroina își deschide stările sufletești, reflectându-se reciproc: “Între ea și Fire era o armonie aproape perfectă, fie ca lumea exterioară se răsfrângea în oglinda ei, fie că ea era o oglindă a acesteia” . Memoria involuntară este
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
m-am însurat cu femeia asta? Apoi plecă în Lake District ca să cugete asupra acestei chestiuni. Începuse să bea ca să-și alunge singurătatea. Nu singurătatea pe care o simțea uneori când administra singur ferma și petrecea deseori zile întregi în solitudinea trufașă, regească a mlaștinilor, având drept companie doar oi și vite. Aceasta era mai degrabă singurătatea camerelor de hotel spartane din centrul Londrei: seara târziu, cu perspectiva unei nopți de insomnie și cu nimic altceva de ocupat gândurile decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
morți, fruntași la Învățătură, sau la scările late pe care urcam Învăluiți În fum de țigară și-un profund aer de singurătate laterală pentru a ajunge În sala de clasă unde se ținea cenaclul și se desfăceau În două ore solitudinea, cravata, puteam În sfîrșit respira, circular, În jurul mesei. Această deschidere siciliană explică destul de bine maniera de joc prin care erau pulverizate textele citite la cenaclu, În special de către tandemul inoxidabil Horia Gârbea / Radu Sergiu Ruba. Chiseliță le făceau. Cu sarcasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care nici nu se mai pun și pînzele de păianjen ale corăbiilor de altădată. Un oraș extrem de puțin prezent În cinema și excelent ales aici - datorită În special senzației de degradare miniaturală pe care-o degajă și aerului de definitivă solitudine cu care Învăluie personajele - pentru a fi decorul unei astfel de teme. O temă, cum am spus, a unui tăcut sfîrșit de lume sau doar al cîtorva indivizi - ceea ce-i totuna („CÎnd moare un om moare Întreaga lume”), o extincție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să le răspund la salut, să vorbesc lucruri fără nici o importanță, să-mi pierd timpul; și, astfel, nu puteam rămâne atât de singur pe cât voiam eu. Singurătatea îmi era acum și mângâiere, și hrană. Puțini moderni, cred, au cunoscut o solitudine mai aspră și mai deznădăjduită ca mine. Din octombrie până în februarie n-am văzut decât un singur om: pe paznicul bungalow-ului. Numai el putea intra în camera mea de lemn, numai cu el vorbeam, o dată sau de două ori pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu o împăcare nespusă în suflet, căci mi se părea că Maitreyi îmi ascultase chemarea, că vorbele mele au fost purtate de apă și de vânt până la ea. Nu știu dacă viețuiam sau nu real, în atâtea luni de complectă solitudine, dar aceasta era singura mea putință de supraviețuire. Nu mai eram de mult tânărul vânjos și optimist, știind ce vrea și ce poate, europeanul îndrăgostit de tehnică și pionierat, care debarcase cândva în India ca s-o civilizeze. Totul mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în cameră, n-am avut nici o tresărire și am privit-o ca pe un obiect oarecare. Am gândit mult în noaptea aceea, întrebîndu-mă dacă nu cumva dragostea mea prea mare pentru Maitreyi și șocul atât de aspru al despărțirii, și solitudinea n-au contribuit să mă neutralizeze sexualicește, n-au făcut din mine un neputincios sentimental și fricos; dacă nu cumva trăiesc departe de lume, pentru că nu o pot înfrunta, și m-am hotărât să renunț la dragoste și la femeie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Când se schimbă anotimpul, Majestatea Sa se mută la Yuan Ming Yuan, Marea Grădină Rotundă, și mă ia cu el. Este cel mai frumos dintre multele sale palate de vară. Generații de împărați au venit aici pentru a-și hrăni solitudinea. Locul este el însuși o legendă. E situat la nord-vest de Orașul Interzis, la optsprezece mile de Peking. Aici se află grădini în grădini, lacuri, pajiști, văi acoperite de ceață, pagode, temple și palate minunate. Ai putea colinda de la răsăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Tung Chih, Tao Kuang. Mi le amintesc bine pe aceste femei decrepite din Palatul Seninătății Binevoitoare. An-te-hai îmi zice: — Ar trebui să considerați prezența lor o onoare, doamnă. Ele se aventurează rareori în public, căci budiștii trebuie să cultive solitudinea. Doamnele sosesc în grupuri, îmbrăcate în bumbac subțire, de culoarea pământului. Cutiile lor de cadouri nu sunt roșii, ci galbene, împachetate în frunze uscate. Mai târziu voi descoperi că toate conțin același lucru, o statuetă a lui Buddha sculptată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de proză istorică ale lui Hasdeu (Rădăcini, Mărirea, Cumpăna, Căderea etc.) și sunt centrate pe momentele de cotitură ale vieții scriitorului, în vreme ce partea finală (Legături primejdioase și Excelsior) creionează, ținându-se în proximitatea faptelor verificabile, profilul omului de geniu sortit solitudinii, ca și portretul în mișcare al veșnicului rebel, polemist și fantast, care și-a trăit întreaga existență „cu graba tinereții”, rămânând astfel în chip esențial „un scriitor de tip «Sturm und Drang»”. Ambele monografii sunt însoțite de bibliografii bogate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289466_a_290795]
-
prieteni din lume", un trio inseparabil. Când sunt împreună, împărtășesc o strânsă complicitate și momente de fericire luminoasă. Sofia și Nathan adoră muzica clasică, traiul îndestulat, veselia. Sunt doi oameni cu spirit de bonvivant care îl smulg pe Stingo din solitudinea lui studioasă. Oricât ar fi fost ea de intensă, pentru tânărul scriitor această prietenie este însoțită de suferință. Căci Stingo este îndrăgostit cu patimă de Sofia, care, întoarsă din lagăr anemică, o epavă, înflorise din nou, datorită grijii pe care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
au marcat despărțirea de suprarealism, Tanning a continuat să-și reinventeze, în forme ce au inclus, treptat, și sculptura, dialectul minor, primitiv și pur, întins peste ariile neliniștii din abisul interior: copilăria și pierderea inocenței, descoperirea corpului și a sexualității, solitudinea inexorabilă, revărsarea vieții banale în ireal, revelate, fiecare, în frânturi de coșmar, în fetișuri bizare și amintiri grotești, proliferând liber, sub amprenta întunecată a unei sensibilități gotice. Romanul Abisul: un weekend este versantul narativ al artei Dorotheei Tanning, revers și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ceea ce, la drept vorbind, împarte cu toți ceilalți. Și-n cele din urmă fiecare se dedublează și se metamorfozează. Iar în prezența celorlalți devine diferit de ceea ce este singur. Nu are același comportament în public și în spațiul intim al solitudinii. * * * Aș dori să-nchei această trecere în revistă printr-o analogie: sugestia sau influența este, în plan colectiv, ceea ce nevroza este în plan individual. Ambele presupun: - o întoarcere de la gîndirea logică, mai precis evitarea acesteia, și o preferință pentru gîndirea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care pot acționa asupra realității oamenilor, ce par mai apoi a-și pierde orice contact cu aceasta din urmă. Iată încă un fapt, nu mai puțin exorbitant: această stare este condiția ce permite individului să se încorporeze masei. Sentimentul de solitudine absolută îl face să caute o viață inconștientă, asemănătoare propriei vieți, procurîndu-și sentimentul de a fi legat de masă. Și psihologii au zăbovit îndelung asupra acestor fapte fundamentale și caracteristice mulțimilor. Le Bon, zăbovind asupra lor, a avut o a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
individ se poate identifica cu deciziile lor și le poate înțelege dintru început, fără urmă de ezitare. Deveniți oglinzi perfecte ale mulțimilor, acestea ajung să se reflecte în ei la fel de ușor ca în ele însele. De aceea conducătorul, chiar dacă cunoaște solitudinea, nu are voie să știe ce înseamnă izolarea. Nu va putea niciodată rămîne exterior masei din care s-a ivit fără a ajunge să fie privit ca un prefăcut cinic, care își slujește propriile-i ambiții. Puterea lui e de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
conservare însuși ne interzice orice alte aspirații aventuroase, care ar putea pune în pericol existența noastră chiar. În marginile dar, ale României actuale, care de fapt și de drept public european este patrimoniul nostru credem că nu vom demerita de solitudinea și protecțiunea Puterilor Garante, dacă ne vedem siliți astăzi a lupta, și a lupta până la extreme pentru apărarea drepturilor și independenței noastre”. Invocând trecutul, Nicolae Adăniloaie, arată în lucrarea, Independența națională a României, că independența a fost visul românilor. Pentru
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
literar, P. mizează pe o cunoștere empatică a poetului. Totuși, pe lângă pasajele memorialistice sau pur ficționale, sunt de notat tentativa autoarei de a disloca vechile poncife suprarealiste (dicteul automat, hazardul obiectiv, umorul negru etc.) prin reabilitarea unor noi teme (plictisul, solitudinea, senzorialul, corporalitatea, copilăria), precum și prin aflarea unor punți stabile de contact între suprarealism și postmodernism. În primul său articol cu caracter programatic (Sensul poeziei, astăzi, 1987), P. își definește propria formulă poetică. Măcar în teorie, aceasta este consonantă cu postmodernismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
George Calboreanu, cel mai mare Ștefan cel Mare, stingîndu-se în uitare la azilul de bătrîni, Tudorel Popa, Paganelul copilăriei noastre, aruncîndu-se pe fereastră în urma unei crize alcoolice (ca și Furdui!), popularul Amza Pellea se pare iradiat, Constantin Rauțchi, distrus de solitudine și inaniție, Constantin Tănase, dispărut în urma bătăilor din beciurile poliției bolșevice, Emanoil Petruț, stins în singurătate și alcool... Și lista este lungă, lungă, dovedind că moartea nu trebuie batjocorită pe scenă, dacă nu vrei să te batjocorească, la rîndu-i. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
New York, 1980, pp. 1-24.</ref> Promisiunile neîmplinite ale lui 1789 sunt magma din care se hrănește fascinația revoluționară. Precedentul iacobin oferă modelul de la care se revendică o nouă specie antropologică, fascinată de investigarea posibilităților schimbărilor sociale. Opoziția „reacțiunii“, severitatea represiunii, solitudinea insurgen ților sunt factorii care explică, încă de la finele secolului al XVIIIlea, fizionomia particulară care va marca sensibilitatea revoluționară. Conspirația lui Babeuf este retorta în care se topesc elementele originare ale pasiunii moderne. Radicalismul egalitar al conjuraților duce mai departe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
puține ori, ne face să ne simțim demiurgi atunci cănd învingem bolile, cănd explorăm spațiul sau inventăm tot soiul de elemente menite a ne ușura viața. Însă, acest tip de cunoaștere nu este nici pe departe cel care poate alunga solitudinea ființelor umane. În accepția lui Emil Cioran „a cunoaște cu adevărat înseamnă a cunoaște esențialul, a te angaja în el, a pătrunde în el cu privirea și nu cu analiza sau cuvăntul”. Dar cum am putea cunoaște esențialul cănd acesta
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Eglantina Becheru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2310]