4,031 matches
-
că altfel nu se lăsa. Îmi amintesc că era printre puținele studente de la Medicină care nu aveau niciodată timp să se mai și distreze... Nu mai știu ce culoare aveau ochii ei... Albaștri sau verzi? Erau mari, limpezi, surâzători sub sprâncene perfect arcuite din naștere și îmi plăcea să mă oglindesc în ei... Doar că șansele erau minime. Am fost doar în trei ori patru plimbări prin Cișmigiu și numai o dată prin Parcul Herestrău, unde a refuzat să urce în barcă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
sunt editați în România, ceea ce concluzionează că oriunde ne-am afla în această lume, cordonul ombilical ne ține binelegat de rădăcina Limbii Române. Selecția lucrărilor introduse în antologie, atât a celor de pe ochiul genului liric, cât și a celor de sub sprânceana genului epic s-a făcut riguros de către antolog. O carte de valoare și mai voluminoasă, fiind vorba de 270 de pagini, format mare, cum este cea de față, implică și trecerea în revistă a numelor celor antologați, zeci de poeți
VICTOR GH. STAN FLOARE CU PARFUM DE MERIDIANE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354136_a_355465]
-
minerală? Măcar înțeapă. - Nu. Era categorica. Mă intimida. Și în același timp, mă răsfăța. În zâmbetul ei se vedea câtă plăcere îi face să fim împreună. - Stii ce-ai putea face ca să mă simt mult mai bine? Mi-am ridicat sprâncenele, mi-am înclinat capul, așteptând să aflu. - Să-mi spui “tu” și Vali sau Valentina. Sau Dolly... Asta m-ar face să mă simt de-o seama cu tine. Tu câți ani ai? 35? - Ah, nu. Am 45 și jumătate
UN TU DOAR ÎN SCRIS de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347210_a_348539]
-
nu ma suparăm pe EL, pentru că învățasem că adevărata iertare nu era de la mama, ci cea de la Tatăl ceresc. Pe Tatăl cel Mare din cer mi-l imaginăm un bătrîn, foarte bătrîn, chiar mai bătrîn decît vecinul nostru, care sub sprîncenele stufoase ne privea vigilent pe toți. În privința această eram liniștită și îmi părea rău pentru Isus, pentru că tatăl meu era tînăr și puternic și mă putea purta în brațe. Astăzi zîmbesc. În schimb un lucru mă uimește, cît de puternică
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
și am început să recit poezia “Mama lui Ștefan cel Mare.” Recitam și gesticulam, fără să uit intonațiile necesare. La început instructoarea părea distrată de graba cu care vroiam să-mi arăt talentul, dar pe parcurs, vedeam că își ridică sprâncenele, mirată. -Mai știi și alta? m-a întrebat fără să-și manifeste impresia. Am recitat toate poeziile pe care le știam și după fiecare, așteptam să aud cel puțin “Bravo!”, dar tăcea și mă privea serioasă. Numai când îmi pierdusem
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
când acesta închidea poarta în urma lui. -După Fane trebuia să-i pun damigeana pe prispă! mi-a răspuns râzând. Vezi să nu-i spui lui tac-tu-mare că i-am dat țuică lui Fane, mi-a spus zâmbind, privindu-mă pe sub sprâncene. M-am uitat la ea fără să clipesc; era primul nostrum secret. Dacă ar fi fost tataie, aș fi râs pe sub mustăți, dar cum era mamaie, nu-mi putea trece prin minte că aș putea să o dau de gol
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
fără tine și tăticu. Au râs toți, mai puțin mami pentru care școala era la fel de sacră ca și icoana veche agățată deasupra patului. -Dacă nu iei premiu, nu ai să vezi nimic toată vara! mi-a spus zâmbindu-mi cu sprâncenele ridicate și cu ochii strălucind de bucuria glumei pe care o făcuse. M-am uitat la ea lung. O credeam capabilă să se țină de cuvânt. Pe cât de mult o iubeam pe mami, tot atât de mult îi știam de frică. Nu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
acestei noi geneze în care Dumnezeu se arată doar prin cuvânt celui chemat să-L descopere. Poezia devine o Oglindă a marelui Tot în care se răsfrâng deopotrivă reliefurile ființei și contururile cosmosului: „Mă uit la mine/ prin Luna/ dintre sprâncene”. Volumul dezvăluie un neo-expresionism de secol XXI ce refuză verbiajul necontrolat și dăunător expresivității în care vocabularul este orientat spre exprimarea fundamentelor cosmice. Din vârtejuri de viziuni expresioniste se recompune Marele Univers a cărui oglindire deplină este posibilă doar în
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
reținut doar că este vorba de o colegă. Rumoare în amfiteatru... După câteva secunde bune, de undeva din spate, s-a ridicat timid o fată plinuță, cu tenul alb, părul negru, cârlionțat, ochi negri migdalați, încadrați de niște gene și sprâncene dese, lungi și negre ca pana corbului, contrastul puternic dintre negrul părului, ochilor, genelor și sprâncenelor, pe de o parte, și albul de marmură al tenului, pe de altă parte, făcând-o nu neapărat frumoasă, ci mai degrabă plăcută. - Vă
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
undeva din spate, s-a ridicat timid o fată plinuță, cu tenul alb, părul negru, cârlionțat, ochi negri migdalați, încadrați de niște gene și sprâncene dese, lungi și negre ca pana corbului, contrastul puternic dintre negrul părului, ochilor, genelor și sprâncenelor, pe de o parte, și albul de marmură al tenului, pe de altă parte, făcând-o nu neapărat frumoasă, ci mai degrabă plăcută. - Vă rog să ne spuneți cum vă numiți și de unde ați venit?, am întrebat-o. - Bordea Ana
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
au auzit triluri de canari, avea o mulțime acolo. A coborât lent cele câteva trepte de marmură în marea sală pictată de Sabin Bălașa, s-a oprit o clipă în fața noastră, ne-a aruncat o privire scurtă și încruntată pe sub sprâncenele-i stufoase și apoi a pornit agale spre ieșire. Bondocul țigănos, total surprins, nici nu l-a salutat - cine nu-l cunoștea pe academician? -, iar eu eram prea ocupat să mă rățoiesc la el ca s-o mai fac. - Dar
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
băiatule. Da’ nu ne-a făcut de râs niciodată. Și a învățat foarte bine. Tu ce ai de gând să faci? Spune! - Să..., să învăț..., tată! a șoptit mezinul printre suspine, privindu-l, plin de ură, pe fratele său, pe sub sprâncene. Și să..., să fiu cuminte..., ai să vezi... - Bine! Vom vedea ce ai învățat din asta. Hai! Toată lumea să treacă la treburi. Fiecare cu ale lui... * Referință Bibliografică: Episodul 9, Cap. III, Noaptea frământărilor, din CHEMAREA DESTINULUI / Marian Malciu : Confluențe
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
cunoștinței... - Ok! Să trecem mai departe... Să ne întoarcem în timp. Voi încerca să mă adun... Scuză-mă pentru... tirul de întrebări! Își revenise complet. Acum îl privea direct și se minuna în sinea ei cum de nu-i observase sprâncenele frumoase, ușor arcuite, genele lungi, nasul drept și bărbia fermă, împinsă în față când privea înainte. Nu știa și nici nu ar fi crezut dacă îi spunea cineva că el, bărbatul frumos din fața ei, se minuna în același fel cu privire la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
2012. AI SÂNGELE VERDE Ai sângele verde ca silaba unui copac. Și ochii: albaștri ca izvorul ce curge tăcut pe sub pârleazul din răscruce. Și gura: o dâră ruginie curgând din pântecul toameni cu gust de mucegai. Și trupul: frumos ca sprânceana lacrimii cu care plânge luna când îți strivesc sufletul umbrei. GEORGE BACIU ... Citește mai mult AI SÂNGELE VERDEAi sângele verde ca silaba unui copac.Și ochii:albaștri ca izvorul ce curge tăcutpe sub pârleazul din răscruce.Și gura:o dâră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Citește mai mult AI SÂNGELE VERDEAi sângele verde ca silaba unui copac.Și ochii:albaștri ca izvorul ce curge tăcutpe sub pârleazul din răscruce.Și gura:o dâră ruginie curgânddin pântecul toameni cu gust de mucegai.Și trupul:frumos ca sprânceana lacrimiicu care plânge luna când îți strivesc sufletul umbrei.GEORGE BACIU... XI. POEZII DE DRAGUL TAU, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 546 din 29 iunie 2012. AM IUBIT-O Am iubit-o în orașul cu ochi de caldarâm, mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
și a o admira. Fata nu-i vedea ori întorcea capul spre pe fereastră, calmă, netulburată, fără să-și piardă zâmbetul. Nu a deranjat-o cu nimic nici băiatul care i-a făcut cu ochiul și a ridicat întrebător din sprâncene. A fost suficient să-i răspundă cu un surâs superior și să miște ușor capul, de la stânga la dreapta și înapoi, semn că nu se poate mai mult. Acasă, aproape la miez de noapte, bucurie mare și parcă nu se
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
mare decât ea, i-a spus direct: - Fetițo, învață să te porți cu șefii! Ce? Nu poți sa fii amabilă, să-i zâmbești și să-i spui bancuri? Îți șifonezi blazonul dacă faci asta? - Cum?! a exclamat biata fată ridicând sprâncenele. Dar nu este normal să fac așa ceva și nici nu pot! El este cu 20 de ani mai mare și este patron, pe când eu... - Și ce? Crezi că dacă are 45 de ani nu-ți face față? Grija asta o
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
se exprima foarte sigur pe el, privind-o în ochi, încercând să fie convingător. Eu ți-am propus să te iau pe lângă mine, îți amintești? - Da, dar era vorba de cu totul altceva, s-a grăbit Adriana să răspundă, ridicând sprâncenele vădit contrariată. - Înțeleg că nu prea ești agreată de patron. Dacă vrei să nu zbori și să înveți tertipurile meseriei, treacă de la mine, mă ofer să te ajut. - Dacă sunteți atât de binevoitor, eu am să... - Lasă, discutăm toate amănuntele
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
nr. 468 din 12 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache mă sufoc în ghearele timpului tău. încropesc apa, imaginile, secundele... ...tipare de gând. nu-mi pierd siguranța. care...?! stupid. tropăitul cuvintelor de la o tâmplă la alta lovește sprâncenele. șuieră visul printre umbre. mă încrunt. m-am văzut când scriam, în oglindă. ce episod! scurt, dens... mă sufoc în ghearele timpului tău. adună-le, strânge colțurile, vârfurile... și... pleacă! Referință Bibliografică: gheare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GHEARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358438_a_359767]
-
un geam rezistent la gloanțe. Pictura impresionează în special prin zâmbetul misterios al modelului, ce îi subliniază feminitatea și frumusețea. Descoperiri recente au adus lumină asupra “secretului” surâsului Mona Lisei, înlăturând speculațiile făcute de-a lungul timpului. Cu gene și sprâncene Inginerul francez Pascal Cotte, fondator al tehnologiei Lumiere, a inventat un aparat de fotografiat pentru imagini multispectrale de o rezoluție de 240 de megapixeli, ce folosește 13 lungimi de undă, de la ultraviolete la infraroșu, cu care a scanat pictura Mona
MONA LISA – DOAMNA CU ZÂMBET MISTIC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358010_a_359339]
-
da Vinci și contemporanilor săi. "Fața Mona Lisei pare puțin mai lată, zâmbetul ei este diferit, ochii îi sunt diferiți", a declarat Cotte. "Zâmbetul ei este mult mai accentuat aș spune”. Deoarece pe pânză nu se observau nici genele, nici sprâncenele modelului, Cotte s-a ocupat și de acest aspect. “Un zoom pe ochiul stâng al Giocondei a revelat o unică tușă de culoare foarte subțire, în zona sprâncenei”, a afirmat acesta. "Eu sunt inginer și om de știință, așa că pentru
MONA LISA – DOAMNA CU ZÂMBET MISTIC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358010_a_359339]
-
accentuat aș spune”. Deoarece pe pânză nu se observau nici genele, nici sprâncenele modelului, Cotte s-a ocupat și de acest aspect. “Un zoom pe ochiul stâng al Giocondei a revelat o unică tușă de culoare foarte subțire, în zona sprâncenei”, a afirmat acesta. "Eu sunt inginer și om de știință, așa că pentru mine totul trebuie să fie logic. Nu era logic ca Mona Lisa să nu aibă sprâncene sau gene", a continuat el. O premieră O altă enigmă a fost
MONA LISA – DOAMNA CU ZÂMBET MISTIC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358010_a_359339]
-
Giocondei a revelat o unică tușă de culoare foarte subțire, în zona sprâncenei”, a afirmat acesta. "Eu sunt inginer și om de știință, așa că pentru mine totul trebuie să fie logic. Nu era logic ca Mona Lisa să nu aibă sprâncene sau gene", a continuat el. O premieră O altă enigmă a fost poziția brațului drept al Giocondei: aceasta își ține mâna dreaptă pe pântec. “Este pentru prima dată”, a spus Cotte, “când un pictor redă brațul și mâna modelului într-
MONA LISA – DOAMNA CU ZÂMBET MISTIC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358010_a_359339]
-
mă rog,/ diavolul trăgea cu urechea,/ certând lacrima apusă,/ pe trupul icoanei” (p. 100). Stările astfel inventariate liric de volumul “În vestiarul inimii” indică și o anumită suferință și o încordare interioară fie jucată, fie reală: “Urlă tăcerea/ încolăcită pe sprânceana ferestrei/ prin care privește departele,/ tremurând a oboseli” (p. 14, “Când gândește luna”). Lucrurile cu spațiul gol dintre ele, devin, uneori obsesive amenințând cu vidul ori nonsensul: “Adâncul mă privește/ Cu orbul ecoului rămas gol/ În palma răsfirată a cămășii
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
acele fire nevăzute, simți că viața ei va căpăta o altă față. I se părea că trăiește un vis din care îi era teamă să nu se trezească. Îi zâmbi cu atâta dragoste încât Eugen, surprinzând-i expresia, ridică din sprâncene, o trase lângă el și o sărută îndelung de parcă ar fi fost prima oară când făcea gestul acesta dorit în aceeași măsură, uitând că nu sunt singuri în casă. Nici nu-si dădură seama când bradul căpăta o înfățișare de
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]