1,175 matches
-
se petrecute în templul zeiței Atena. Considerând acest lucru jignitor, Atena a transformat-o pe Medusa împreună cu cele două surori ale sale în niște creaturi cu șerpi în loc de păr și cu niște ochi care te transformau pe loc într-o stană de piatra. Ea le-a dat brațe de bronz și aripi de aur, cu ajutorul cărora ele se înălțau în văzduh. Perseu a reușit să o ucidă pe Medusa în timp ce ea dormea. Când i-a tăiat capul, din gâtul ei retezat
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
capul, din gâtul ei retezat au ieșit doi fii pe care i-i dăruise Poseidon: Chrysaor și calul înaripat Pegas. Mai târziu, zeița Athena și-a împodobit egida cu chipul Medusei, a cărei simpla vedere transforma pe orice muritor în stană de piatră. Sângele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit când ca otravă ucigătoare, când ca un leac tămăduitor. Feminitățile de la periferia mitologiei eline reflectă un tip de imaginar ce expulzează natura din cultură. Eriniile, Harpiile, Gorgonele, Sfinxul reprezintă aberații
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
veninoși, care mișunau șuierând. Cu colți ascuțiți ca junghierele, cu buzele roșii ca sângele și cu ochii sclipind de furie, chipurile lor oglindeau atâta răutate și erau atât de înfricoșătoare, încât oricine le arunca o singură privire se prefăcea în stană de piatră” . Eriniile, născute din sângele lui Uranos mutilat înghițit de Geea, au „ șerpi veninoși încolăciți în jurul capetelor, ochii scăpărându-le de o mânie cumplită” . Harpiile sunt „duhuri necurate, monștri înaripați cu corp de pasăre, cap de femeie, gheare ascuțite
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începuse să înghețe. Dochia a înghețat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău și sunt o mărturie vie a acestui mit românesc. "Marcaj": bandă roșie "Timp de mers": 3 1/2 - 4 ore "Marcaj": cruce roșie "Timp de mers": 4 1/2
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaștere oficială a acestuia ca bazileu de către Patriarhul Constantinopolului. În procesul de plagiere, Teodor Mamalachos a uitat să șteargă sau să înlocuiască numele Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui Negoe Basarab), precum și numele fetelor voivodului: Stana, Roxana și Anghelina. Documentul semnat de Teodor Mamalachos a fost descoperit în anul 1988 de către cercetătorul italian Santo Luca, fără însă ca acesta să cunoască importanța acestei descoperiri. Studiul atent al plagiatului a fost făcut însă de Ion Dumitriu-Snagov. La
Neagoe Basarab () [Corola-website/Science/297451_a_298780]
-
Bucur. Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, alături de alte personalități ale vieții culturale românești: Florin Piersic, Victor Rebengiuc, Radu Beligan, Amza Pellea (postum), Maia Morgenstern, Alexandru Tocilescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ileana Stana Ionescu, Draga Olteanu Matei și Sebastian Papaiani. La data de 8 aprilie 2016, la vârsta de 81 de ani, a încetat din viață. Din 2013, un teatru din provincie îi poartă numele: "Teatrul Proiect Câmpina Mircea Albulescu". Spectacole de absolvență
Mircea Albulescu () [Corola-website/Science/297523_a_298852]
-
de despoți sârbi, fiind fata lui Ioan Brancovici al Serbiei (n.1465 - d. 10 decembrie 1502). Unchiul său era Mitropolitul Maxim (născut Gheorghe Brancovici). Despina s-a căsătorit în anul 1505 cu Neagoe Basarab și au avut șase copii (Theodosie, Stana, Petru, Ioan, Ruxandra, Anghelina), însă doi fii și o fiică au murit la o vârstă fragedă. După moartea lui Neagoe Basarab, în 1521, fiul lor Theodosie (n.1505, d.1521) a fost înscăunat ca domn al Țării Românești, însă a
Doamna Despina () [Corola-website/Science/317613_a_318942]
-
Neagoe Basarab, în 1521, fiul lor Theodosie (n.1505, d.1521) a fost înscăunat ca domn al Țării Românești, însă a fost alungat de Radu de la Afumați și a murit la Constantinopol. s-a refugiat în Ardeal împreună cu fiicele sale Stana și Ruxanda, trăind la Sibiu o viață liniștită, sub ocrotirea vărului său, Regele Ungariei. La 21 ianuarie 1526, Ruxanda s-a căsătorit cu Radu de la Afumați, domnitorul Țării Românești. Peste puțin timp, în același an, Stana s-a măritat cu
Doamna Despina () [Corola-website/Science/317613_a_318942]
-
Ardeal împreună cu fiicele sale Stana și Ruxanda, trăind la Sibiu o viață liniștită, sub ocrotirea vărului său, Regele Ungariei. La 21 ianuarie 1526, Ruxanda s-a căsătorit cu Radu de la Afumați, domnitorul Țării Românești. Peste puțin timp, în același an, Stana s-a măritat cu Ștefaniță Vodă, domn al Moldovei. După moartea lui Ștefăniță (14 ianuarie 1527), Stana revine la Sibiu lângă mama sa și se călugărește luând numele Sofronia. În 1529, după moartea soțului ei Radu, Ruxandra revine și ea
Doamna Despina () [Corola-website/Science/317613_a_318942]
-
Regele Ungariei. La 21 ianuarie 1526, Ruxanda s-a căsătorit cu Radu de la Afumați, domnitorul Țării Românești. Peste puțin timp, în același an, Stana s-a măritat cu Ștefaniță Vodă, domn al Moldovei. După moartea lui Ștefăniță (14 ianuarie 1527), Stana revine la Sibiu lângă mama sa și se călugărește luând numele Sofronia. În 1529, după moartea soțului ei Radu, Ruxandra revine și ea la Sibiu, unde râmâne până în 1541, când se căsătorește cu Radu Paisie. După o scurtă perioadă petrecută
Doamna Despina () [Corola-website/Science/317613_a_318942]
-
într-o pisanie pe iconostas: "„Această sf. beserică sau făcut dintăi la leatul 7255, noiala la 7267, a treia oară sau noit icoanele și coperișiu 7334, A patra oară peste tot 7390. Moși Popești: Șandru ereu, Dumitrana erița, Constandin ereu, Stana erița, George er[e]u, Bălașa erița, Nicolae, Ioana, Nestor ereu, Maria erița, Mateiu Ioan, Ioan ereu, Ioana erița, Stan, Ioana, Ioan, Maria, Dumitru, Dumitrana, Pătru, Șandru Costandin, Ioan, Ilinca, Gligorie ereu, Ancuța erița, Șandru, Păuna, Ioan, Maria, Sandu Gheorghe
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
Baltzar și la renumitele sale personaje din mahalaua bucureșteană. Pictorul a executat aceste compoziții cu aceeași libertate a penelului și cu aceeași atmosferă plină de lumină specifică esteticii impresionismului. Ca și la Ștefan Luchian în lucrările sale "", "" și "Vezi tu, Stane, vine iarna", picturile realizate din tematica mahalalelor sunt lipsite de intenția literaturizantă. Interesul lui Baltazar pentru categoria femeilor din această categorie socială de la marginile Bucureștiului nu a avut precedent până atunci în pictura românească. În literatură, apăruse în schimb Ion
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
spatele dverei. Icoanele împărătești, ca și pictura recuperată din navă se datorează artiștilor, din școala de la Laz, lui Savu zugravul, care semnează icoana Deisis pe care consemnează: ,1808 în rândul acestor icoane au umblat Pavel Opriș, și cu muerea lui Stana”, iar în 1810, pe aceea a Arhanghelului Mihail (aflate în Colecția Episcopiei Alba Iulia), ca și lui Simion zugravul, întruniți la pictarea sfeșnicelor, bogat sculptate, pe care le semnează, în ,aprilie 1827, Sava zugrav, Simion zugrav, Laz”. Lucrările de salvare
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
stâlpi de lemn îmbrăcați în tencuială. Este acoperită cu șiță. Inscripții: ,la Proscomidie pomelnicul popii Nicolae Sălișteanu: Nicolae ereu (preot), Maria erita (preoteasă), Maria, Gheorghe...”. Pe icoanele Sfânta Paraschiva și Sfântul Gheorghe se află inscripția de donatori „Ștefan, Călina, Mihuța, Stana”.
Biserica de lemn din Seliștea, Mehedinți () [Corola-website/Science/320312_a_321641]
-
ei se poate citi următoarele: "„Cu vrearia Tatălui, și cu ajutoru Fiului ridicatusau această sf[ă]ntă cruce întru cinstia și slava Uspenie B[ogorodi]țe în zile lui Nicolae voivod și sau ostenit robul lui Dumnezău Ion Mestecăneanu, Toader, Stana, Ion, Ioana, Dobrici, Drăgoi, Zoița, Stan, Stanca, Șărbu, Stoiana, Mihalcea, Voica, Mihalcea”", iar pe latura stângă textul continuă cu: "„Er[o]monah Stefan, Maria Preda, Pătru, Radu, Rada, leat 7231, Radu Dobrotă, Ene, Cărstiana, Păuna”". Pe latura dreaptă apar semnăturile
Biserica de lemn din Mesteacăn, Dâmbovița () [Corola-website/Science/321171_a_322500]
-
fost folosită de comunitatea românească din sat până în perioada interbelică când o nouă biserică, de zid a înlocuit-o. Șematismele bisericii greco-catolice precizează ca dată a edificării bisericii de lemn anul 1795, având hramul ""Înălțarea Domnului Nostru Isus Christos"". În Stana, pe timpul episcopului Inocențiu Micu-Klein se aflau doar 16 credincioși greco-catolici. Datorită numărului mic de credincioși parohia a fost înființată abia în anul 1783. Neavând biserică, comunitatea acestei parohii a fost afiliată la bisericile din satele învecinate până în anul 1795, când
Biserica de lemn din Stana () [Corola-website/Science/321196_a_322525]
-
numele ei adevărat Ștefania Seculici (cunoscută că "Fanny"), scriitoare și drumeața neobosita, una dintre inițiatoarele turismului românesc modern. Muntele Gutanul poartă numele lui Moș Gheorghe Gutanul. Stîncile Franz-Iosef se află la 1299 m altitudine, la 5 minute de cabană Poiana Stanei, si au fost amenajate cu trepte și grilaje de fier în anul 1897, cu prilejul vizitei la Sinaia a împăratului Austro-Ungariei, Franz Joseph al Austriei. Șaua Baiului din Munții Diham. Pentru muntele Baiu s-a purtat timp de câteva decenii
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
necesare cultului, este sugerat de câteva pisanii însemnate cu penelul pe iconostas, între anii 1837-1839. Pe cantul de jos al ușii diaconești, din dreapta ușilor împărătești, se pot citi următoarele: "„Sau făcut de robul lui Dumnezău, pomenește D[oa]mne, Ioan, Stana, Dumitru, Matei, Mihai, Ana, Nicolae, Dumitra, Păuna, Gheorghie, Floaria, Măriia. 1838 martie 10”". Pe cea de a doua ușă împărătească, pe care este pictat Arhanghelul Mihail cu sabia în mână, stă scris pe sulul din mâna stângă astfel: "„Cela ce
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
întâmplări din lumea împăraților, a lui Făt-Frumos și a zmeilor. Frumoasa din Nor, fata unui împărat, îl îndrăgește pe Bujor, un tânăr sărac de la curtea tatălui ei. Pe când se oglindeau în apa lacului, un zmeu îl transformă pe Bujor în stană de piatră, iar pe fată o răpește. După multe peripeții, voinicul Luceafăr, fratele fetei, reușește sa-i scape de mânia zmeului. Basmul se încheie, ca de obicei, prin nunta celor doi tineri și a altor personaje din basm: Alte personaje
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Miloš a fost primul născut dintre cei trei fii ai cuplului. Frații lui au fost Iovan (1787-1850) și Ievram (1790-1881). Primul soț al mamei sale a fost Obren Martinović (died 1777), iar Miloš a avut o soră mai mare vitregă, Stana (născută în 1773), și doi frați vitregi Iakov (1767 - 1817) și Milan (1770 - 1810). După moartea fratelui său Milan, Miloš și-a schimbat numele într-unul derivat din numele primul soț al mamei sale (Obren - Obrenović). În prima sa tinerețe
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
Xenopol, Pompiliu Eliade, G. Barițiu. Sunt consacrate articole pe probleme sociale importante: Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor, Războiul pentru Independență etc. În 1922, Ion Agârbiceanu a publicat în revista "Cosînzeana" din Cluj povestirea "Piciorul de lemn", prima formă a romanului "Stana". În 1990 a apărut revista "Cosânzeana", fondată de Andrei Hegedüs și editată de Școala de Arte și Meserii „Sfânta Maria” în colaborare cu cotidianul "Mesagerul de Bistrița-Năsăud" inițial un număr pe an, ulterior două.
Cosînzeana (revistă) () [Corola-website/Science/325392_a_326721]
-
de la cei ce vor să pasca vitele, sau să vâneze în braniștele lor”. Pipirig făcea parte integrantă din moșia Mănăstirii Neamț, fiind un loc de o frumusețe rară, unde câțiva călugări locuiau și se ocupau cu creșterea vitelor. Aici era stana mănăstirii, unde, pentru călugări era construită o capelă în care slujeau și se rugau cei ce îngrijeau turmele; de la această bisericuța se trage și numele locului Popeni (poate fi identificat cu satul Pipirig). Un moment important în popularea localității s-
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
între 1700-1742, iar această construcție din cărămidă și piatră a fost precedată de o altă biserică, ridicată pe același loc, pe la 1697. Actuala biserică -naos, pronaos și altar- a fost construită inițial ca mănăstire, ctitorie a fraților Dumitru, Oprea și Stana Cîndea, fapt consemnat și în pisania din 30 septembrie 1820. Aceasta a fost scrisă după lucrările de completare ce au făcut ca la 1816 să se ridice turnul-clopotniță și tinda. Are un plan dreptunghiular care cuprinde altar cu semicalotă, naos
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
biserici de piatră din oraș, toate în afara zidurilor cetății: Biserica "Buna Vestire" (sau Biserica din Groapă) a fost construită în anii 1788-1789 în cartierul Iosefin, fiind una din primele biserici ortodoxe din Sibiu. Lăcașul de cult a fost ctitorit de Stana, văduva lui Hagi Petru Luca. Ea a fost amplasată în valea râului Trinkbach, de aici provenind denumirea de Biserica din Groapă. Fiind parțial distrus de cutremurul din 26 octombrie 1802, lăcașul de cult a fost refăcut din temelie în anii
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
Trinkbach, de aici provenind denumirea de Biserica din Groapă. Fiind parțial distrus de cutremurul din 26 octombrie 1802, lăcașul de cult a fost refăcut din temelie în anii 1802-1803 de bogatul negustor Hagi Constantin Popp, care era căsătorit cu fiica Stanei Hagi Luca. Lucrările de reconstruire au modificat mult aspectul bisericii, sub influența arhitecturii vieneze. Biserica este încadrată între două clădiri-monument istoric ridicate tot de Hagi Constantin Popp și anume: casa parohială (la nord) și Școala veche românească (la sud). În
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]