2,082 matches
-
splahnici. Mijloacele de ancorare sunt formate din inserțiile periferice pe baza toracelui ale diafragmului și din fixarea acestuia pe organele și vasele abdominale din vecinătate. Mijloacele de susținere sunt formate de către organele abdominale aflate în contact cu diafragmul (stomac, ficat, splină etc.) și care exercită asupra sa o acțiune de susținere, rezultantă directă a presiunii endoabdominale. VASCULARIZAȚIA DIAFRAGMULUI Vascularizația arterială a diafragmului se realizează prin ramuri emergente din aorta descendentă și artera mamară internă:a. arterele diafragmatice superioare (dreaptă și stângă
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92115_a_92610]
-
generate de microbule. Examinarea CEUS este o examinare calitativă. Fiind o explorare continuă, metoda permite identificarea timpilor vasculari în succesiune: arterial (aproximativ 10-15 s de la momentul injectării în periferie; până la aproximativ 30-40 de secunde) și venos. Anumite teritorii circulatorii (ficat, splină) au un timp „tardiv” (peste 120 de secunde) datorat „capturării” microbulelor la nivelul sistemului reticulo-histiocitar (SRH). În plus, investigația mai permite o evaluare a morfologiei vasculare ceea ce conduce la obținerea de informații asemănătoare cu cele angiografice. Investigarea CEUS are o
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92131_a_92626]
-
cântă: „Dă-i Domnului, Doamne!” sau: „În seara de Sf. Vasile Mulți boieri la curte vine, Numai unul nu mai vine C-a plecat la vânătoare Să vâneze căprioare, Căprioare n-a vânat Și-a vânat o ciutalină Ciutalină fără splină, Și-a vânat și-un iepuraș Să facă din blana lui Veșmânt frumos Domnului La anul și la mulți ani!” *după fiecare vers se cântă: „Florile dalbe, flori de măr!” sau: „Colo sus la Sferedeu, Unde șade Dumnezeu, E un
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
lunii a treia, in jurul sinusoidelor din mugurul hepatic, celulele reticulo-endoteliale formează insule de proeritroblaști, eritroblaști, eritrocite, asemănătoare celor ale adultului. La scurt timp, apar megacariocite trombocitogenice și plasmocite. Mai târziu se observă granulocite oxidazo-pozitive. Spre luna a treia , în splină se dezvoltă insule hematopoietice, astfel încât, perioada hepato-splenică hematopoietică fetală este completă. Involuția acestei perioade, începe în luna a șaptea, prin dispariția hematopoiezei splenice și scăderea hematopoiezei hepatice. Către luna a opta are loc sfârșitul hematopoiezei hepato -spenice. 3. Hematopoieza medulară
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
se colabează și dispar, astfel formându-se măduva galbenă. Măduva hematopoietică persistă până la sfârșitul vieții, în cavitățile oaselor scurte și plate. Limfopoieza este asigurată de ganglionii limfatici, nodulii limfatici din submucoase și corionul subseros, plăcile lui Peyer, inelul amigdalian și splină. Țesutul reticulo-endotelial se găsește în toate organele hematopoietice ( măduva osoasă, organe limfatice ) ca și în ficat, suprarenală și hipofiză, și, în mai mică măsură, în tot țesutul interstițial al organismului. 1.3 Structura organelor hematopoietice Măduva roșie a oaselor, limfoganglionilor
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
reticulo-endotelial se găsește în toate organele hematopoietice ( măduva osoasă, organe limfatice ) ca și în ficat, suprarenală și hipofiză, și, în mai mică măsură, în tot țesutul interstițial al organismului. 1.3 Structura organelor hematopoietice Măduva roșie a oaselor, limfoganglionilor și splina, au o structură fundamentală asemănătoare dacă ne referim numai la elementele lor componente, ce asigură funcția citopoietică. Fibrele colagene, sunt scleroproteine cu structură fibrilară și apar ca rezultat al activității secretoare a fibroblaștilor. Fibroblaștii provin din mezenchimul embrionar și conțin
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
și autoreproducere) * grupul proliferativ (cu funcție de proliferare) * grupul maturativ (cu funcție de maturație) * grupul funcțional reprezentat de celule mature care reprezintă rezerva de celule speciale , gata să treacă din măduva osoasă in sângele periferic . Există și o hematopoieză extramedulară (în ficat, splină, ganglioni), dar este de proastă calitate (nu duce la formarea unor celule mature funcționale) 2. Funcții nespecifice - sunt reprezentate de: * funcția imunologică (prin producerea de limfocite) * funcția de eritroclazie (prin macrofage și monocite) * fruncția osteogenică (prin osteoblaști și osteoclaști). 1
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
și în osteoporoză. Capilare sanguine sunt fragile, celulele lor endoteliale fragmentându-se. 1.4.3 Celule hematopoietice ale măduvei osoase În măduvă sunt elaborate cele trei serii de celule mieloide: seria eritroblastică, seria granulocitară și seria megacariotrombocitară. În organele limfatice (splină, limfoganglioni) are loc limfocitopoieza. Histiocitele care sunt celule reticulare diferențiate (monocite, plasmocite), sunt formate atât în măduvă și organele limfatice cât și în restul sistemului reticulohistiocitar. 1.5. Seria limfocito-plasmocitară Definiție, istoric Limfocitele și plasmocitele sunt elemente celulare, care intervin
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
complement; populații care se diferențiază în bursa lui Fabricius de la păsări. Timusul și bursa lui Fabricius sunt considerate „organe limfoide centrale”. Celule diferențiate în timus (limfocitele „T”) și cele derivate din măduva osoasă (limfocitele „B”) migrează prin circulația generală, populând splina, ganglioni, plăcile Peyer și alte formațiuni limfoide. Organele limfoidale însămânțate cu limfocitele „T” și „B” provenite din timus și măduva osoasă se numesc „organe limfoide periferice”. Limfocitopoieza din timus poate fi observată în săptămâna a noua de gestație, ulterior ea
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
și alte formațiuni limfoide. Organele limfoidale însămânțate cu limfocitele „T” și „B” provenite din timus și măduva osoasă se numesc „organe limfoide periferice”. Limfocitopoieza din timus poate fi observată în săptămâna a noua de gestație, ulterior ea se dezvoltă în splină, ganglioni limfatici, măduvă osoasă. Rezervorul de celule stem pentru limfocite se găsește tot în măduva osoasă, ca și pentru celelalte celule sanguine. Se cunosc mai multe etape de „maturație” ale celulelor limfoide: limfoblastul, limfocitele mari, medii și mici. Morfologia seriei
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
cu dimensiuni de 10-15µm, cu nucleu situat excentric, ce nu prezintă nucleoli; cromatina dispusă în grămezi („roată de car”); citoplasma intens bazofilă, cu halou perinuclear.Plasmocitele sunt rare în țesutul conjuctiv, fiind mai frecvent întâlnite în membranele seroase, ganglionii limfatici, splină, măduva osoasă, intestin.Plasmocitele pot avea o formă rotunjită, alungită sau aplatizată, celulele putând prezenta în anumite cazuri mișcări lente; conturul corpului celular fiind în general regulat.Plasmocitul prezintă toate caracterele morfologice ale unei celule specializate pentru sinteza și secreția
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
și pentru macrofage, celulele limfoide își au originea în măduva osoasă, unde, o celulă mamă multipotentă poate evolua și diferenția către limfocit; diferențiere care începe în măduva osoasă, dar se continuă și se sfârșește extramedular, în alte organe ca: timus, splină, ganglioni limfatici. Diferențierea celulei - mamă, se va face spre una din cele două linii principale limfocitare: • Limfocitele „T” - maturate în timus; • Limfocitele „B” - maturate direct în măduva osoasă sau în alte organe netimice. Un model elocvent privind dinamica acestor diferențieri
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
în special de către Moore și colaboratori / Moore și Owen, 1967; Metcalf și Moore 1971. Pentru elemente sanguine, celula-mamă apare într-o fază timpurie a vieții embrionare, ele fiind localizate în măduva osoasă, migrând apoi spre diferite organe: ficat fetal, timus, splină, în diferite stadii ale vieții embrionare. În cazul timusului - celula mamă multipotentă invadează rudimentul epitelial, încă din a douăsprezecea zi a vieții intrauterine, celule mamă care se vor diferenția în leucocite sau eritrocite. Câteva zile mai târziu, în timusul embrionar
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
reticul, încât nu se întind pe frotiuri). Secțiunile microscopice, arată o proliferare de celule mari mononucleare, cu nuclei voluminoși, cromatină pulverulentă și nucleoli. Citoplasma abundentă prezintă aspecte de macrofagie, în special eritrofagie; aceleași elemente găsindu-se proliferate în ganglioni, ficat, splină. Examenul sângelui periferic arată o anemie marcată, de obicei hipocromă, leucocite în număr normal sau leucopenie și trombocitopenie. S-au observat cazuri care au evoluat cu o pancitopenie gravă. Diagnosticul clinic este dificil de pus, bolnavul prezentând de obicei o
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
imperativ absolut pentru stabilirea diagnosticului. Semnele clinice obiective fizice și funcționale, vor fi determinate de intensitatea și extinderea proliferărilor într-unul sau mai multe compartimente limfoide. Se disting semne de proliferare, care duc la mărirea organului limfoid respectiv, grup ganglionar, splină, timus, ficat, țesut osos. Hipertrofia poate fi redusă și lentă, dar în unele cazuri poate să fie cu extensie rapidă, comprimând și distrugând țesuturile din jur. 1.3.2 Diagnosticul diferențial al reticulozelor (plasmocitoză) Baza diagnosticului diferențial în cazul reticulozelor
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
influența unor factori etiologici necunoscuți, într-un anumit teritoriu al țesutului sanguin, apare proliferarea malignă a unei clone de plasmocite, proliferare care își are originea în zonele în care există în mod normal focare de plasmocite: măduvă osoasă, ganglioni, ficat, splină, pancreas, rinichi, stomac, suprarenale, pericard, pleură. Ea poate rămâne mult timp localizată și, în acest caz se numește plasmocitom solitar (medular sau extramedular). După un timp boala diseminează fie sub formă de tumori multiple (mielom multiplu), fie sub formă difuză
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
mielomatoase produce distrugerea țesutului osos normal, cu liza acestuia și simptomele clinice și radiologice amintite. În măduva osoasă hematogenă extinderea masei tumorale are drept urmare, înlocuirea populației hematopoietice cu pancitopenie și sindroamele cauzate de aceasta (anemie, infecții, hemoragii). Infiltrarea tumorală extramedulară (splină, ficat, ganglioni) este cauza măririi de volum a acestor organe, cu eventuale fenomene de compresiune pe organele din jur. Pe plan biologic, proliferarea celulei mielomatoase se manifestă prin prin secreție de imunoglobuline. Se admite că, imunoglobulina mielomatoasă devine decelabilă în
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
de 2°C, poate fi de 140 de ori mai mic de 2°C, poate fi de 140 de ori mai mică decât la u un individ activ (Thomas et al., 1990). O mare parte din hematii sunt depozitate în splină, singurele organe în care fluxul sanguin se menține la un nivel mai ridicat fiind inima și creierul. Pentru menținerea funcțiilor vitale, Myotis lucifugus comsumă în astfel de condiții 4 mg de grăsimi pe zi, dintr-un total de cca. 2
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
într-o interrelație constantă și permanentă. Acestea sunt reprezentate de: - aparatul locomotor, care cuprinde: oasele, articulațiile, mușchii și anexelor lor; -aparatul respirator, în care sunt incluse căile respiratorii și plămânii; - aparatul cardio-vascular: inima și sistemul de vase sanguine; - sistemul limfatic: splina, timusul, ganglionii limfatici; - aparatul digestiv, în care se descriu organele care participă la procesul de digestie; - aparatul excretor: rinichii și căile urinare; - aparatul de reproducere; - sistemul endocrin; - sistemul nervos. SEGMENTELE CORPULUI UMAN Corpul uman este format din: cap, gât, trunchi
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
pneumocitele de tip II din peretele interalveolar al plămânilor încep să secrete surfactant, ceea ce asiaură dezvoltarea alveolelor. Săptămânile 26-29 Plămânii și vascularizația pulmonară s-au dezvoltat suficient de bine pentru a putea susține funcția respiratorie în cazul unei nașteri premature. Splina fătului joacă un rol important în hematopoieză numai până în cea de a 28 săptămână când funcția este preluată de măduva osoasă. în cadrul procesului de creștere se constată mărirea cantității de țesut adipos. Unahiile de la membrele inferioare devin și ele vizibile
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
pulsațiile aortei și pulsațiile venei jugulare. - Examenul abdomenului - se efectuează inspecția abdomenului, notându-se modificările cutanate, distensia, mișcările spontane: peristaltism, pulsații. - se palpează regiunile abdominale, căutându-se formațiuni tumorale sau mase ganglionare, puncte dureroase. - se caută marginea inferioară a ficatului, splina și se notează caracterele unei eventuale hepatomegalii (dureroasă, dură, cu marginea inferioară boselată, dimensiunile în centimetri). - se notează eventualele modificări ombilicale (hernii, metastaze ombilicale "Sister Mary-Joseph nodule"). - prin percuție se delimitează marginea inferioară a ficatului și splina. - se efectuează semnul
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
inferioară a ficatului, splina și se notează caracterele unei eventuale hepatomegalii (dureroasă, dură, cu marginea inferioară boselată, dimensiunile în centimetri). - se notează eventualele modificări ombilicale (hernii, metastaze ombilicale "Sister Mary-Joseph nodule"). - prin percuție se delimitează marginea inferioară a ficatului și splina. - se efectuează semnul "valului", în cazul ascitei. - se diferențiază ascita de o formațiune chistică ovariană de dimensiuni mari, dezvoltată median. - se efectuează reflexele cutanate abdominale simetric și bilateral. - Examenul genital și rectal la bărbat: - se efectuează inspecția regiunii sacrate și
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
distanță [16]. Macroscopia Aceste neoplasme sunt în mare asemănătoare cu neoplasmele seroase chistice benigne cu excepția faptului că tind să fie mai mari (diametrul mediu: 10 cm), iar unele, dar nu toate, sunt agresive: a fost remarcată invazia directă a limfoganglionilor, splinei, stomacului, intestinului subțire și glandei suprarenale [2,3,16]. Microscopia Trăsăturile histologice ale chist adenocarcinomului seros ca și ale metastazelor sunt foarte asemănătoare cu cele ale neoplasmelor seroase benigne. Celulele neoplazice sunt uniforme, iar majoritatea chistadenocarcinoamelor seroase nu au o
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
loco-regională și metastazare. Adenocarcinomul pancreatic interesează structurile vasculare: vena portă, vena mezenterică superioară, vena splenică, arterele celiacă,hepatică, mezenterică superioară și realizează invazia capsulară și perineurală. În cursul evoluției naturale invadează organele din vecinătate: duodenul, stomacul, peritoneul,vezicula biliară, ficatul, splina, suprarenala stângă. Peste 40% dintre bolnavii care nu au modificări imagistice semnificative au metastaze hepatice, la nivelul omentului și carcinomatoză peritoneală [55]. În cancerul pancreatic local avansat se constată invazia organelor menționate, la care se poate adăuga stenoza duodenală. Comprimarea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
este mai avantajos atât pentru că oferă o expunere mai largă cât și pentru că poate fi inspectată cavitatea abdominală și viscerele acesteia pentru recunoașterea ischemiei de organ. După deschiderea peritoneului se pătrunde în retroperitoneu prin spațiul parietocolic stâng. Rinichiul stâng, colonul, splina și coada pancreasului sunt rabatate anterior și la dreapta. Mușchiul psoas rămâne posterior. Abordul retroperitoneal este de ales în cazul în care pacientul prezintă intervenții pe abdomen sau patologie abdominală în antecedente care fac deschiderea cavității peritoneale de evitat. Va
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]