69,593 matches
-
prezent pe care Ileana Mălăncioiu îl vede prin lentila biciului moral. Daniel Cristea-Enache vorbește la un moment dat în carte despre o „judecată globală și fără apel” (a exilului românesc); e ceea ce probabil ar putea cel mai bine defini chiar spiritul în care scrie Ileana Mălăncioiu, fără acea libertate a verdictului, a judecății finale, ce rămîne întotdeauna la îndemîna bunului cititor. Ileana Mălăncioiu, Recursul la memorie. Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, Iași, Polirom, 2003, colecția Ego-grafii, 296 pag., f.p.
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
-l datorăm Sandei Stolojan. Cum se poate conchide, „traiectoriile” Corneliei Ștefănescu sunt multiple, în aparență paralele, dar în fond convergente, întâlnindu-se într-un punct luminos, acela al istoriei literare de nivel superior, documentarea temeinică și multiformă fiind la îndemâna unui spirit critic, probând nu o dată sensibilitate și finețe. Cornelia Ștefănescu, Traiectorii, Editura “Jurnalul literar”, București, 2003, 190 pag. f.p.
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
oameni și în interiorul sistemelor în care ei viețuiesc - nu poate permite auzului să perceapă unisonul perfect: scrâșnitul, scârțâitul, falsul vin din isonul veșnic prezent, al registrului profund - isonul obedienței fără discernământ. Iar combinația dintre obediență și lipsa exercițiului într-ale spiritului nu poate deschide calea spre înduhovnicire, ci doar spre o răzvrătire, manifestată printr-un paroxism al distrugerii. Cine a luat-o pe calea distrugerii tradiției - biserică, sat, valori culturale, oameni - , indiferent dacă a crezut sau nu în aceste torturi ale
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
nu poate deschide calea spre înduhovnicire, ci doar spre o răzvrătire, manifestată printr-un paroxism al distrugerii. Cine a luat-o pe calea distrugerii tradiției - biserică, sat, valori culturale, oameni - , indiferent dacă a crezut sau nu în aceste torturi ale spiritului unui popor, dar a fost în vigoarea vârstei lucrător activ, nu se mai poate situa decât în postura celui căruia i se mai dă o șansă, în virtutea altor calități, poate acelora de om de cultură, șansa schimbării, șansa de a
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
de cărți la care au participat atîția învârtitori ai vieții culturale, educaționale, științifice. Știm doar că le-a fost la îndemână să readucă în matca inițială, de dinainte de iarna lui ’90, tot ce se supusese unei transformări, unei schimbări (în spiritul de restaurație, oare?). Iar omul, care trebuia să ducă la un bun sfârșit această lucrătură de reînglobare și deci de distrugere a noului, nu putea fi decât un exersat. Și chiar dacă, de astă dată, variațiunea era mai modestă față de variațiunea
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
Műller este prima scriitore născută în România - scriitoare și în limba română care a primit Premiul Nobel pentru literatură. Să ne bucurăm și să o felicităm din inimă! În România, Traian Băsescu a fost reales președinte pentru încă 5 ani. Spiritele încinse s-au mai calmat. Noi, românii din exil, am înclinat balanța în direcția pe care am crezut-o cea mai bună. Îl așteptăm pe președintele Traian Băsescu în vizită la Montréal, așa cum ne-a promis public cu doi ani
Cuvânt către cititori. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/80_a_140]
-
locul mormântului mamei, pierită în temniță. Momente de extremă tensiune sunt consemnate cu recea decizie a obiectivității stricte, cu lapidaritatea moștenită din Agendele tatălui, ambele, prin marea lor întindere în timp și chiar prin modul în care se continuă, în spirit, în stil, ca formulă, alcătuind o istorie a vieții culturale românești pe mai multe generații și, prin reflex, a vieții politice, de-a lungul a trei orânduiri. Cu adaosul unei feminități supusă emoționalității, loviturilor faptului curent, întorsăturilor soartei, într-o
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
forțe superioare, pe care nu le-a putut stăpâni. Discursul epidictic, o formă de laudă publică, era în stare să creeze convingeri. Adânc cugetător, tocmai pentru că era format în lumina cărții latine, Miron Costin trăia nostalgia antichității „cea plină de spirit”, atunci când pronunța discursuri în speranța civilizării manierelor de la curtea domnească moldavă. Spre a confirma urma lecturilor sale ne-am întors asupra cărții lui Titus Livius, Ab urbe condita. De acolo preluase cronicarul, rezumativ, cu noimă moralizatoare, istoria abuzurilor zguduitoare comise
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
noimă moralizatoare, istoria abuzurilor zguduitoare comise de împăratul Tarquinius Superbus. Era impresionat reflexivul Costin, trăitor într-o lume fără teamă de lege și de Dumnezeu, că la Roma nici fapta unui împărat n-a scăpat nepedepsită de lege și de spiritul public foarte activ. Reactualizarea funcției punitive a spiritului public, eficace în susținerea sau anularea unei legi, ni-l apropie pe Costin, îl face contemporan cu noi, cei dezolați nu numai de ineficacitatea legii, dar și de amorțirea opiniei publice. Recitindu
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
Tarquinius Superbus. Era impresionat reflexivul Costin, trăitor într-o lume fără teamă de lege și de Dumnezeu, că la Roma nici fapta unui împărat n-a scăpat nepedepsită de lege și de spiritul public foarte activ. Reactualizarea funcției punitive a spiritului public, eficace în susținerea sau anularea unei legi, ni-l apropie pe Costin, îl face contemporan cu noi, cei dezolați nu numai de ineficacitatea legii, dar și de amorțirea opiniei publice. Recitindu-l pe Titus Livius, un mare talent oratoric
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
de legi, dar nu și cele care limitau răsfățul femeilor. Sau, dacă s-au aplicat astfel de interdicții nu puteau fi decât temporare. După douăzeci de ani de la impunerea acestei legi, matroanele romane arătau că nu mai suportă frustrarea, agitau spiritele, atrăgeau de partea lor pe tribunii plebei, aglomerau amenințător străzile și intrările spre for. Noua Lysistrată nu mai apăra pacea, ci dreptul de a purta bijuterii și de a se îmbrăca în purpură. Lumea latină era mai emancipată decât cea
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
mă remonteze cum trebuie: sau-sau...” (îngeri lichizi ies din oglindă). Nimic nu e cum trebuie, nimic nu e la locul său în alcătuirea lumii în care trăim. Tot ce ființează stă parcă sub puterea unui blestem. Din care pricină spiritul se impregnează de angoasă, se fracturează, decade. Simțind apropierea sfîrșitului, se livrează înainte de vreme acestuia printr-o contabilitate sepulcrală: „nu știu exact ce las în urmă./ mă simt cum trebuie să se simtă/ o familie ce tocmai se mută în
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
negru umed, tăcut, etern. ești/ un amnar? ești pe dracu! poate doar el stăpînul satan să mai fie în stare/ să descurce ițele să facă lumină în acest univers nocturn de cuvinte aici” (cum (ibidem). Lipsit de lumina descifratoare a spiritului, poetul se deprinde a traduce, fără dicționar, „texte grele din limbile neîncercate ale întunericului” (ca o familie care se mută). Operație care, să recunoaștem, alcătuiește însăși obligația intimă a poeziei, al cărei țel e să aducă la suprafață tîlcurile unui
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
de la Academia Experimentală de Teatru de la Paris, Monique Borie, personalități importante ale culturii universitare franceze care l-au cunoscut bine pe Grotowski, precum și unul dintre colaboratorii lui, actorul Zygmunt Molik au venit la București, dezvăluind în intervențiile lor ceva din spiritul neliniștit al lui Grotowski. Tot atunci, Editura Unitext publica pentru prima oară în limba română cartea fundamentală a lui Grotowski, “Spre un teatru sărac”, în traducerea lui George Banu și a Mirellei Nedelcu-Patureau. Cîteva zile de neuitat. Ca să nu trecem
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
de unitate. Un asemenea artist se dezinteresează de arta ca producție de obiecte noi, fabricate, căci “natura trebuie să fie victorioasă” pentru a umili artificiul și construcția explicită. Artistul naiv captează viața care trebuie să apară ca “o manifestare a spiritului care se află într-o armonie eternă cu sine însuși”. Aceasta presupune o mișcare dublă. Pe de o parte, reîntoarcerea către familie și casa maternă, deci către unitatea primordială, și pe de alta, o luptă contra aluviunilor și a nevrozelor
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
și-a revărsat acumulările lingvistice extraordinare, dar și pe cele într-ale poeziei în sine, scriind eseu. Cei care n-au citit volumele Afinități afective și Afinități selective știu puține despre poetul omofoniior și al tautofoniei. Cu erudiția-i și spiritul asociativ bine cunoscute, Șerban Foarță face figură (senina) a unui cavaler livresc pornit cu surle și cărți într-un turnir de 30 de pagini luptându-se corp la corp cu cele câteva secole în care toposul „ubi sunt” și refrenul
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
de departe marea lui dragoste); chiar și când intră în polemici cu Felix Aderca, Ibrăileanu, Lovinescu, Călinescu, Octav Șuluțiu, Lucian Boz sau Anton Holban rămâne moderat, calm, departe de excesele lui Eugen Ionescu. Verdictele pe care le dă confirmă același spirit rațional, temperat: e conștient de impactul puternic pe care proza Hortensiei Papadat-Bengescu îl are asupra publicului, îl preferă pe Blecher din Întâmplări în irelitatea imediată lui Blecher din Inimi cicatrizate, lui Argehzi îi recunoaște mai degrabă vocația de poet decât
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
ei, organică prin necesitățile ei de expresie și de creație, hotărât nu avem.ș...ț Reîntoarcerea la Haralamb Lecca este de-a dreptul simbolică. E un act definitoriu. El arată precis vârsta la care se găsește astăzi literatura noastră dramatică, spiritul ei, exigențele ei, ambițiile ei de gândire, de sensibilitate, de bogăție psihologică. Când în poezie punctul culminant este Arghezi, când în epică este Rebreanu, în teatru punctul limită este Haralamb Lecca”. Nu numai că nu apar nume noi în teatrul
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
Aug. Doinaș amintește un articol 2), din deja celebrul număr special L’Herne din 1964, al lui Maurice-Jean Lefèbvre care, la rându-i, descoperea în Tlön... un mit al civilizației și culturii, în sensul că la Borges fantezia creatoare a spiritului devine agent al realului. Pe cât de cunoscută, metafora din Tlön... este pe atât de superbă: savanții de pe planeta inventată de cei din organizația care nega existența lui Dumnezeu scriu o enciclopedie la fel de fictivă (ficțiune de gradul doi) care invadează realul
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
include miile și miile de cataloage false și chiar și demonstrația falsității catalogului adevărat, am putea avea într-adevăr o posibilă dublură a Bibliotecii, absolut identică în conținut, dar - nota bene! - nu și în formă și, mai ales, nu în spirit. Catalogul Bibliotecii are, prin definiție, structura formală a unui inventar, catalogul e enumerativ și presupune ghilimelele reproducerii. Catalogul e un citat. Prin urmare, catalogul nu poate fi scris/alcătuit decât de un... Pierre Menard - despre care Genette spunea că este
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
de un... Pierre Menard - despre care Genette spunea că este „tlönian prin excelență” 4). Simpla reproducere presupune (re)citirea, citatul e o rescriere, căci orice cititor devine astfel autor. Respectarea literei e însoțită prin rescriere de o torsionare completă a spiritului textului datorită diferenței timpului istoric scurs invariabil între cele două acte scripturale. Catalogul nu este câtuși de puțin „o entitate închisă”, ci un extraordinar (total?) „centru de nenumărate relații”. Catalogul e o carte alcătuită din cărți deja existente. Mai mult
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
celorlalte: un anume bibliotecar a parcurs-o și este aidoma unui zeu” (Biblioteca Babel). Cum însăși această idee vine pe o filieră uluitoare (Galilei, Shelley, Emerson, Bacon, Carlyle, Valéry, Bloy sau Bernard Shaw) și cum presupune cu necesitate existența unui Spirit atemporal și impersonal care anulează ideea creatorului cu biografie, să întoarcem acum privirea chiar către creația lui Borges. Nici un alt scriitor nu este atât de consecvent cu sine și cu ideile sale ca el. Obsesiile și credințele lui pot fi
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
lecturi succesive, crearea precursorilor cu ajutorul cititorului, neîncetata metamorfoză a operei literare... Postmodernii au găsit aici nesperat tot materialul teoretic de care aveau nevoie în varianta cea mai soft. La Borges, Creatorul (în sens literar) nu există, el este doar un Spirit proteic care împrumută constant câte una din atât de înșelătoarele măști cu care ne-a obișnuit cultura. Creatorul e un intermediar care nu poate decât să regrupeze, ca într-un simplu joc, frânturi de interpretări ale realității pentru a forma
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
adulteră, scrisă în franceză de Monseniorul Ghika. G. Călinescu îi observă fără cordialitate, în Istoria literaturii române, doar acuitatea viziunii creștine a lumii. Citez privirea mai largă a lui E. Lovinescu din capitolul Neosămănătorismul moldovean, cuprins în Evoluția prozei literare: „spirit vioi, ziaristic, format în redacție și în cafenea, cu simțul actualității și al proporției de moldovean bucureștenizat, care nu suspină numai după trecut și răzeșie, ci pune și probleme și, mai ales, știe să le îndrăgească pentru a fi în
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
întinși ca o pecingine pe pământul țării, trece prin trăiri fără revoltă până ajunge să lunece hipnotic pe versantul unei deslușiri fără speranță, necunoscător de regrete, rezultat al vâltoarei boemei care îl face impersonal ca pe majoritatea tinerilor crescuți în spiritul concepțiilor de la Stambul; pentru ca, la ceasul decisiv al orientării sale finale să ajungă la înțelegerea că nu se poate rupe de rădăcinile pământului și ale neamului său de răzeși. Afecțiunea și, abia în final, înțelegerea, îl salvează de la o posibilă
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]