5,409 matches
-
dăruise Criști să poată sta comod, având în vedere, burtică ce-și tot marea volumul. Se îndrepta spre șezlong când piciorul ei încălțat doar cu papucul de casă simți o frunză ce se zdrobea. Să curat puțin frunzele astea, isi spuse! Se uită la picior și rămase cu privirea acolo nemișcata, terasă era acoperită cu petale de trandafir de culoare roșie și albă. I se făcu frig, apoi tremurând se duse la șezlong, se așeza și mintea ei nu înțelegea ce
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
să prindă formă. Însă, la o poartă, după ce am strigat urătura mea cu unu, unu, nimic! De partea cealaltă, câinele lătra să rupă poarta, dar gospodina nu ieșea cu bolindetele. Repet, insistent și răspicat : -U-nu, u-nu, unu! Tot nimic. Îmi spusei enervat : -Ce se întâmplă, mă? Ia să spun și partea a doua! Dar așa... adaptată la „unu”, ca să înțeleagă. Și încep : „am venit și eu odată! La mulți ani cu sănătate! Și la anul să...mai vin, boieri mari să
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
îți dau! Dar...du-te acasă, că te așteaptă mă-ta și te bate dacă întârzii! -Nu mă bate! Nu mă bate! -Du-te, mă, acasă! insistă gospodarul. Că iese vreun câine și te rupe! După ce am luat bolindetele, reflectai la spusele gospodarului : -Să plec acasă? Dar nu s-a umplut traista! Și-apoi nu colind pe unde am venit? Adică spre casa mea? Asta înseamnă...că mă duc acasă! Eee! Iar mă îndârjesc, urlând din poartă în poartă cu...unu, unu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
cu un Neghiniță urâcios. Era clar că nătăflețul de Dică fusese determinat să-i transmită un mesaj de “admirație” din partea unor proști. Cum, necum, coana preoteasă, fire delicată și un caracter de excepție, integru, nu a acceptat prostiile unor mitocani, spuse de ... Citește mai mult Domnul Dodedin volumul DOMNIȘOARA IULIACu toții ne simțeam vinovați de supărarea pricinuită bunei noastre învățătoare, “coana preoteasă”. Nu-mi mai aduc aminte reproșurile reciproce. Sau...poate... aceste reproșuri au fost doar în imaginația mea. Mi le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cu un Neghiniță urâcios. Era clar că nătăflețul de Dică fusese determinat să-i transmită un mesaj de “admirație” din partea unor proști. Cum, necum, coana preoteasă, fire delicată și un caracter de excepție, integru, nu a acceptat prostiile unor mitocani, spuse de ... XVII. COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. "DOMNIȘORA IULIA"), de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016. Trecuseră câteva zile de când domnul Fusulan își dăduse demisia, dar spiritul lui tot mai plutea în clasă. Mihăiță, deși nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pozitiv de către persoanele care le prepară: îți sunt induse stări care nu-ți aparțin. Ești depersonalizat, astfel, când ești invitat, chiar de către mama ta, pe care, și așa, o moștenești în caracteristicile mai puțin faste; de către iubitele tale, care, după spusele lui Paracelsus, au un creier uterin sau, cum s-ar zice, totdeauna - dacă li se permite - sunt înclinate să facă numai ce vrea pizda lor. Și nici ciorba sorbită la birt nu te lasă neatins: toate tristețile bucătarului, laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu era o născocire. Cât despre pasăre, aceasta nu ar fi alta decât Pajura albă, captivă. O trimitere brutală la mitul care condiționează existența Stațiunii. Magistratul a citit misiva dintr-o privire. I se cerea doar să asculte cu atenție spusele Mesagerului. „Permiteți?” Tonul străinului era nițel ridicat. Distins, Magistratul a înclinat ușor din cap. „Domnule, fără să-mi răspundeți în vreun fel acum”, a zis Mesagerul, „vă transmit din partea Castelanului - și nu doar a sa - că vă aflați în scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și care doar toacă banii publici! Șapte ziariști pentru o fițuică; se calcă pe picioare în redacție! Niște vânduți! Mereu la mâna Magistratului! La punga Primarului! Șapte dușmani declarați: niciodată nu au scris un lucru adevărat despre mine. Îmi răstălmăcesc spusele; îmi critică înverșunați cărțile, în vreme ce editori din străinătate se interesează de ele, având cu totul altă părere. Nimeni nu este profet în țara lui. Eu voi fi. Magistratul simte. Și Castelanul, cred. § Vrei să-l faci pe Romancier să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aiurea vor zări în unda limpede case aproape intacte, Primăria, fără Primar, fără Magistrat, numai cu pești uriași, intrând și ieșind pe uși și pe ferestre, Biserica, a cărei turlă se va ridica singulară peste ape, Cazinoul, din care - după spusele unora - se vor auzi muzici; alții - noaptea - vor zări lumini. Vilegiaturiști - tot mai mulți - desfătându-se cu priveliștea unui oraș răsfrânt din unde; gândindu-se la vieți subacvatice; se va naște o legendă. Iarna, imaginea va fi estompată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
urla ca ei. Un escroc: se oferea să apere satele de fiare; chiar el le aduna: unii spun că suna dintr-un corn... Romancierul l-a cunoscut; vorbește ca despre un erou. Doar Vânătorul de lupi albi mai poate - după spusele acestuia - să oprească haita ce se apropie. Vânătorul trăiește, poate să îl cheme, știe unde poate fi găsit, dar nu va face asta decât rugat de Consiliu. De către Magistrat, în persoană. Tot el zice că lupii vor năvăli asupra Stațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
exasperat, literele blestemate pe somații, pe zid, pe notele de plată. Ai desenat șarpele și pasărea, dar astea nu sunt motive de internare cu forța. „În roman, ai umplut - din rațiuni de siguranță - un lazaret!”: te faci că nu auzi spusele pseudo-Castelanului. „Nu sunt nebun, doctore; în Saludos, Sey - dublul meu călător - ocolea planeta în vremea când din țară nu ieșea nici musca! Am posibilități nelimitate, doctore; scriu, acum, o carte în care dialogurile se poartă la persoana a IV-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
voastre. Asupra cuvintelor sale se lăsă o tăcere subită. Până și zgomotele tavernei se domoliseră. Cu coada ochiului, Dante văzu cum și Baldo, cârciumarul, se apropiase de locul lor. De la acea distanță, părea cu neputință să le fi putut asculta spusele, și totuși nu exista nici o Îndoială că Îi urmărea cu luare aminte. — În biserica În care Își va avea sediul viitorul Studium, a fost asasinat un om, cu o cruzime nemaipomenită. Meșterul Ambrogio, mozaicarul. Nici o reacție nu urmă vorbelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Elvețianul intră În legătură cu un coleg de breaslă francez (care, peste zece ani, va publica și el o carte despre tezaurul Templierilor) și Îi vinde nici mai mult, nici mai puțin decât șapte fotografii color ale comorii abatelui Saunière, aflată, după spusele sale, sub cheie, În seifurile unei bănci helvete. Jurnalistul francez intră În fibrilație, se grăbește să le publice În paginile unei reviste care dedică un Întreg număr Stăreției Sionului și ia legătura cu unul dintre cei mai prolifici monografi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rău de tot pe gânduri, iar pe acest fond, anunțul morții doctorului Wagner cădea cum nu se poate mai prost. Ocrotitorul meu - singurul, dacă Înțelesesem bine - nu mai trăia, și asta Îmi accentua starea de nesiguranță și de panică: din spusele lui Zoran, ceilalți nu nutreau cele mai duioase sentimente la adresa mea. Nu Îndrăzneam să mă gândesc la ce-ar fi putut urma, cu atât mai mult cu cât, În pofida neutralității atât a enunțului, cât și a tonului crainicului nevăzut, formularea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
decât dubioasă și sinistră. Nu vă cer să fiți de acord cu mine, dar Încercați să mă Înțelegeți... - Dacă nu v-am Înțelege Într-o oarecare măsură, această discuție n-ar mai fi avut loc. - Mi se pare mie sau spusele dumneavoastră sugerează că mi-ați salvat a doua oară viața? - Puteți s-o luați și așa, dar nu e neapărat nevoie să-mi fiți recunoscător. Nici nu mă grăbeam s-o fac, i-am replicat țâfnos și ingrat. În gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spuneți că trebuia să iau de bun simplul enunț că Pământul este o planetă artificială, construită de niște extratereștri ahtiați după experimente? - Ce argument sau ce dovadă v-ar convinge că lucrurile stau așa și nu altfel? - Am reflectat la spusele profesorului Howard și Îmi dau seama că ar fi absurd să pretind niște dovezi directe, parvenind, eventual, de la sursă, respectiv, de la omologii noștri cosmici. În nici un experiment, autorii nu includ proiectul Însuși al experimentului, În cauză și cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a fost preocupat tot timpul să elimine din memoria oamenilor orice se leagă de acest subiect. Din păcate, așa cum v-am mai spus, nu Întotdeauna cu rezultatele dorite și necesare. Mai ales necesare. Nu mă simțeam În stare să combat spusele doctorului Wagner. Nu neapărat fiindcă ar fi fost imbatabile; eu eram incapabil de reacție, drept pentru care am schimbat firul discuției: - Doctore, cum se Împacă toate astea cu teologia creștină? - Nu se Împacă. Între perspectiva de ordin științific și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asta sunt băieții de la laboratorul de analize. La ei se adună datele și se fac primele evaluări. Fiindcă m-ați Întrebat, o să Încerc, totuși, să vă răspund, considerând că v-am avertizat asupra dozei de empirism pe care o conțin spusele mele. Cred că dacă Centrul urmărește ceva cu atenție aparte - și nu de azi, de ieri... de câteva decenii bune, dar cu deosebire În ultimii ani -, așadar, dacă... Încă o dată vă spun, trebuie să luați părerea mea sub beneficiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pildă, că Între exclamația „oh, nu” și restul enunțului exista o diferență clară de atitudine a vorbitorului, pe care o ureche atentă o făcea perceptibilă. Pe „oh, nu”, glasul lui Wagner cobora În două trepte, traducând decepția generată de aberația spuselor mele. Subtextul era: nu mă așteptam la o așa naivitate, cum Îți poți Închipui că ne-am coborî la compromisul de a-i trânti cuiva un glonte În ceafă, ne subestimezi, ne jignești, credeam că suntem Între oameni serioși, ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu avea nici o șansă să se mai poarte vreodată. Ce făcea Zoran, Îmi aducea din nou aminte că Îi datoram supraviețuirea sau Îmi sugera că dacă nu marșez la propunere devin inutil și, prin urmare, eliminabil? Cum trebuia să iau spusele lui, ca pe un compliment ori ca pe o amenințare? Zâmbetul lui mecanic nu mă ajuta deloc să ghicesc răspunsul bun. - Aș mai avea o Întrebare: ce Înseamnă, practic, „controlul și manipularea istoriei”? Sună incitant, dar și destul de ambiguu, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca electrocutat și i-am aruncat o privire cruntă. Proastă glumă și, mai mult decât atât, nepotrivită glumă! Cu ultimele cuvinte, Eva pierduse o excelentă ocazie să tacă naibii din gură, pentru că, nu știu prin ce bizară asociație de idei, spusele ei Îmi readuseseră În minte motivul vizitei matinale În camera unde ne aflam: pistolul meu. Dispariția lui, mai precis. Doamnei Fontaine Îi ardea iar de flirtat, știind bine ce faptă abominabilă comisese. I-am spus-o, deși nu era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
veți fi oaspeții noștri până când vinovatul o să se întoarcă. — Oaspeți sau ostatici? — Spuneți-i cum vreți. Dar asta-i o nebunie! protestă copilotul, care părea că nu înțelege prea bine franceza și făcea un efort deosebit ca să prinde sensul celor spuse. O adevărată nebunie! — Adevărata nebunie e să alergi ca un apucat printre pietre și dune, fără să-ți cruți propria viață și nici viața celor pe care-i întâlnești în calea ta. Nebunie este să furi și să otrăvești apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de cum privești lucrurile. Există morți mai vii decât toți viii. — E-adevărat, dar n-ar trebui să lăsăm o fantomă să ne sperie, chiar dacă e vorba de fantoma unui tuareg - Alex Fawcett făcu o scurtă pauză și oftă zgomotos. Bine! spuse în concluzie. Deocamdată singurul lucru pe care-l putem face e să trimitem apă, provizii, medicamente și saci de dormit. Acum trebuie să plec. Sunt așteptat la Cairo. Ar fi bine să nu-l pierzi din vedere pe ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu o mare parte din aceste riscuri și emoții. Nené Dupré rămase un timp nemișcat, ca și cum s-ar fi amuzat observând cum se lăsa întunericul și luminile campamentului se aprindeau una câte una, dar după ce chibzui pe îndelete la cele spuse, se întoarse spre interlocutorul său și spuse: — Pare șocant. Te știu de opt ani, dar îmi dau seama că în realitate nu te cunosc. Întotdeauna te-am văzut plin de entuziasm și convingând mass-media că acest raliu este cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mulțumească atât pe voi, cât și pe noi. — Cât vreți? Tuaregul îi aruncă o privire severă tânărului impertinent ce pusese întrebarea cu un pronunțat accent străin și, când răspunse, vocea lui sună ciudat de seacă. N-am vorbit despre bani, spuse. Niciodată n-am vorbit, nici nu vom vorbi despre asta, căci, dincolo de ceea ce vă imaginați, aici banii nu contează - Gacel Sayah oftă ușor și adăugă: Până când membrii organizației voastre nu vor înțelege acest lucru, nu vom ajunge la nici un rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]