11,425 matches
-
capul, imaginea lui Clody îi ardea ochii. Îi venea să se arunce, ca să se "stingă", în Dâmbovița, dar râul era înghețat, podul prea înalt... Gândi: Dacă n-am făcut-o la Paris, în Sena, de pe podul Alexandru III, cel cu statui și lampadare de fier forjat, de ce-aș face-o aici... Nici vorbă. Petre, ai grijă de "protocol"! Una-i Parisul și alta-i Micul Paris, care de la o vreme parcă-i tot mai mic! Se întoarse acasă, unde Camelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
gheare care-l zgrepțănau în stomac... Începu a căuta ceva prin pat, întoarse plapuma, cearceaful, salteaua. Căută pe jos... Avusese din nou coșmarul de la Paris cu nuvela lui Merimée, cu el jucând tenis, cu inelul de logodnă pus în degetul statuii... Și statuia nu era o Venus oarecare, era o frumusețe blondă, cu ochii albaștri, era Clody... Venise să-i înapoieze inelul de logodnă? Inelul cel din aur alb, cu diamante, care avea în mijloc un ametist, în formă de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-l zgrepțănau în stomac... Începu a căuta ceva prin pat, întoarse plapuma, cearceaful, salteaua. Căută pe jos... Avusese din nou coșmarul de la Paris cu nuvela lui Merimée, cu el jucând tenis, cu inelul de logodnă pus în degetul statuii... Și statuia nu era o Venus oarecare, era o frumusețe blondă, cu ochii albaștri, era Clody... Venise să-i înapoieze inelul de logodnă? Inelul cel din aur alb, cu diamante, care avea în mijloc un ametist, în formă de inimă! Și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
saltele" și comandă saltele pentru cele trei dormitoare. Luase dimensiunile și stabili cu patronul să i le aducă la Bucura. Trecând pe lângă un magazin de confecții, Carmen se opri în fața vitrinei, admirând o rochie tinerească, înflorată. Ce-ai rămas așa, statuie? Mă uitam la rochița asta. Îți place? Îmi! Hai să mergem! Du-te înăuntru și probeaz-o! Ți-o fac cadou, pentru Toni. Carmen intră, probă, Petre plăti. Nici nu costa mare lucru și merita să vezi bucuria din ochii fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai greu. Ci gura prin care mai strigă-un popor, De-o fi să mi-o-nchidă al zbirilor for, Să strige chiar ele, cuvânt cu cuvânt, Atunci când va fi să cobor în mormânt. Iar dacă în țara aceasta, cândva Statuie să-mi nalțe poporul ar vrea, S-o nalțe! Dar bronzul cel veșnic solemn Nu-l urce acolo - atât îi îndemn: Acolo, alături de-al mării tumult - Cu marea am rupt legătura demult, Și nici lângă trunchiul din parcul regal
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
n vas când înflorește vița.// Tăriile iubirii'nchise'n noi/ Apasă cercul care le sugrumă,/ Când veștile sosesc pân' la butoi/ De dincolo de hrubele de humă." (Inscripție). Nu e de învins, această vînzolire a materiei. Viața, chiar și aceea a statuilor, ține, în tot, de ea. Urcarea, orgolioasă rupere din pămînt, repetînd, pe cont propriu, un gest originar, n-are nici ușurătatea aerului, nici izbucnirea focului. Poate doar slăbiciunea, încercînd să treacă peste fire, a lutului amestecat cu apă.
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
profilul frumos al fotografiei, al mulajului. Pe cît n-o părăsește viața, o viață de sînge și de limfă, de lichid umplînd pînă la sufocare vizuina, se zbat în ea ultime, ridicole dorinți. Între ele două, între eleganța ghipsului - ce statuie ar fi, de n-ar prinde trup la mijloc! - și mizeria fiziologiei se tîrăsc zilele delicatului autopsier al propriei persoane. Învățînd să trăiască înăuntru, să încerce, în același timp, gînduri de om și senzații de animal: "aceeași întunecime nesigură, aceeași
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
sa, are cuvinte de laudă și mulți ani după aceea. Una peste alta însă, Petru Groza are parte de o posteritate laudativ-rece în anii comunismului, la nivel de propagandă. După 1990 va fi denunțat ca un colaborator odios al comuniștilor. Statuia lui de lîngă Facultatea de Medicină din București va avea aceeași soartă ca uriașul bronz care îl înfățișa pe Lenin și în prezent se odihnește la Mogoșoaia, pe iarba din curtea Palatului Brâncovenesc. Prima înaltă moarte de care îmi amintesc
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]
-
la fel de mărețe, chiar dacă se cheamă passeig sau avinguda. Nebunia de pe lume e însă aici, pe La Rambla: flașnetari însoțiți de căței, maimuțe ori papagali, instrumentiști, cântăreți, chioșcuri cu toată presa pestriță a lumii, cu flori împovărate de culori și miresme, pictori, statui vii - tristă soluție: de exhibare, de supraviețuire? - vânzători de păsări și animale mici, kitschuri, cafenele, covrigării, platani monumentali, mulțimi căscând gura și păzindu-și buzunarele, poșetele, borsetele, ca și noi, ca și noi, iar de-a lungul, pe ambele părți
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
despre niște oameni tineri care, în mod normal, ar fi trebuit să îmbrățișeze cu totul alte valori. Din nefericire, ei au devenit instrumente lipsite de scrupul în opera de compromitere a unor intelectuali care, în-tr-o țară normală, ar beneficia de statui și de respectul general, și nu de jignirile nerușinate de care-au avut parte dinspre ziarul "Ziua". Ceea ce-am văzut în ultimele zile în gazeta cu pricina e nu doar surprinzător, ci și încurajator. Există în România acestui moment
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
curs unui rafinament stilistic care ne spune ce am pierdut prin aceea că Pavel Chihaia și-a întrerupt timp de decenii activitatea literară. Mai degrabă Jurnal decât ficțiune, erou și autor se contopesc, la persoana întâi. La Florența, eroul contemplă statuia lui David, de Michelangelo, se cuprinde în cercetătorul în domeniul artelor care, în viață, luase locul scriitorului. îndrăgostit de clasicități, naratorul citește pe chipul statuilor luminile vieții și umbrele morții, aceasta asigurându-și pasul. Fiecare din cele patru capitole ale
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
Jurnal decât ficțiune, erou și autor se contopesc, la persoana întâi. La Florența, eroul contemplă statuia lui David, de Michelangelo, se cuprinde în cercetătorul în domeniul artelor care, în viață, luase locul scriitorului. îndrăgostit de clasicități, naratorul citește pe chipul statuilor luminile vieții și umbrele morții, aceasta asigurându-și pasul. Fiecare din cele patru capitole ale povestirii are un asemănător început, ca un leit-motiv: "La Florența noaptea nu se pogoară dintr-odată sau treptat: este ziua schimbându-și culoarea în aceeași
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
al neîntâmplărilor, amintirilor, viselor în stare de trezie, tentațiilor creatoare pe care nu avem tentația și nu putem să ni le facem cunoscute nici nouă, nicidecum să le mărturisim." Se mărturisește, în schimb, cu prisosință, personajul romanesc, cel care cioplește statuia scriitorului, în primele rânduri ale scriitorilor contemporani. A celui care a surprins și fața șiroită de sânge a sclaviei și pe cea cernită a libertății, într-o necurmată, neliniștită, melancolică și, la ceasul serii, tragică încercare de autocunoaștere. La creator
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
există pălării, pălăriile altora, ale necunoscuților, ale oportuniștilor." O magazie cu decoruri de mucava îi provoacă voluptăți și neliniști indescriptibile. Obiectele - de două ori false - depozitate acolo ("cariatide, coroane, fazani falși pe tipsii false, lire și cupe de carton, amfore, statui demne de mausolee (...) coifuri, sulițe și arcuri, icoane false, vizibil neterminate"), îl forțează să își probeze propriul adevăr, anticipând totodată iminența eșecului. Nu se poate răspunde la întrebarea "cine sunt eu?", din moment ce lumea în întregime e o colecție de falsuri
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
cruzi / nu pleacă dimineața la birou / nu citește gazeta de seară / dezbracă stâlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat încă iarba artificială / deși mai știe câte ceva despre păduri. / Statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă într-un scrânciob de fum / numai această capră încăpățânată / dă lapte și nu se întreabă cum". Există însă în această poezie un vers care, dintr-odată, o orientează, o actualizează: "statuia din
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
păduri. / Statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă într-un scrânciob de fum / numai această capră încăpățânată / dă lapte și nu se întreabă cum". Există însă în această poezie un vers care, dintr-odată, o orientează, o actualizează: "statuia din centru a fost schimbată". Nu e vorba, prin urmare, doar de o reacție sensibilă față de tot ceea ce e artificial și convențional în cotidianul citadin, dar și de o opoziție - ironic, sarcastic marcată - între ritmurile naturale sempiterne și răsturnările politice
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
direct episoadele din rezistența armată. Mai mult, nici nu călcase pe atunci în China. Tot ce descrisese fusese produsul imaginației. Călătorise mai înainte în Siam unde s-a dedicat explorărilor arheologice, a fost implicat într-un proces în urma dispariției unor statui antice. Ceea ce lipsea pe planul trăirii directe a înlocuit prin lectură, prin asocieri surprinzătoare, prin mutări de localizări topografice. Poseda însușirea de a fabula fiind verosimil, concurând cu existența reală. Ulterior va perfecționa exercițiul de a combina ceea ce era reproducere
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
păstrează, și tot fatal, seninătatea lucioasă a marmorei, duhul de agrement al operei de artă, făcută întâi de toate să placă. Martorii finelui de an 2007, în covârșitoare proporție heralzi ai noului an 2008 au înlocuit pinacoteca și parcul cu statui cu ecranul televizorului, unde sentimentele omenești cele mai diverse ni se transmit prin filmări în direct, discuții, comentarii, jurnale de știri mai cu seamă. Providențiale emisiuni având darul de a ne ține la curent cu tot ce, pe întregul mapamond
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
ar mai dori s-o consulte. ( La pagina 47 se află adevărul despre asasinarea lui Kenedy!!!). Ironiile curg și francezii, ca de obicei, nu sunt cruțați. Ben le vorbește de Montesquieu celor doi polițai nătăfleți, intrigați de prezența americanilor filmînd Statuia Libertății din Paris, iar profesoara de lingvistică olmecă se extaziază în fața relicvelor incașe pe un ton de turist american cumpărător de suveniruri de doi bani "Ben, look at this! Oh, Beautiful! I never seen so many relics so beautiful preserved
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
conta: pe adevărul meu. Iar acesta nu este dat, fixat pentru totdeauna, ci variabil, fluctuant, ilustrând, de asemenea (dar la un nivel și mai intim), graficul subiectivității, formula proteică a per-sonalității. Repulsia autorului față de locurile comune, truisme, tabuuri, socluri de statui, catedre rigid-profesorale îl face să înoate mereu împotriva curentului de opinie, să se plaseze programatic în contra direcției dominante (ca altădată Maiorescu, unul dintre puținele lui modele pozitive). Când el însuși ajunge la capătul analizei, când ar mai avea de făcut
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
invitație la film, când cu o sugestie de canastă. E greu să le ții pe toate în echilibru. Am spus-o și o repet: literatura merită multe, dar nu va merita niciodată să-ți distrugi viața pentru a avea o statuie în eventuala posteritate." Autoficțiunea merită, probabil, la fel de multe. Dar are sens să-ți pui întregul scris sub o continuă suspiciune a vieții trăite? Sau - Doamne ferește! - viceversa? Scriitorul de mîine Adev|rul literar Și artistic din 14 martie 2007 găzduiește interviul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
De zece ori că-i doctor în cosinus și sinus./ Și te-ai convins! Prostia e uneori un plus/ Al minței, însă mintea lui X e proastă-n minus." Spațiu larg, cum se cuvine, pentru Mihai Codreanu și ale sale Statui. Incredibila varietate pe care o duc, "administrate" după plac, versuri al căror număr trece doar puțin de-o duzină, și de care te convinge o antologie în secțiune prin-tr-o familie, e evidentă alăturînd două sonete de Codreanu. Cel despre un
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
de la Sfîntul Sava, pe vechiul ei loc, lîngă biserica numită la fel, cu elevi de familii bune, dar șotioși ca puii de mahala. Bulevardul Academiei, cu clădirile lui mutate, una cîte una, sub pămînt. Case cu nume, case cu personalitate. Statui, precum cele de la Universitate, din care prima dezvelită, într-o atmosferă de sărbătoare populară, cu odă scrisă de Alecsandri, cu drapele și studenți entuziasmați, a fost a lui Mihai Viteazul: "Pe străzi și în piețe, animația nu s-a potolit
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
Gigi Becali la Hotelul "Marriott", unde m-am dus, nu contează din ce cauză (să-i vând un fotbalist sau să cumpăr un fotbalist - ceva de genul ăsta...) După ce am intrat acolo am rămas în primul rând stupefiat de mărimea statuii lui Mihai Viteazul care era pe biroul lui Gigi Becali, o statuie atât de mare încât ar fi putut fi instalată și într-un parc. Am vorbit cu el, și Gigi Becali a început prin a se referi la profesia
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
ce cauză (să-i vând un fotbalist sau să cumpăr un fotbalist - ceva de genul ăsta...) După ce am intrat acolo am rămas în primul rând stupefiat de mărimea statuii lui Mihai Viteazul care era pe biroul lui Gigi Becali, o statuie atât de mare încât ar fi putut fi instalată și într-un parc. Am vorbit cu el, și Gigi Becali a început prin a se referi la profesia mea: "Dumneavoastră sunteți critic literar, nu?, mi-a zis mie Dan Pavel
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]