1,822 matches
-
vol. Veghe, în op. cit., p. 122. 32 Sonata morții, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 99. 33 Arhitectul, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 55. 34 CCX (56) (1956), în op. cit., p. 308. 35 CCVIII (54) (1955), în op. cit., p. 306. 36 Sonata iernii, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 98. 37 Mântuire, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 87. 38 CXCVI (42) (1955); Toiul primăverii, vol. Urcuș, în op. cit., pp. 294, 23. 39 "Încă o asemănare: când creanga se înfiripă din arbore, ea îi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nimicitoare precum "Attila și atacurile lui pustiitoare". "Voiam să-mi simt inima debordând, voiam ca totul să mă vrăjească precum concertul pentru clarinet, ca totul să se reverse ca în Appassionata, să fiu orbită de o lumină scânteietoare ca în Sonata lunii... Voiam "să-i trăiesc" pe Mozart și Beethoven". În căutările ei, Dominique Desanti a avut parte de unul sau două flirturi mai intense. Bineînțeles, scriitoarea nu le caracterizează astfel decât privindu-le retrospectiv. "Pe vremea aceea nu spuneam flirt
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
În „Flaut tenebra” Îl vedem orchestrând ospețe mari și cântece lăutărești pe buze, În gând și la mese, cu prietenii, fie și Închipuiți, dar și cu vorbe cărora numai el știe să le dea luciul strălucitor care ne poartă de la „Sonata lunii”, la „Sălcia plângătoare”, de la „Splendoarea cercului pătrat” și „Omul lunatec”, la poezia „Înscrisă În ...oglindă”: „Aizeop” și... „Poezia”. În toate se luptă cu tenebrele dar le și cântă - acuzându-le ori preamărindu-le. Poate de bucurie că a ieșit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Mulțumesc, frate, datorită ție o să fiu mai bine înarmat contra furiilor cerului. Locotenentul vrea să încerce pianul, îl lași?" Ar face o plăcere la toată lumea. Locotenentul nu așteptă altă invitație. Se așeză la pian și, după câteva improvizații, atacă o sonată de Mozart. Grigore se așeză sprijinindu-se cu cotul de tejghea, iar Panaiota, care aducea mandarinele, se opri în pragul bucătăriei. Învățătorul își întoarse scaunul și se așeză picior peste picior, ca un adevărat auditor de concert. Doar bețivanul singuratic
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îi făcu un semn care voia să zică: ce crezi, ăsta e un salon distins! Scitul își trase fără zgomot un scaun și se așeză lângă pianist. Când acesta termină, îl întrebă: "Ce-ai cântat, domnule locotenent?" "Mozart, domnule, o sonată de Mozart." Scitul, care nu auzise decât vag de Mozart, dădu din cap: "Mozart, Mozart..." "Un compozitor care a murit tânăr, la treizeci și cinci de ani..." "Vârsta mea, observă scitul, cu admirație pentru Mozart și cu melancolie pentru el însuși. Mi-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu carafele de vin dinainte. Când îi văzură intrând, le cerură într-un glas să le cânte ceva. Neînțelegând bine despre ce e vorba, locotenentul îi făcu învățătorului semn să aștepte, se așeză la pian și cântă rondoul final din sonata în la minor de Mozart, Alla turca, spre marea bucurie a pescarilor care îl aplaudară frenetic. Faci acum pe muzicantul satului, Filip?" Dacă le place Mozart, de ce nu? "À propos, ce-ai hotărât? Vrei să cânți ceva la concertul sanatoriului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și recunoscător ne-a aplaudat generos pe muzicienii amatori care eram. Și copiii erau mulțumiți. Și-au pregătit încălțările pentru Moș Nicolae, chiar și aceia care nu poartă și nu vor purta niciodată." Ce-ai cântat? Am început cu o sonată în stil popular românesc de George Enescu." Andante sostenuto e misterioso. Pe mine, pianul mă face să aud, ca în vis, tălăngile turmelor, trecând liniștite pe un plai de munte... Ușa se deschise cu zgomot, lăsând să intre un client
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
învățătorului ales de ei. Egumenul fusese discipolul vestitului ascet Ambrozie, el însuși discipolul lui Macarie, care fusese discipolul ascetului Leonid, care fusese discipolul lui Paisie Velicikovski.” <footnote Vezi Lev Tolstoi, Părintele Serghi, traducere de C. Petrescu și S. Recevski, în „Sonata Kreutzer și alte povestiri”, BPT, Minerva, București, 1979, p.149. footnote> Cunoscând de la biografii săi rigoarea aproape obsesivă cu care Tolstoi se documenta pentru fiecare dintre lucrările sale și amintindune de drumurile sale la Optina, suntem tentați să căutăm în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
al doilea prin disperare, așa cum ne-o spune și textul: „iar disperarea unde-l dusese? - la Dumnezeu, la credința lui din copilărie, care-i rămăsese neatinsă.”<footnote Vezi Lev Tolstoi, Părintele Serghi, traducere de C. Petrescu și S. Recevski, în „Sonata Kreutzer și alte povestiri”, BPT, Minerva, București, 1979, p.149. footnote> Și în primii ani de monahism, cei doi au un comportament aproape identic: amândoi își caută un părinte duhovnicesc, apoi renunță la viața de obște pentru a trăi în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
respirație. Și oare cum ne mai putem imagina suplețea muzicii? Poate fi scrisă într-o carte, reluând o formă inexprimabilă și complexă într-una de curcubeie sonore, înșirate parcă pe fir de borangic, melancolic și sensibil. E forma magistrală a sonatei, e știința instrumentală a armoniei. În cortegiul de acorduri e doar sublimul sunet. Sunetul era lumina... Și profesorul George Pascu, cel fără de care activitatea muzicală ieșeană de câteva decenii nu putea fi concepută, și-a dăruit tot sufletul reperelor istorice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în ritmul unduios al emoției plăcute și al bucuriei de a asculta minunăția sunetului. Se spune că muzica ar fi cea mai de preț creație a umanității. Operei, care combină muzica, poezia și teatrul, se alătură oratoriile și misele, simfoniile, sonatele, concertele, rapsodiile, uverturile, preludiile, serenadele, baladele, încât ascultând versiunile celebrei Ave Maria, de pildă, scrise de Bach, Schubert sau Gounod, îl transportă pe om în atmosfera misterului sacru. De la culturile antice, care aveau propriul lor gen de muzică, la cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
razei purtătoare în infinit, ne cuprinde și uităm de noi, uităm de totul. Unde suntem? Muzica se sprijină pe har iar omul pe prelungirile sale metafizice, pe ființa dincolo de ființă. Muzica capabilă de revelații sublime. Dacă luna naște fantasme nocturn-aeriene, Sonata lunii lui Beethoven este "însăși luna pe pământ". Muzică, vis, iluzii, stare de grație, încântare, grandoare. 37 Încerc o stare de fericire inefabilă atunci când pornesc la drum și pe... căile cunoașterii naturii. Cerul e nespus de albastru și aerul pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Am umblat pe străzi și mi-am amintit de Retif de la Bretonne și cîteva din cuvintele pe care le-a scris pe zidurile de pe insula Saint-Louis: "Rediere dies beati juventutis" ("S-au reîntors fericitele zile ale tinereții"). [...] Îți scriu pe "Sonata" lui Cesar Franck, interpretată de Lola Bobescu și Valentin Gheorghiu. Ascult tot timpul muzică. Ea este o victorie (cum e dansul pentru alții și în general) asupra nebuniei din mine. Laus stultitiae. Hm! * Chiar dacă o literatură mare se "cunoaște" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Prin el, arta țăranului român s-a Înscris În universalitate. Tot folclorul a fost sursa majoră de inspirație a lui George Enescu (1881-1955), cel mai de seamă muzician român, violonist, pianist, dirijor și compozitor. Enescu a compus rapsodii, simfonii și sonate, interpretate În Întreaga lume, dar care nu se pot desprinde de o tonalitate specific românească (numele Îi este Îndeobște apropiat de cel al ungurului Béla Bartók, la rândul lui autor al unei muzici „universale“, pe fond folcloric maghiar). Enescu a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în jur, nici țipenie de om. Locul îmi amintește foarte mult de „zona” din Stalker-ul lui Tarkovski, în care pătrundem, însă nu călare pe o drezină de cale ferată, precum cei trei protagoniști din film: „scriitorul”, „savantul” și călăuza lor „sonată”, ci la bordul unui vaporaș. Dar cu ce scop, ce căutăm aici? Încă nu știm. În scurt timp, pe punte, sus, nu mai găsești un loc liber. Vântul se întețește, se face tot mai frig, crește tangajul. Pe puntea inferioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne face să credem că mai târziu, el va putea descoperi și pune în valoare toată comoara și frumusețea muzicii noastre românești”. Presa de atunci releva faptul că programul bine întocmit a fost executat cu „o măiestrie fără seamăn”. În Sonata în re major de Georg Friedrich Händel și aria de Johann Sebastian Bach, violoncelistul a știut să redea muzica clasică, pe cât de simplă, pe atât de pretențioasă în executare, în toată solemnitatea și măreția ei. Concertul în mi minor de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
într-adevăr, până la urmă Hilda îi cedează. Experiența i-a reușit deci lui Holdengraeber, „teza“ și-o vede confirmată, dar prețul succesului este nebunia urmată de sinucidere. Pompiliu Constantinescu a vorbit despre „misoghinismul tolstoist“ al cărții lui Benador, trimițând la Sonata Kreutzer și deslușind, în temeiul acestei apropieri, o urmă de tendenționism la prozatorul nostru și chiar o contradicție între ceea ce în romanul său este „luciditate demonstrativă“ și devastatoarea suferință provocată de gelozie. Dacă este lucid, dacă experimentează, dacă știe cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
clapelor. Recitalul a fost titrat de jurnalul festivalului ce apare zilnic, cu sublinieri majuscule că Recitalul lui Radu Lupu va avea loc în memoria Mihaelei Ursuleasa. Așadar motiv de emoții în plus, atât pentru interpret, dar și pentru melomani. Între Sonata pentru pian nr. 20 în La Major, D 959 și Sonata pentru pian nr. 21 în Si bemol Major D 960 de Franz Schubert din program, fiecare cu o durată de aproximativ 40 de minute, a fost o pauză de
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
cu sublinieri majuscule că Recitalul lui Radu Lupu va avea loc în memoria Mihaelei Ursuleasa. Așadar motiv de emoții în plus, atât pentru interpret, dar și pentru melomani. Între Sonata pentru pian nr. 20 în La Major, D 959 și Sonata pentru pian nr. 21 în Si bemol Major D 960 de Franz Schubert din program, fiecare cu o durată de aproximativ 40 de minute, a fost o pauză de o jumătate de oră. Cum oare aș putea să traduc trăirile
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
sale miraculoase sau când izbucneau în acorduri edificatoare din care înțelegeai vraja unei muzici scrise cu durerea în suflet de Robert Schuman, după moartea lui Beethoven, pe care îl adora. Deși Schuman spunea că după ce asculți cea de a doua Sonată ar părea că Schubert s-ar pregăti voios pentru o nouă zi de lucru. Alții însă apreciau că este un adio socotind că este scrisă în pragul morții și se simte asta încă din prima temă, din ruptura, tăcerea și
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
la pian, iar la zece, ca elev al profesoarei Anna Kantor de la pepiniera de genii muzicale de la Moscova, debuta în orașul său natal cu Concertul nr. 20 în re minor de Mozart. Publicul ardea de nerăbdare să-l audă cântând, Sonata nr. 17 în Re Major D 850 op. 53 de Schubert fiind interpretat impecabil. Au urmat Sonata nr. 2 în sol diez minor op. 19 și Studiile op. 8, nr. 2 în fa diez minor, nr. 4 în Si Major
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Moscova, debuta în orașul său natal cu Concertul nr. 20 în re minor de Mozart. Publicul ardea de nerăbdare să-l audă cântând, Sonata nr. 17 în Re Major D 850 op. 53 de Schubert fiind interpretat impecabil. Au urmat Sonata nr. 2 în sol diez minor op. 19 și Studiile op. 8, nr. 2 în fa diez minor, nr. 4 în Si Major, nr. 5 în Mi Major, nr. 9 în sol diez minor, nr. 11 în si bemol minor
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
curiozitatea pentru tot ce se-ntâmplă în jur - mă refer la curiozitatea pentru prefa ce rile majore, nu pentru trivialitățile mahalagești - constituie unul dintre motoarele vitalității. Mă entu ziasmez, vibrez de admirație și în fața unei magnolii înflorite, ca și în fața sonatelor lui Beethoven cântate la pian de Daniel Barenboim. Admir din toată inima o carte bună, un film bun, o femeie frumoasă, o inițiativă inteligentă, un cuplu armonios. Mă entuziasmez ca un copil ori de câte ori se îndură cineva, cineva cu mașină și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
momentele muzicale când un om are un EKG bun! - mi-am luat avânt și am început să-i povestesc ce am cântat eu la pian; i-am fredonat, clapotând pe mâneca pardesiului ei ceva din fantezia în re, apoi din sonata facile, cu un intermezzo din Für Elise, ajungând, prin montajul acestor fragmente, la ultimul impromptu, acela din dimineața când profesoara mea mă făcuse de imbecil fiindcă renunțam la pian. Șoferul surâdea privindu-mă în oglinda sa, Netocika tăcea ascultându-mi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Vilmos Tatrai, șeful Cvartetului „Tatrai“. În vederea îmbogățirii repertoriului universitar, a introdus un material didactic specific, care a dat posibilitatea studenților talentați să realizeze prestări solistice de performanță. A transcris și aranjat pentru violă solo sau violă cu acompaniament de pian: Sonatele pentru violoncel și pian de L. van Beethoven, lucrări de P.I. Ceaikovski, Z. Kodálly, B. Bartók, C. Dimitrescu, Alf. Castaldi, C.I. Nottara, P. Constantinescu, L. Feldman, Achim Stoia. Tot în cadrul academic a desfășurat o activitate de organizare și conducere deținând
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]