52,663 matches
-
ei. Își aruncau uneori unul altuia vorbe despre care ai fi crezut că i-ar fi făcut dușmani pe viață. Nichitici care nu cunoștea argoul, o întrebase "ce-i aia"; iar buna lui soție de-o viață îi răspunsese "o sticlă de lampă cu gaz". Între Praxiteea și Brummer existau relații ce depășeau o prietenie obișnuită. Un medic ar fi putut spune că se psihanalizau cu violență unul pe altul înfruntîndu-se ca doi pacienți dificili, intelectuali, desigur... Ceva din acuitatea marilor
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
Pavel Șușară O lucrare gigantică, de 4/ 5,6 m, a expus la Hotelul Sofitel, în aripa din stînga, acolo unde lumina vine de sus prin imensa cupolă de sticlă, tînăra artistă Mirela Trăistaru. Formată la Cluj, în ambianța culturală transilvăneană pentru care expresionismul central european constituie o componentă stilistică importantă, Mirela Trăistaru a adus în actualitatea artistică bucureșteană cîteva note particulare extrem de puternice. Mai întîi, ea a ieșit din
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
rezonanța unui spațiu fără ieșire. El se roagă unui Dumnezeu amic, nu unei instanțe pedepsitoare, sau ordonatoare: "un ins mărunt cît palma, puțin chel, puțin sașiu/ și cu barba albă pînă-n brîu./ avea vorbă șugubeață și se odihnea cu o sticlă-n stînga și cu alta-n dreapta sa./ hai, mă, i-a zis domnul, răsucește-o/ țigare și ia o vodcă și tu,/ parcă altfel vezi lumea după ce tragi puțin la măsea./ ia, zice, că parcă și ție-ți cam
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
cuvintele, la rîndul lor, civilizează, modelează personalitatea cuiva, treptat, de-a lungul vremii, astfel încît să pot spune cu încredere: "Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim!" Obscenitățile articulate în public sau așternute pe pereți, pe ziduri, pe sticla securit a cabinelor de telefon noi, aspectuoase, reprezintă tot atîtea palme răsunătoare pe obrazul orașului, al Capitalei. După "iepoca" limbii de lemn, acea Sahară a monotoniei de import, grija, atenția față de cum vorbim și, mai ales, de ce vorbim, sunt cheia
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
talent. Cine n-are talent, are datoria de-a avea o aptitudine. Cine n-are nici o aptitudine, poate avea prestanța inocentă a materiei prime, căreia pare a nu-i reveni nici o obligație. * "Toate originile sînt secrete" (Amiel). * În ochii de sticlă sfărîmați ai păpușii, cerul geme întocmai ca-n ochii adevărați. * Murind, te vei legăna pe imensitatea de ocean a celor pe care nu le-ai scris încă. * Micile erori scutesc adevărul a degenera într-o perfecțiune mortificatoare. Sînt factorii neomologați
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
talent. Cine n-are talent, are datoria de-a avea o aptitudine. Cine n-are nici o aptitudine, poate avea prestanța inocentă a materiei prime, căreia pare a nu-i reveni nici o obligație. * "Toate originile sînt secrete" (Amiel). * În ochii de sticlă sfărîmați ai păpușii, cerul geme întocmai ca-n ochii adevărați. * Murind, te vei legăna pe imensitatea de ocean a celor pe care nu le-ai scris încă. * Micile erori scutesc adevărul a degenera într-o perfecțiune mortificatoare. Sînt factorii neomologați
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
din visul "virtual" (încă mai periculos este acest vis, decât cumpărarea "pe nimic", "pe gratis", "doar cu prețul unui apel telefonic" a obiectelor expuse pe ecranul televizorului). Efectul aproape halucinogen al acestei trăiri în spațiile zise "virtuale" din C, de pe "sticla" lui, poate fi chiar devastator asupra psihicului unor adolescenți atrași treptat de mirajul unui "mediu" (mijloc de comunicare) devenit un drog. "Umanizarea" C, pe care am preconizat-o, ca necesară abordare a C de către tehnicieni, spre a-i avea în
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
vorbim unii cu alții sau unii despre alții. Stilul jegos nu provoacă repulsie tocmai din acest motiv, ci se bucură de căutare. Cu cît murdărești mai tare, cu atît se cheamă că ești mai puternic în România. Dacă nu arunci sticla goală de Coca-Cola pe unde îți trăznește prin cap sau sticla de vodcă penală acolo unde ai golit-o, se cheamă că nu ești liber la tine în țară. Cei care se simt liberi folosind coșurile de gunoi par un
Libertățile murdăriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16443_a_17768]
-
provoacă repulsie tocmai din acest motiv, ci se bucură de căutare. Cu cît murdărești mai tare, cu atît se cheamă că ești mai puternic în România. Dacă nu arunci sticla goală de Coca-Cola pe unde îți trăznește prin cap sau sticla de vodcă penală acolo unde ai golit-o, se cheamă că nu ești liber la tine în țară. Cei care se simt liberi folosind coșurile de gunoi par un soi de visători fără șansă față de cei care își confundă dejecțiile
Libertățile murdăriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16443_a_17768]
-
că bandajul e pus de mult și că trebuie scos ori înlocuit. Ghipsul, murdar, cu ceva scris pe el cu creion chimic, se pare că data... Curios, la cealaltă mînă, validă, dreapta, are un ceas-brățară străin, un Doxa, însă, sub sticla lui a rămas praf sau noroi din timpul căderii prin grohotiș și cît zăcuse cu fetița ei împreună în prăpastie... Nu se știe cum mai puteau limbile ceasului să se învîrtă, să se miște, de noroiul uscat strecurat acolo în
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
strînseserăm la elegantul restaurant Triumf de pe Kisselef, la o masă colegială. La un moment dat, mă ridicasem și chemasem discret un chelner pe care îl cunoșteam și îi șoptisem să cumpere trei pachete de țigări Kent de la shop, și o sticlă de șampanie italiană pe care să le pună frumos într-o pungă și să se ducă la Titus Popovici și să i le pună sub masă, la picioare; să nu observe ceilalți, și să-i spună încet, eventual la ureche
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
că s-a dus; este altul, mai tînăr și mai talentat, Titus Popovici... Urmarea a fost că peste cîteva zile am fost chemat în toiul nopții la cabinetul secretarului general și am avut o lungă și revelatorie discuție la o sticlă de molan ruj". Îmbuibat, plictisit de atîtea avantaje, Titus Popovici își permite gesturi de insubordonare minoră pe fondul saturației cu "delicatese" de care a avut parte. Astfel, în anii în care pentru cei mai mulți scriitori români o plecare în străinătate reprezenta
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
zise Sonia lui MacMordie și îl împinse în fața ei. MacMordie se lansă în luptă. - Domnul Piper n-are nimic de declarat! urlă el neîntrebat înainte de a fi tras într-o parte de un polițist care tocmai fusese lovit cu o sticlă de Seven-Up de un protestatar anti-apartheid, pentru care Van Piper era un rasist alb din Africa de Sud. Sonia Futtle se aruncă și ea pe urmele lui MacMordie. - Domnul Piper e un faimos romancier britanic! urlă ea din toți bojocii, dar momentul
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
Piper din clădire. La acea vreme instrucțiunile lui Hutchmeyer fuseseră deja duse la capăt cum se cuvenea. La fel s-a întîmplat și cu un număr mare de protestatari, care au ajuns la spital. Străzile erau pline cu cioburi de sticlă, pancarte sfîșiate și butelii cu gaz lacrimogen. Cînd îl urcară pe Piper în ambulanță, ochii bărbatului erau plini de lacrimi. Așezîndu-se, se convinse că se alesese cu o mînă rănită și că nimerise într-o casă de nebuni. - Cu ce-
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
infiltrare perceptibilă a dramei în cotidian: "Vrei să treci mai departe/ dar posibila ta moarte îți sare în față cu un pântec greoi./ Auzi: nu, sufletele noastre nu pot fi salvate./ Îți desfaci brațele/ și fil fil în cuptorul de sticlă./ Ai venit./ Ai văzut." (Apel în sala de disecție). Apelative ironice de tipul "iubire", "dulceață", "îngerașule" sunt, tot astfel, marcaje prin care o realitate sumbră și batjocoritoare semnalizează câte unui personaj ingenuu raportul de forță, menghina istorică în care ar
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
pot să dau ori de câte ori sunt alegeri și trebuie să fie instalată noua căpetenie a statului. Cum a fost cu simpaticul șef de echipaj care, de Anul nou, în Piața Universității, ne-a urat la mulți ani fără fasoane, ducând direct sticla de șampanie la gură. Generațiile mai vechi or fi văzut la București piesa celebră a lui Sacha Guitry, Madame Sans-Gęne, franțuzoaica, eroina populară fără fițe. Acum, putem să spunem și noi, românii, că avem de asemeni așa ceva, la genul masculin
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
tip resentimentar ș.a.m.d. Rareori obiecțiile care îl vizează pe Marin Mincu au vreo legătură cu opera sa (toată lumea îi recunoaște statutul de italienist cu admirația condescendentă, ușor compătimitoare pe care i-o arăți, să zicem, unuia care înghite sticlă), dar ideea că omul trebuie ocolit întrunește aproape consensul în lumea literară. Cel puțin în cea oficializată, pentru că, excepție fac scriitorii ultimei generații ("euridicienii"), foarte tinerii poeți și prozatori lansați și promovați cu tenacitate în cenaclul pe care cunoscutul critic
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
incapabilă să scrie decât scriind. Un "Dumnezeule!" scurt mi-a scăpat de pe buze. Poate în astfel de cazuri criticul de film ar trebui să fie ceva mai literar și să pună mâna pe unicul roman al Sylviei Plath, Clopotul de sticlă. Care începe tocmai cu depresia ei pricinuită de faptul că nu mai poate scrie. La propriu, nu poate așterne pe hârtie literele care alcătuiesc un cuvânt... Creația ei literară explică multe dintre problemele insolvabile cu care se confruntă criticii de
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
vremea să învăț dreamweaver-ul.../ în stânga am o cană mare, maro, jumătate cafea/ slabă, jumătate coniac (sau tescovină - nu prea știu, cred/ că e ceva din amândouă), dar tocmai am terminat-o,/ de-acum va fi numai coniac (sau tescovină) -/ am sticla lângă mine..." (17 septembrie MM...) De altfel, ipostaza nu mai este a poetului plecat on the road, ci a unuia și mai alienat, pironit în fața calculatorului. Acest dialog alternativ, sincopat prin natura suportului (mail art) nu durează decât preț de
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
pentru a sărbători reîntoarcerea soarelui. Fusese o iarnă lungă și posomorîtă și, acum, primele margarete sălbatice își împingeau căpșoarele printre mormintele din cimitirul de lîngă casa noastră. Sindrofiile părinților noștri erau reuniuni de oameni stilați. Prietenii lor, profesori cu toții, aduceau sticle de vin. Oameni cu carte din Ohio. Deși trudeau la slujbe și se luptau cu ipotecile, se considerau spirite independente, aflate într-o temporară misiune de testare, de tatonare. Acceptau să joace rolurile de profesori modești pînă cînd or să
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
minte anunță că a văzut o farfurie zburătoare plutind peste curtea din spate. Vocea groasă, excitată, pătrunde pînă în camera mea. Povestește că e ca un nor luminos, clipitor. Aud cum jumătate din musafiri dau buzna afară, pe ușa de sticlă, glisantă. La ora aceasta spiritele sînt atît de delirante, încît o farfurie zburătoare e tot ce le mai lipsește. Asemenea larmă și voie bună pe pămînt nu putea să nu atragă, în mod logic, o bucurie corespunzătoare de dincolo de stele
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
din cimitir, probabil că a simțit nevoia să rupă vraja, dar eu, unul, cred mai curînd că ardea de dorința să se întoarcă la muzică și la oameni, la dezordinea gălăgioasă și la continuitatea vieții. Cineva închisese ușa glisantă de sticlă, perfect transparentă. Prietena lui Carlton privea lenevos afară, confruntîndu-se cu propria ei imagine reflectată în geam. Mă uit și eu. Carlton vine alergînd spre casă. Ezit. Pe urmă îmi spun să-l las să se izbească cu nasul de geam
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
cu nasul de geam. O să fie o răzbunare binemeritată. Privesc cum se apropie în goană. Prietena lui îl vede prin propria ei reflecție și dă să-l avertizeze exact cînd Carlton se năpustește în geam. O explozie. Frînturi triunghiulare de sticlă zboară prin cameră. Bănuiesc că pentru el a fost mai curînd surprinzător decît dureros, ca atunci cînd te prăvălești în apă de la mare înălțime. O secundă rămîne locului, clipind amețit. întreaga petrecere se oprește, se holbează, reacționează. Bob Dylan cîntă
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
atunci cînd te prăvălești în apă de la mare înălțime. O secundă rămîne locului, clipind amețit. întreaga petrecere se oprește, se holbează, reacționează. Bob Dylan cîntă de zor Just like a Woman. Carlton ridică o mînă, curios, ca să extragă ciobul de sticlă care i s-a înfipt în gît, și în clipa aceea se pornește hemoragia. Sîngele țîșnește din el. Mama țipă. Carlton face un pas, cade în brațele prietenei lui și amîndoi se rostogolesc pe jos. Mama se aruncă peste el
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
o despicătură arcuită, dintr-o baie de lumină ireală urcă cineva. Mahmur, bolovănos, Svetlovidov. În costumul Oracolului din Iliada se plimbă prin teatrul gol și întunecat. Reprezentația s-a terminat de mult. Nici votcă nu mai este prea multă în sticlă. A adormit fără să se lepede de costumul lui Calhas, este iritat, suspendat între lumi, între beție și trezie, între ficțiune și realitatea pe care o străbate singur, încercînd să descopere cine și unde este. Un spectacol s-a terminat
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]