1,465 matches
-
era un instrument inutil în această magmă de pietriș, iar parapetele șanțurilor erau făcute doar din saci umpluți cu pămînt, aduși de departe, prin cîmp deschis și cu ocoluri, pînă în prima linie. În plus, explozia șrapnelelor în acest sol stîncos le dubla efectul ucigător, prin aruncarea pietrei sfărîmate în toate părțile. Astfel, în aceste condiții, războiul se imobiliză pentru Italia fără fapte de arme glorioase probă de rezistență nervoasă pentru populația al cărei orgoliu era o clipă trezit de raidul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe acel ton de afabilitate surîzătoare care îi era propriu. Alpinist fervent, regele sfidase odinioară culmile cele mai periculoase din Alpii elvețieni și austrieci. Cu vîrsta, fusese constrîns să se mai potolească și să se mulțumească să escaladeze modestele înălțimi stîncoase de pe malurile Meusei, unde se găseau cîteva vîrfuri abrupte sport destul de periculos dată fiind natura destul de friabilă a acestor stînci. Cu atît mai mult nu putea suveranul, expert în materie, să ignore acest lucru, cu cît inițiase și semnase un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
decât să fac un contur destul de vag al orașului. Adică, pot spune că se întinde de la est la vest și este mărginit la nord de pădure, iar la sud de dealul de sud. Partea estică a dealului de sud devine stâncoasă și merge de-a lungul zidului. La est de oraș se întinde o pădure mai deasă și mai întunecată decât pădurea de nord. Porțiunea aceasta este străbătută de foarte puține alei, cu excepția celei de pe malul râului, care duce până la poarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu totul excepțional, așa că sunt sigură că te va ajuta. Ar fi grozav. — Da, dar numai dacă reușim să-l recuperăm. Și-a văzut mai departe de drum, de-a lungul râului subteran, mișcând lanterna în dreapta și-n stânga. Pereții stâncoși din jur erau plini de fisuri mari, prin care se prelingea apa provenită din condensarea aburilor. Crescuseră pe ei niște mușchi lipicioși, de un verde anormal. Un verde inexplicabil pentru un loc în care nu se putea produce procesul fotosintezei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
căzusem pe jumătate. Era perfect rotundă, de parcă fusese trasată cu compasul. Avea diametrul de vreun metru. Apoi a mișcat lanterna și ne-am dat seama că era plin de asemenea gropi în jurul nostru. Terenul arăta ca un fagure imens. Pereții stâncoși de ambele părți ale drumului se terminau și o platformă imensă plină de gropi se deschidea în fața ochilor. Păreau cusute unele de altele prin fâșii de pământ. Cea mai largă fâșie avea vreun metru lățime, cea mai îngustă, cam treizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
turnului. Am urmat-o imediat. Privit de la distanță, la lumina palidă a lanternei, turnul părea o construcție monumentală minunată, care a dăinuit de-a lungul secolelor. Dacă te apropiai însă și-l atingeai, constatai că nu era decât o masă stâncoasă, aspră la pipăit, operă a intemperiilor naturii. Nici scara în spirală nu era scară adevărată, ci doar un fel de trepte săpate în stâncă, neregulate și înguste, făcute probabil de Întunegri. Abia aveam loc să punem câte un picior. Ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
drumul, așa că s-a întâmplat să mai călcăm în gol și să ne fie cumplit de greu să reluăm cățăratul. Cred că nici Întunegrilor, care vedeau în beznă, nu le era ușor, darămite nouă care ne târam pe zidul acela stâncos ca niște șopârle. După ce-am urcat treizeci și șase de trepte - recunosc că am mania număratului - am auzit un zgomot asurzitor care venea dinspre picioare. A răsunat de parcă ar fi aruncat cineva într-un zid cu o halcă imensă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atenția. De ambele părți ale ei, buruienile crescuseră nestingherite. Porțiunea respectivă făcea legătura între pădurea de est și zona cultivată. Drumul urca puțin câte puțin, iar tufărișul era tot mai des. La un moment dat, panta devenea ca un munte stâncos. Îi zic eu munte, dar nu era chiar atât de abrupt și avea niște pietre săpate pentru a fi mai ușor de abordat. Un fel de gresie mai moale, cu marginile rotunjite de intemperii. Am mers destul până în vârf. Oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o baie caldă și bună. Sunt puțini cei care gândesc astfel. — Dar eu cred lucrul acesta cu toată convingerea, zise ea. În timp ce înotam, mai întorceam capul după lumina bătrânului. Se îndepărta tot mai mult. Mâinile mele nu atingeau încă peretele stâncos. Oare de ce-i atât de departe? m-am întrebat, plictisit. De ce nu m-o fi prevenit bătrânul? M-aș fi pregătit măcar sufletește. Ce-or fi făcând peștii? Nu și-au dat încă seama că eram acolo? Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trăi o veșnicie! Chiar nu sunt lucruri de crezut! Am mai înotat puțin și am atins ceva tare. În primele fracțiuni de secundă m-am panicat puțin, neștiind ce să cred, dar mi-am dat imediat seama că era zidul stâncos pe care-l așteptam de mult. Reușisem să traversăm lacul acela subteran. — Am ajuns! Ea s-a apropiat și s-a convins că era așa. Am întors capul. Lanterna bătrânului se mai zărea doar ca o stea îndepărtată. Am apreciat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
datorită staturii lui impunătoare. Dafne însă nu a răspuns iubirii lui și ca să scape de el, l-a rugat pe tatăl ei s-o preschimbe. Ea a fost preschimbată într-un arbore numit dafin. Cocoțat pe creasta unui munte stâncos, castelul medieval al lui Oris își arunca umbra asupra acestui loc idilic. În altă variantă, mama ei Geea (Pământul) ar fi transformat-o în laur. În prima carte a „Metamorfozelor”, Ovidiu redă acest mit. Să ne-ncadrăm și noi în
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
ce reprezintă simbolul orașului, calul. În antichitate, zona Larisei era vestită pentru cei mai frumoși și puternici cai din Grecia. Ne-am continuat drumul. Ajunsesem într-o regiune unde bogăția vegetației tesaliene de care ne vorbise ghida dispăruse. Munții erau stâncoși, fără vegetație, arizi dându-ți impresia că te afli într-un spațiu extraterestru. Parcă am fi pe Selena, mi-am zis gândindu-mă la neregularitățile ce le zărim pe corpul ceresc. ─ Ce-ai zis?m-a întrebat Janeta. Nu te
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
te afli într-un spațiu extraterestru. Parcă am fi pe Selena, mi-am zis gândindu-mă la neregularitățile ce le zărim pe corpul ceresc. ─ Ce-ai zis?m-a întrebat Janeta. Nu te consideri pe Lună înconjurată de munții aceștia stâncoși și goi? Sau pe undeva prin vestul sălbatic străbătut de cai. Cândva și-or fi tropotit copitele pe aici. Am mers mult străbătând câmpia Tesaliei până când la orizont se arătau stâncile impresionante ale Meteorei. Nu pot descrie starea mea sufletească
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
După o pauză scurtă ne-am urcat în autocar ca să mergem la mănăstirea Megalu Meteoru-Marele Meteor, numită și Metamorfosis-Schimbarea la față. Această mănăstire este cea mai mare dintre toate. Siguranța ce-o aveau călugării așezați pe aceste culmi abrupte și stâncoase a făcut imposibilă invazia cotropitorilor, a hoților și răuvoitorilor. În felul acesta s-a putut crea în timp o mare și bine organizată așezare mănăstirească. Mănăstirile de aici s-au dezvoltat prin donațiile oferite de evlavioșii domnitori și nobili. Încetul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Mergând prin Pustiul Hozevei spre Peștera Sf. Ioan Iacob Românul am văzut și Muntele Ispitirii. Este foarte Înalt și abrupt. Cu mare anevoie se urcă pe munte. Era spre seară și nu se Îngăduia urcarea pe munte. Este foarte pietros, stâncos și chiar periculos. M-a dus gândul la Domnul Iisus cât a suferit acolo, În pustiul arzător fără pic de vegetație, fără apă. Soarele dogorea, caniculă mare. Și nici gura să o uzi cu apă nu puteai. Greu de suportat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și la propriu și la figurat. Principalele obiective turistice din multitudinea celor existente sunt: Satul Leului Galben, Satul Yaozi, Platoul Yuanjiajie, Valea Shadao, Pârâul Jinbian. Peisajele de la Suoxiyu, un alt obiectiv din Wulingyuan, se evidențiază atât prin crestele cu forme stâncoase bizare, ape limpezi, cât și prin poduri sau mai degrabă punți pe crestele abrupte și peste peșterile adânci, rețeta perfectă pentru o aventură veritabilă. În total, aici sunt peste două sute de obiective turistice, dintre care cele mai reprezentative sunt Galeria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
est a trecătorii este mai înaltă decât cea din vest, așa s-a ales cu un nume cât se poate de evident. Trecătoarea "Poarta Gâștii Sălbatice'' traversează un defileu din ținutul Daixian, provincia Shanxi, mărginit de ambele părți de pereți stâncoși abrupți. Se spune că și gâștele sălbatice aveau dificultăți în a traversa în zbor crestele acestora, așa că s-au învățat să intre prin trecătoare, care a devenit astfel, "Poarta Gâștii Sălbatice''. Poarta Gâștii Sălbatice (Foto: Yang Ying) De ce chinezii se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
întâmplare de marginea fântânii. Văzând-o, broscuța îi spuse plină de sine: Vezi cât de fericită mă simt aici. Când îmi vine pofta, pot să sar nestingherită de ici-colo. Iar când sunt obosită, mă ascund într-o crăpătură a peretelui stâncos al fântânii ca să trag în liniște un pui de somn. Este aici și o mică baltă în care pot să înot în voie când doresc. E o plăcere și atunci când mă plimb prin nămol. Dintre vietățile de aici, mormoloci, crabi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele până lângă un boschet de chiparos si roze tăinuit în ponorârea unei stânci, ca un azil de scăldătoare. El se desculță și, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu. El dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri. Intră în peșteră... o răcoreală binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care soare-l arsese în somnu-i... merse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele mai până lângă un boschet de chiparos și roze tăinuit în ponorârea unei stânci, ca un azil de scăldătoare toare. El se desculță și sărea de pe o piatră pe altă cercetând stâncosul lui imperiu... El dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri... Intră în peșteră... o răcoreală binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care soarele-l arsese-n somn... merse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o monăstire veche prin al cărei cerdac cu stâlpi îmblau cu pas regulat și încet călugărițe. O grădină unită cu murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării. El se desculță și, sărind de pe o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu, dădu de un izvor de apă dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri. Intră în peșteră... o răcoreală binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care soarele l-arsese în somn... Merse mereu înainte... peștera
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele până lângă un boschet de chiparos și roze tăinuit în ponorârea unei stânci, ca un azil de scăldătoare. El se desculță și, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu. El [, dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri. Intră în peșteră... o răcoreală, binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care soarele-l arsese în somnu-i... merse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de zăpadă înecînd cu puful lor de argint aerul neguros și rece al munților. Prin sate colinda vestea cumcă se ridicase românii împotriva ungurilor și împăratul Codrilor bătrâni și a munților suri și sterpi aduna pe vulturii din vizuinele lor stâncoase împregiurul flamurei românești. în creierii împietriți ai munților și-n acrul lor cel rece, flutura tricolorul, trăia libertatea Transilvaniei. Într-o noapte am văzut un spectacol măreț. In culmile munților, pe frunțile lor de piatră, care de care mai înălțate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Guinee, Într‑o cercetare subvenționată de Institutul Național de Nu‑Știu‑Ce și vorbea dialectul păsăresc de pe insulă. Faptul că medicul scria bine făcea ca raportul lui să fie și mai de efect - ba chiar, uneori, supramemorabil. Descria o coastă stâncoasă acoperită de o „cascadă de orhidee purpurii”. Existau În jurnal multe pasaje semi‑purpurii, dar simțeai că omul răspundea la purpura naturii. El urmărise un scop strict științific și Întregul articol era foarte important - din punct de vedere uman. Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai curând taciturn, pe care-l cunoșteam de ani buni. Mic și osos, avea fața îngustă și lunguiață, nasul subțire, pe vremea aceea apropriindu-se de patruzeci de ani. În timpul asediului avarilor, evreii se salvaseră pitindu-se printre brațele inaccesibile și stâncoase ale râului. Nu avuseseră parte de răzbunări, deoarece fiecare familie îi promisese lui Grasulf câte o jumătate de uncie de aur și o uncie de argint pentru refacerea zidurilor. În chip straniu nu era mirat să mă vadă prin acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]