218,930 matches
-
1. Pentru cei care nu știu sau au uitat, Mopete este un "personaj" celebru din poezia unui poet celebru, Mircea Ivănescu. Fiecare număr al revistei va găzdui o scrisoare către Mopete a unui tînăr ("pentru care literatura este coincidentă cu spațiul în care Dv. trăiți"). În acest prim număr, sînt și alte lucruri demne de a fi citite: un eseu despre Kundera și faimoasa epistolă din 1993 a lui Joseph Brodsky către Va¹lav Havel referitoare la postcomunism. l Ca de obicei
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
caraghioase, clovnești, cu mișcări dezordonate, cu gesturi neașteptate descrise subliniat. Ele amintesc de prezența clownului în arta epocii, la mai toți marii pictori. La Kafka, substanța simbolică este și mai puternică, atingând intensități dramatice, paradoxal, tocmai prin ironizarea situațiilor. Un spațiu scenografic esențial, camera, ia în Castelul aspecte vizual agresive. Cazat în sat, K. locuiește într-un soi de cârciumă în care funcționează și școala. Încăperea este în acelaș timp sală de gimnastică, astfel că "singura decorațiune mobilieră sunt aparatele de
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
singură dată, castelul fiind arătat de fapt doar ca o umbră, un fundal de decor. Biroul principal este descris astfel: "un pupitru de stat în picioare, de la un capăt la celălalt al camerei în care cu greu încap două persoane ( spațiul funcționarilor)... Pe el, câteva cărți deschise, din care funcționarii citesc, dar le schimbă mereu între ei, nu cărțile, ci locurile, funcționarii înghesuindu-se unul în celălalt din cauza spațiului strâmt". Un servitor cobora în sat cu o roabă încărcată cu acte
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
capăt la celălalt al camerei în care cu greu încap două persoane ( spațiul funcționarilor)... Pe el, câteva cărți deschise, din care funcționarii citesc, dar le schimbă mereu între ei, nu cărțile, ci locurile, funcționarii înghesuindu-se unul în celălalt din cauza spațiului strâmt". Un servitor cobora în sat cu o roabă încărcată cu acte. Încărcarea se făcea astfel: "...obosit de discuții, șeful nu-i mai dădea de fapt servitorului actele, ci, cu o decizie instantanee arunca actele departe pe gang, astfel că
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
o amprentă a memoriei lor genetice, dar și ca semn peremptoriu al ieșirii din vag, un caracter ambiguu de natură frustă și de idee încorporată. Fie că sînt bronzuri sau forme cioplite, integrate ambientului natural ori gîndite la scara unor spații interioare, lucrările sale refac traseul unor procese formative naturale. Materia genuină, accidentată și impură, desfășurată orizontal sau țîșnită brusc în spațiu ca un germene vegetal în căutarea luminii, se coagulează insesizabil și conservă toate stările și tensiunile evoluției sale către
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
și de idee încorporată. Fie că sînt bronzuri sau forme cioplite, integrate ambientului natural ori gîndite la scara unor spații interioare, lucrările sale refac traseul unor procese formative naturale. Materia genuină, accidentată și impură, desfășurată orizontal sau țîșnită brusc în spațiu ca un germene vegetal în căutarea luminii, se coagulează insesizabil și conservă toate stările și tensiunile evoluției sale către forma finală. Arta lui Alexandru Chira nu se naște din efuziune, ci din calculul rece al unui geometru. Figură solitară în
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
într-o lume care și-a pierdut inocența și rigoarea. Fascinat de ideea proiectului continuu, de eterna potențialitate a unor lumi deschise, Chira nici nu s-a grăbit să-și fixeze forma sa optimă de exprimare. El stăpînește la fel de sigur spațiul bidimensional, obiectul, ansamblul și instalația cu cu aspirații ritualo-cosmogonice. După importanta sa expoziție din l993, deschisă la București și mai apoi itinerată prin mai multe țări central-europene, el a început, în l994, realizarea unei ambițioase instalații - care este, simultan, și
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
comun, al unei mari forțe de intuiție și al unei curiozități intelectuale neobosite, el îmbrățișează cu o egală naturalețe și formulele artistice alternative, de la intervenția în peisaj și pînă la performance. însă și în aceste acțiuni artistul se păstrează în spațiul unei viziuni arhaice, fie prin resemnificarea unor materiale tradiționale, fie prin reactualizarea culturală a unor ceremonialuri domestice intrate demult în stereotipia cotidiană. Formele care se nasc din aceste premise, fără utilitate nemijlocită și fără legături directe cu vreun model explicit
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
vedere plastic aceste compoziții sînt o sursă imensă de voluptăți senzoriale, moral ele oscilează între seriozitate și denunț, între tentația metafizică și scepticismul ghiduș al unei conștiințe postmoderne. De dimensiuni mici și medii, lăsate în voia gravitației sau lansate în spațiu, gracile ca niște săgeți, modelate subtil sau proiectate într-un decorativism hieratic, patinate greu sau polisate pînă la transparență, lucrările de sculptură ale lui Dumitru Radu urmăresc cu acuratețe și cu rigoare un proiect plastic și un program mental. Evitînd
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
Vâlcea, după o lungă suferință și doar la vîrsta de 66 ani, pictorul Constantin Cerăceanu. Unul dintre cei mai viguroși artiști români din ultimii cincizeci de ani, elev al lui Corneliu Baba, el nu a reușit să se impună în spațiul public în timpul vieții, lăsînd totul în seama unei premature posterități. Asupra personalității și a operei lui Cerăceanu, vom reveni într-unul din numerele viitoare. P.P.S. Tot în data de 5 august 2006, ne-a părăsit și distinsul critic și istoric
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
implicit, a lecturii înseși. Subiectiv vorbind, romanul a atins în mine niște corzi sensibile, legate de interesul pentru lumea virtualității. Nu întâmplător, amintesc aici că Florina Ilis și-a scris teza de doctorat pe subiectul literaturii virtuale și cyberpunk. Totuși, spațiul virtualității electronice este doar unul dintre aspectele cărții și este foarte bine că e așa. Dacă ar fi monopolizat ficțiunea, ambiția conturării unui astfel de spațiu ar fi fost sortită eșecului pentru că doar în joncțiune cu mitologicul și cu exoticul
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
Ilis și-a scris teza de doctorat pe subiectul literaturii virtuale și cyberpunk. Totuși, spațiul virtualității electronice este doar unul dintre aspectele cărții și este foarte bine că e așa. Dacă ar fi monopolizat ficțiunea, ambiția conturării unui astfel de spațiu ar fi fost sortită eșecului pentru că doar în joncțiune cu mitologicul și cu exoticul, virtualitatea se dovedește a nu ține strict de domeniul futurismului. Astfel, citind primele pagini ale cărții, vezi că ele nu promit prea mult, în sensul că
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
este vorba numai de realizarea propriu-zisă a transmisiilor licențiate de Radiodifuziunea bavareză, ci de poziționarea justă a evenimentelor drept acte de cultură prezentate și comentate la noi de un mănunchi de exegeți, de oameni de cultură, muzicieni, literați, comentatori ai spațiului nostru intelectual artistic. Multe dintre spectacole au fost preluate în direct sau au fost imprimate în vederea retransmisiilor ulterioare de zeci de societăți de radiodifuziune din întreaga lume. Desigur, evenimentul central al actualei ediții îl reprezintă reluarea marelui ciclu al tetralogiei
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
indiferent de momentul zilei sau al nopții în care mă strecor în poveste. Întotdeauna stau puțin, aproape rusește, în liniște, înainte să intru în cetate. Trag aer în piept înainte să intru pe un tărîm ciudat, seducător, amețitor, într-un spațiu dominat de mii și mii de ochi, de mii și mii de pași care se îndreaptă spre teatru, care au venit pentru teatru, care văd orice formă de spectacol. Zile și nopți în șir. Stau pe valize și privesc în
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Avignon, o pasiune, teatrul". Un om mai degrabă taciturn, puțin expansiv a creat unul dintre cele mai dinamice fenomene, susținut continuu de municipalitate, de avignonezi. Și nu numai. O viermuială permanentă, neobosită, animă fiecare străduță, umple pînă la refuz orice spațiu de joc, la orice oră, orice hotel, pensiune, casă de închiriat, terasă, trotuar, grădină. Rumoarea nu încetează niciodată. Am întîlnit oameni care s-au obișnuit să-și facă astfel concediul de douăzeci de ani, venind să vadă teatru, dans, expoziții
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Fiecare s-a însoțit cu un mare regizor care a adus suflu nou, experiențe, modalități de a vedea lumea, viața și teatrul, polemici, dialog, tensiune. Fiecare a inventat forme de seducție a publicului. Fiecare își leagă numele și existența de spații, de locuri noi care au intrat în circuitul și conștiința festivalului. Fiecare dintre ei a dus povestea mai departe. Fiecare a știut să-și atragă fonduri, sponsori, politicieni, fani fără de care, probabil, această instituție nu ar fi avut cum să
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
am emoționat la una dintre cele mai interesante și consistente dezbateri legată de cele șaizeci de ediții și de istoria lor, a festivalului, a evoluției formelor teatrale, a esteticii, o discuție elaborată și academică despre utopia unei libertăți, despre întîlniri, spații, locuri și timp. O zi gîndită, coordonată și dirijată inspirat de George Banu, el însuși susținătorul unei intervenții remarcabile, "Discours amoureux avec les lieux", despre care voi vorbi, poate, altădată. Cînd am ajuns în curtea Liceului Saint-Joseph, după ce am străbătut
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
faci un festival, așadar? El este expresia în oglindă a societății într-un anumit moment, a dorințelor, a pulsiunilor care preocupă, atunci, suflete și conștiințe, artiști, oameni ai planetei. Un festival este legat special și indisolubil de un loc, de spații, de tradițiile care trebuie mereu investigate, păstrate, cultivate și însoțite de suflul modernității, de expresiile acute și actuale ale prezentului, care își reflectă imaginea pe chipul fiecărei ediții în parte. Tradiția și modernitatea merg mînă în mînă, nu pot fi
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Blîndețe, fermitate, seducție, rigoare, inventivitate, ritual. "Sînt un aparat foto", spune Brook. O sumă de imagini selectate de propriul eu. Peter Brook, o conștiință. Seara, am luat naveta din fața marii poște din Avignon. Locul tradițional din care se pleacă spre spațiile de joc situate în afara cetății. De-a lungul timpului, cîte un regizor a descoperit, intra muros, un loc nou, tentant, cu altfel de energie. Rînd pe rînd, dincolo de Curtea de Onoare a Papilor, axis mundi a festivalului, centru și inima
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
cîte un regizor a descoperit, intra muros, un loc nou, tentant, cu altfel de energie. Rînd pe rînd, dincolo de Curtea de Onoare a Papilor, axis mundi a festivalului, centru și inima lui, s-au adăugat, biserici, curți interioare, mînăstiri, licee, spații special amenajate, domenii. Numărul acestora s-a înmulțit considerabil și extra muros. O formă, și ea esențială, de căutare, de exprimare a personalității unui creator. Un moment rămîne, de pildă, descoperirea pe care Brook a făcut-o pentru "Mahabharata", în
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
cum funcționează "această lume americană". Popasurile mele în America au fost importante, ele m-au făcut să înțeleg diferența dintre Europa și Statele Unite, dar și legăturile dintre ele, faptul că nu pot exista una fără cealaltă, lucruri care aici, în spațiul public intelectual din Occident, sunt trecute cu vederea. R.B.: Ce ați adus cu dumneavoastră "în bagaj" din România? R.W.: Dispun de anumite premize de natură mentală datorită experiențelor și cunoștințelor acumulate în România și în Banat. Mult din ceea ce
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
este valabil și în cazul acelor locuri care mă atrag și mă interesează; de pildă evoluția istorică și culturală a Europei, dar și transformările petrecute în ultimii ani. în rest, urmez acele trasee care, în cazul meu, definesc un anumit spațiu cultural. Devine limpede că fac călătoriile în acele locuri despre care prin forța împrejurărilor, am o imagine formată - tocmai pentru a mă confrunta cu realitățile "autohtone". Acesta a fost și motivul majorității călătoriilor pe care le-am făcut în Statele Unite
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
Sevastre, Afane Teodoreanu, Mircea Tohătan și Vasile Varga. Cîțiva dintre acești artiști, Horia Bernea, Florin Mitroi, Vasile Varga, au dispărut între timp, devenind, ei înșiși, istorie, iar Paul Gherasim, ideologul din umbră și pictorul extrem de precaut, a pășit decis în spațiul public și a deschis, în ultima vreme, vreo trei expoziții. Prezența constantă este aceea a lui Mihai Sârbulescu însuși, moderatorul și, în același timp, cel de-al paisprezecelea pictor care provoacă și, implicit, participă la ampla discuție despre ucenicie. Pentru
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
de a-și privi trecutul cu oarecare complezență. Din cîte Cronicarul își amintește, dl B. împărtășea încă părerile cu pricina foarte de curînd, de pe vremea nu chiar biblică a Evangheliștilor Alinei Mungiu. Oprim aici cu mult regret, din rațiuni de spațiu, prețioasele gînduri ale d-lui B., "38 de ani, doctor în istoria creștinismului timpuriu al Universității Paris IV - Sorbona", după cum grațios îl prezintă Simona Chițan în Evenimentul zilei. Bine faceți! Cineva care lucrează într-o editură, după cum mărturisește, și răspunde
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
pus la adăpost. Cu prioritate, partiturile lui Iannis Xenakis și Pascal Dusapin. Și iată că a sosit momentul bilanțului. Un moment în care tare m-aș bucura să prindă curajul de a nu mai amâna lupta cu Timpul și cu Spațiul, adică cu amintirile și cu selecțiile, demarând acel suprem exercițiu de exorcizare care este cartea unei vieți. O carte pentru și întru arta sunetelor. La toate acestea am meditat pe când eram martor la recitalul lui Francesco Filidei pe cea mai
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]