11,560 matches
-
o să plece din casă cu scrumierele plus 2-3 bibelouri ca suvenir. Tanti Magdalena îl citește imediat pe chiriaș dacă e bețiv, scandalagiu, sau dacă a venit cu fufele alea două să facă sex aglomerat. Se pricepe la oameni ceva de speriat. Un șerpaș modern, asta e tanti Magdalena. Un șerpaș urban, pe undeva pe aicea. Poveste cu oameni prevăzători Ne dădeau niște pastile mici, portocalii, așa, pufoase, ca niște piersici intrate la apă. Pastile căptușite, aș putea spune, deși nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Nădlac. Zic, întâi ne ducem la vamă să vedem care sunt treburile că nu ieșiserăm niciodată, ți-am spus. Ne-am dus pe acolo și hotărâm: mâine venim la vamă la 6. Nevastă-mea, seara, hai să te cinstesc! Eram speriat ca de bombe. Aveam de condus, nu-mi trebuia nici un rachiu...! Pusesem ceasul să sune la 6. Cum era poziția camerei, cum băteau luminile, naiba știe, cert e că ne-am trezit suspect de repede. N-am auzit ceasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Ce, pizda mă-sii, aceeași treabă, să mai umblu pe la ventile, eram io marele instalator, să caut pe-acolo. Face ce face fi-miu, întâmplarea a făcut că a dat cu mâna, haț a început să curgă apa! S-a speriat. Măi, tata, da’ curge. Io am văzut faza, mare automatist, mi-am pus inteligența la contribuție, am decretat că are senzori! Puneam mâna, începea și curgea apa, luam mâna, se oprea apa. Ne-am distrat acolo, plus copiii, era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
focurile de artificii de pe Champs Elysées. La Strasbourg a început și acolo o ploaie. La vamă, actele. După ce ne-au controlat, ne-au băgat într-un birou, ne-au luat la puricat. Declarații cum că nu ne vindem copiii. Se speriaseră ăștia mici, intraseră la bănuieli. Cum că nici io, și nici nevastă-mea nu suntem de acord să-i vindem. Că cunoaștem legile statului. Ne-a ținut vreo oră în vamă. Cum am plecat din Strasbourg, n-am mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
hi, hi, hi. Și scheleți, și fantome. Să te strângă de gât. Cu vrăjitoare zburând. Tot nu sunteți convinși? Acum ajungem în focul iadului. A început să ne zgâlțâie, făceau scaunele cu noi ca toate alea. Fi-miu’ chiar se speriase, fugi, mă, tu nu vezi că sunt prinse cu sfoară. Pe el l-a înspăimântat treaba că într-adevăr s-a văzut chiar pe el. Nu că râdeau dracii... I-am spus, păi, râzi și tu la ei... Făcea: Hi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
târziu. Când să iasă, goarza a dat nas în nas cu Petrache, care tocmai intra. Să trăiți... Vă rog să mă... a îngăimat goarza, în timp ce Petrache a intrat râzând la primar: Ce i-ai făcut bietului om de-i așa speriat? Lui nu i-am făcut nimic, dar ție tare ți-aș arde una. M ai lăsat să fierb o zi întreagă. N-ai venit să-mi spui nici că-i laie, nici că-i bălaie. Ei, ai vreun răspuns? Sau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care abia apucase să lase din mână găleata cu apă scoasă din fântână. A rămas cu vorbele agățate de buze, nepricepând îndată despre ce este vorba... Despre ce foc vorbești și cine l-a aprins, Costăchele? Că m-ai și speriat. Despre război îi vorba, nașule. Nemții au declarat război Poloniei și au intrat deja în ea, în dimineața zilei de 1 septembrie 1939. Adică alaltăieri. Cum, așa, tam-nisam? Care-i motivul? Cică Polonia a atacat un post de radio nemțesc
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de slab! O mână de om. Și zdrențele iestea abia se mai țin pe dânsul. Câte o fi tras până o ajuns acasă!” Huruitul unei căruțe mânată nebunește se apropia din ce în ce... Costăchel a tresărit și a privi speriat în jur. În clipa următoare, era în picioare. Ce ai sărit așa, Costăchele? Îi Măriuca, se întoarce de la câmp - a încercat să-l liniștească Didina. Cuvintele Didinei au trecut pe lângă urechile lui fără să le fi auzit. Privirea i-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Domnul colonel a ordonat să te prezinți la dumnealui!” Am făcut stângamprejur și am plecat. Îmi bătea inima ca la chițigoi. M-am oprit în fața ușii colonelului, ca să-mi trag sufletul... Am bătut în ușă... Un „Intră” apăsat m-a speriat pur și simplu. Am intrat. Colonelul s-a ridicat de la birou. M-am oprit la câțiva pași de birou, încremenit în poziție de drepți... „Domule colonel! Sunt sergentul Vultur Costache! M-am prezentat la ordinul dumneavoastră!” Și am amuțit, cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Costăchel: Într-o noapte o plouat și o suflat vântul. Nu prea am avut unde să ne adăpostim. La vreo două zile, Filip parcă nu mai putea merge ca înainte... O început să ardă ca o sobă. „Costăchele, nu te speria. O să-mi treacă. Înainte, băiete! Înainte!” Atâta spunea și se târa după mine, cu suflarea grea. Nu mă lăsa măcar să-l ajut. „Păstrează-ți puterile, Costăchele! Lasă că eu mai pot încă. Ferească sfântul de mai rău.” Am găsit o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe deasupra ai și un fecior care termină liceul și sigur vrea să intre la facultate... Costăchel și-a fixat privirea asupra căpitanului și-l asculta cu încordare.Chipul sculptat în piatră trăda hotărârea! „Mă ameninți, domnule căpitan?! Vrei să mă sperii?! Nu-i așa ușor cu Vulturii! S-o știi!” Până una-alta, eu te sfătuiesc să te mai gândești la ce ți-am spus. Ai timp până în ianuarie. Altfel... Căpitanul și-a încheiat brusc discursul și s-a ridicat, gata
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lui de spital. După ce îl luă acasă, mergea la pansat din cinci în cinci zile. Vindecarea dură timp de două luni. Copilul trăi o traumă care îl marcă pentru un timp destul de îndelungat. Sărea noaptea din pat, visa urât, se speria de orice. Și ceea ce era mai grav, nu se putea sluji de mâini nici pentru a mânca. Lunile februarie și martie fură pentru Simona luni de chin. O vecină se oferi să aibă grijă de băiat pe perioada cât ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nebunia asta a ta. Ți-ai pus în plug cu o dezaxată care te consideră acum o proprietate a ei. Fii al ei! Mâine nu mă vei mai găsi aici. Uite acum îmi vine să te omor! El se uită speriat la fața ei congestionată, care exprima fără nici un menajament cumplita sentință ce îl aștepta. Avea senzația unui om ce mai are doar un pas de făcut până să ajungă cu capul sub ghilotină. Găsi totuși tăria de a-i rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
scăldată de lacrimi, îi spuse tatălui ei: Acesta e Răducu, nepotul tău, tată! Și apoi către copil: sărută-i mâna bunicului, puiule! Răducu încercă să urmeze sfatul mamei lui, dar în același timp mâna bunului căzu pe lângă pat. Băiatul se sperie. Era semnul că firul de ață al vieții se subțiase până într-atât, încă se rupsese. S-a stins părintele tău, se adresă Nana Floarea Monei, și se grăbi să-i pună o lumânare aprinsă în mâna care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Starea ei de sănătate nu se ameliorase definitiv, așa că era necesar să mai rămână un timp sub o atentă supraveghere. Dintr-o grijă strict profesională, medicii nu pronunțau în nici o împrejurare în fața ei diagnosticul, care ar fi putut să o sperie și să o readucă la starea cu care pășise pe porțile acestui spital. Ca specialiști, ei știau că cei aflați sub imperiul bolilor nervoase se arătau neliniștiți la auzul termenului de nebun pe care o soră de ocrotire sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
încleștare purificatoare, încât sărutul ținu o secundă, sau un șir de veacuri - nu-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Te rog să iei loc. Pe mine mă cheamă Maria, iar singurătatea și sminteala de care ești pe deplin înconjurat te îndeamnă să-ți cauți uneori, cu orice preț, tovarăși de care să te apropii. Sper că nu te-am speriat și că mă înțelegi și mă îngădui... Această formă neobișnuit de directă de a se explica nu atrase deloc atenția lui Victor, căci la dânsul ajunsese numai sunetul blând și plin de grație al vocii ce îi vorbise, care îi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-mpotrivește un cal sălbatic nărăvaș, ce nu se lasă deloc a fi îmblânzit. Pentru Maria, însă, aceste vremuri fericite apuseseră deja, iar acum, pe măsură ce își ducea înainte traiul, iată că mantaua neagră a nebuniei, ce acoperă totul și nu se sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă - ce pulsează puternic de mâhnire multă, amestecată cu regretul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întâmplat, Adriana?, zise mai departe, fără șovăială, direct și hotărât, Luiza, stând dreaptă și cu brațele încrucișate. - Ah, tu erai, Luiza?!, bâlbâi buimăcită Adriana, ca un om care nu s-a trezit bine din somn. Pentru o clipă, chiar mă speriasem, zău așa! Ce mi s-a întâmplat, mă întrebi? Sincer, sunt dărâmată. Astăzi, am fost martora unei vești oribile: mi-a murit o colegă de serviciu. Asta m-a mișcat cum nu se poate mai profund. N-am fost bună
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este dat să oprești pe cineva de la gestul de a-și curma zilele - acesta-i adevărul! Totuși, într-un sfârșit, ea se deplasă mai spre Adriana și, abia găsindu-și vorbele, rosti vizibil marcată și transfigurată toată: - Doamne ferește, Adriana, mă sperii! Mi s-a încrețit pielea de pe mine și încă tremur, îți jur! Orice, dar numai închide, pentru Dumnezeu, fereastra aceea, te rog! Adriana, însă, părea că nici nu o aude, fiind prea distrasă de propriile-i gânduri, iar fereastra rămase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că În cutia Pandorei a fost Închisă și speranța. De nu cumva grecii ne-au mințit. Deci, În principiu, n-ar trebui să fiu pesimist. Dimpotrivă, s-ar cuveni să cred că, la un moment dat, „homo videns” se va speria de golul din el și va dori să-l umple cu ceva. Și va reîncepe să gândească. Poate că, atunci, Occidentul va Înțelege, că a decăzut prea mult, obsedat maniacal de „eficiență”, și va descoperi ce a uitat: că, la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bucurie. Bună seara! Bucuroși de oaspeți? Te avertizăm ... că avem o foame de lup - și mai Înainte de a ne Înfrupta din minunatele bucate, am vrea să Îmbrățișăm pe cel mai grozav bucătar. Bată-vă norocul să vă bată! M-ați speriat de-a binelea. Ați ajuns mai devreme și eu Îmi doream din tot sufletul să fie totul perfect. Dar nu-i nimic, În cel mult zece - douăzeci de minute totul va fi gata. Veniți să vă Îmbrățișez, dragii mei dragi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sacoșe: una cu unele cumpărături făcute pe traseul până la editură și În cealaltă erau două sticle cu vin din podgoria proprie, adică din vița de vie aflată În grădina mamei, la țară. Eram atât de impresionată și totodată neașteptat de speriată de faptul că Îndrăzneam să pășesc pe un teritoriu „adjudecat” de cei care mă priveau parcă cu reproș și mustrător din fotografiile alb-negru, peste care s-a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de suflet. Am terminat facultatea la București doar cu câteva luni Înainte de revoluție ( care revoluție?), o minciună sfruntată pentru cei creduli...și Înainte ca societatea să devină un loc al răfuielilor și al luptei pentru putere. La Început, m-a speriat gândul de a lucra printre mecanizatori și pe câmp, dar cu timpul, a Început să-mi placă. Îmi amintesc de zilele când trebuia să plec din București către Tulcea. Am stat o săptămână la sora mea. În fiecare dimineață, puneam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pot mărturisi nici la un preot. Mi s-a arătat astă noapte Domnul în vis și mi-a zis să mă apropii de tine și să mă mărturisesc ție, că apoi tu le vei mărturisi preotului tău. Tanti Alexandra se sperie: - Ce-i cu mata, mătușă? Eu nu sunt preot ca să mi te mărturisești mie! Eu am păcatele mele, nu vreau să știu nimic de ale altora, pentru aceasta sunt preoții, uite câți sunt. Mergi la care vrei și-i spune
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]