5,507 matches
-
un timp cât mai scurt, deci cu rapiditatea maximă, în funcție de condițiile existente”. Viteza (după Martin 1993 și Komi 1994) este calitatea motrică sau mai exact, însușirea de a reacționa într-un timp scurt sau cât mai scurt la un semnal/ stimul și/ sau de a efectua mișcări cu cea mai mare viteză la rezistențe (piedici, obstacole, etc.) mici. Trebuie să amintim că în cadrul literaturii de specialitate studiate am întâlnit excluderea vitezei ca termen, de către unii specialiști (puțini la număr); ei îi
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
în 1998 la o conferință că prin globalizare vrem să spunem că întreaga lume se comportă din ce în ce mai mult ca și cum ar face parte dintr-o singură piață, cu o producție interdependentă, consumul unor bunuri similare și răspunsul la același tip de stimuli. ș...ț Bunuri produse de aceeași companie sunt disponibile oriunde în lume, producția a devenit aproape standardizată, indiferent de locul geografic (1998, online). Pentru înțelegerea mecanismelor economice mondiale actuale, printre cei mai semnificativi factori se află corporațiile transnaționale. Există de
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
revigorarea poeticilor antice înglobându-i nuanțat și pe Carducci și Pascoli, cel din urmă decadentist prin excelență. Ordonate cronologic, exegezele monografice sunt scrise într-un stil cu acuzate valențe poematice, agreând frecvent paradoxul. Fibra lirică a autorului vibrează profund la stimulii operei, dar formația clasicistă temperează expresia verbală. Expunerea avansează calm pe spațiul întins al analizelor, coagulându-se uneori în pledoarii strânse, dirijate lucid spre finalitatea demonstrației de idei. Rare interogații aparent patetice și afirmații aproape sentențioase indică un retorism strunit
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
opun suferinței și durerii. Plăcerea Ca și În cazul durerii pentru situațiile Închise ale vieții, În cazul situațiilor-deschise avem de-a face cu experiența plăcerii. Plăcerea este o stare complexă pe care o Încearcă o persoană În contact cu un stimul sau cu o situație agreabilă, pozitivă. Ea are diferite forme de manifestare și este resimțită somatic, sufletesc și moral ca o stare de bine, de mulțumire, de satisfacție. În general, plăcerea se definește prin opoziția sa cu durerea. Această definiție
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
existe o gravă ruptură. În cazul acesta, gestul suicidar, din punct de vedere simbolic, este actul prin care omul modern, angoasat, se eliberează, protestând sau refuzând o viață absurdă. Viața Încetează de a mai fi o sursă de plăceri, de stimuli pozitivi. În plus, persoana nu va mai avea unde și pentru ce să construiască sau să-și proiecteze idealuri. Suicidul reprezintă Închiderea sau blocarea transcendenței. Aceasta este problematica care Închide omul modern În limitele sale, transformând Însăși natura sa fundamentală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lichior...”); - gelozie - și în această nouă relație, așteptările i-au fost înșelate, neoferindu-i-se afecțiune („aproape că nu mă mai interesa”). Această afirmație subliniază contrariul; - starea de degradare psihică avansată a inculpatei, tulburările de personalitate de tip impulsiv, instabil; - stimulul, contextul care i-a permis inculpatei să-și actualizeze, să-și manifeste potențialul violent, agresiv; Inculpata regretă cele întâmplate, afirmă că nu a avut intenția să o omoare. A fost condamnată la 15 ani pentru omor deosebit de grav. Din familia
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
grav. Factorii care au favorizat producerea infracțiunii de omor: - determinismul mesajelor parentale - comportament antisocial; - nivelul scăzut de instrucție; - mediul relațional; - modelul - fratele pe care a încercat să-l copieze, ducând o viață libertină și nonconformistă; - structura sa psihotică; - structura nevrotică; - stimulul, contextul, care a favorizat trecerea la act; Nu întreține relații cu nimeni de acasă: „Nici măcar nepoatele nu mă vizitează..., le-am făcut atâta bine..., au divorțat..., au avut niște bărbați bețivi...”. Cele mai tensionate momente din viața sa au fost
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
când Supraeul nu își mai îndeplinește funcția de control, de cenzurare/sublimare a impulsurilor agresive inconștiente. Este condamnată la 15 ani de închisoare. Factorii care au favorizat producerea infracțiunii de umor: - determinismul mesajelor parentale; - nivelul scăzut de instrucție; - dizarmonia personalității; - stimulul, contextul care i-a permis inculpatei să-și actualizeze, manifeste potențialul violent, agresiv. După condamnarea ei, familia băiatului este supusă unui proces de disoluție familială prin divorț: „După intrarea mea în pușcărie a vândut tot din casă... fură... are dosare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
analiza unor combinații de factori, personali și sociali, care pot influența în mai mare măsură rezistența la efectele negative ale stresului. Există deja numeroase confirmări ale acestui model, cercetătorii explicând când și cum acționează suportul social în secvența ce leagă stimulii stresanți de reacția persoanei (Zani și Palmonari, 2003). Așa cum se observă în figura 4 , Cohen și Wills (1985) consideră că două sunt etapele în care suportul poate exercita o funcție de moderator. În primul rând, între evenimentul stresant și reacția la
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
măsuri ce urmăresc realizarea eficientă a acestui obiectiv. Funcțiile actului motor sunt: execuția mișcării propuse de organele motoare; programarea desfășurării mișcării care permite stabilirea informațiilor referitoare la eficiența actului motor; procesul de control și de reglare, adică de transmitere a stimulului către mușchi; memoria motrică, ce înregistrează modul de efectuare a actului motric (Wallon, 1975). Subiectului care nu are formată o imagine clară a actului motric pe care trebuie să-l execute îi lipsește precizia în realizarea lui, iar acesta variază
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
desfășurării mișcării, cu anticiparea rezultatelor sale momentane și finale; c) compararea informației la intrare (valori reale) cu programul acțiunii și cu obiectivul prevăzut (valoarea cerută sau nominală); d) procesul de control și de reglare propriu-zis, adică transmiterea la mușchi a stimulilor de control și de reglare; e) memoria motrică, ce înregistrează programul mișcării efectuate, transformările sale, și intervine, de asemenea, prin fragmente de exerciții motrice similare deja înregistrate. Rolul său este esențial în învățarea mișcării (Manno, 1992). ACT PSIHOMOTOR (engl. psychomotric
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
raportate la context, capătă o motivație și o direcție de manifestare. La acest nivel impulsul se organizează și devine act, în cazul nostru, act psihomotor. ACT REFLEX (engl. reflex action) - Forma cea mai simplă de răspuns al organismului la un stimul; orice reacție a organismului, fie ea motoare, secretoare sau vasomotoare, care constituie răspunsul la o excitație, se numește act reflex (Robănescu, 2001). O mișcare reflexă, în expresia sa cea mai simplă, se compune din trei faze succesive: a) excitarea nervului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
lat. actio, -onis) - Formă de manifestare construită individual, pe baza unui plan mintal, ce cuprinde elemente ale necesității interne și externe. Pe plan psihocomportamental, acțiunile pot fi: mintale, corporale, concrete și verbale, obiectuale, structurale etc., putând fi modelate în funcție de structura stimulilor ce le determină. Sub raport structural, acțiunile pot fi liniare și circulare, iar pe plan calitativ pot fi materiale și mintale. După Wallon (1975), orice acțiune are un motiv, un scop și un mod de organizare. Potrivit lui Popescu-Neveanu (1978), modelul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
concretizată prin intermediul uneltelor, tehnicii de lucru, culturii și civilizației. Piaget și Inhelder (1966) consideră că adaptarea mintală este o echilibrare între asimilare și acomodare. Adaptarea senzorială apare atunci când sensibilitatea unui analizator se modifică la acțiunea repetată (mai îndelungată) a unui stimul de intensitate constantă. Adaptarea mai poate fi negativă, dacă stimulul este puternic (întrucât scade sensibilitatea analizatorului), sau pozitivă, atunci când stimulul este slab (întrucât crește sensibilitatea analizatorului). La nivelul analizatorilor, analizatorul vizual se adaptează cel mai bine, cel tactil și cel
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și Inhelder (1966) consideră că adaptarea mintală este o echilibrare între asimilare și acomodare. Adaptarea senzorială apare atunci când sensibilitatea unui analizator se modifică la acțiunea repetată (mai îndelungată) a unui stimul de intensitate constantă. Adaptarea mai poate fi negativă, dacă stimulul este puternic (întrucât scade sensibilitatea analizatorului), sau pozitivă, atunci când stimulul este slab (întrucât crește sensibilitatea analizatorului). La nivelul analizatorilor, analizatorul vizual se adaptează cel mai bine, cel tactil și cel olfactiv se adapatează bine, cel mai slab adaptându-se analizatorul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
între asimilare și acomodare. Adaptarea senzorială apare atunci când sensibilitatea unui analizator se modifică la acțiunea repetată (mai îndelungată) a unui stimul de intensitate constantă. Adaptarea mai poate fi negativă, dacă stimulul este puternic (întrucât scade sensibilitatea analizatorului), sau pozitivă, atunci când stimulul este slab (întrucât crește sensibilitatea analizatorului). La nivelul analizatorilor, analizatorul vizual se adaptează cel mai bine, cel tactil și cel olfactiv se adapatează bine, cel mai slab adaptându-se analizatorul auditiv. Adaptarea motrică se referă la nivelul contracțiilor și relaxării
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
surprinde și fenomenologia psihică (hiperactivitatea psihică), și cea motoare (hiperactivitatea motoare), se folosește sintagma agitație psihomotoare. AGNOZIE (< fr. agnosie, cf. gr. a - fără, gnosos - percepere, cunoaștere, de la gnonai - cunoaștere; engl. agnosy) - Tulburare a funcției de analiză și integrare corticală a stimulilor senzoriali care se manifestă clinic prin pierderea capacității de a recunoaște obiectele și persoanele, deși funcțiile senzoriale elementare - cum ar fi cea vizuală, auditivă, sensibilitatea superficială și profundă etc.- sunt păstrate. Pacientul nu poate interpreta corect senzațiile, deși organele de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a două obiecte; nu poate număra un șir de obiecte. Tulburări de orientare dreapta-stânga: deși știe care este dreapta și stânga sa și a examinatorului, nu poate enumera obiectele din dreapta (stânga) lui; nu poate executa stânga-împrejur; nu știe să localizeze stimulii tactili, optici veniți din dreapta sau din stânga. AGONISTICĂ (< fr. agonistique) - Disciplină gimnastică ce se ocupă cu luptele atletice la vechii greci. Prin extensie, poate fi înțeleasă ca manifestare a unei atitudini de luptă pe care o găsim în cele mai vechi
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
favorabilă vindecării. Este utilizată și pentru corectarea unor diformități sau pentru menținerea oaselor unei articulații în caz de luxație. ATENȚIE (< fr. attention, lat. attentio, -onis, it. attenzione; engl. attention) - Proces psihic complex care contribuie la perceperea distinctă doar a anumitor stimuli/impresii veniți/venite din mai multe surse simultan, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție. Activare, tonifiere, mobilizare, orientare selectivă și concentrare focalizată a proceselor psihocomportamentale în vederea unei optime și facile reflectări și/sau a unei intervenții eficiente
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
printr-o stare de înstrăinare/retragere, o lipsă de răspuns social și/sau interes față de cei din jur, dificultăți de comunicare și de limbaj, imposibilitatea de a dezvolta un atașament normal și existența unor căi bizare de a răspunde la stimulii din mediul înconjurător (apud Gherguț, 2005). Afecțiune manifestată prin replierea totală în lumea interioară, mod de gândire centrat pe subiectivitate, necritic și rupt de realitate, dominat de fantezii și trăirea exagerată a unei vieți interioare. Copilul dispune de un repertoriu
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
limitat privind zonele de interes și atrage atenția în special prin lipsa reciprocității sociale, tulburarea comportamentelor nonverbale de comunicare; evită să privească partenerul în ochi, imposibilitatea de a dezvolta un atașament normal și existența unor căi bizare de răspuns la stimuli din mediul înconjurător. Refuză legăturile cu persoanele și cu obiectele, iar atunci când se află în prezența lor se retrage în lumea sa lăuntrică în care se simte bine, întrucât își satisface dorințele pe plan imaginativ. Autismul se prezintă sub diferite
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
reflexe după accidentul cerebral este efectul regresiunii neurologice, or tocmai aceste reflexe trebuie utilizate în procesul de recuperare. Posturarea și mișcările de flexie și extensie ale membrelor lezate ale hemiplegicului sunt de fapt sinergiile membrului respectiv, constituind răspunsul la un stimul sau la efortul voluntar. Hemiplegia se caracterizează prin această sinergie, manifestată printr-o mișcare globală atunci când se încearcă mobilizarea activă a segmentului respectiv. Antrenarea sinergiei determină mișcări globale, dismetrice, cu oarecare finețe și precizie. În hemiplegie, reflexele primitive care reapar
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
membrului inferior afectat. Tratamentul se bazează pe repetarea mișcării normale, în secvențele dezvoltării ei neurologice, pornind de la baza sa reflexivă la controlul voluntar, până la mișcările individualizate care vor putea fi utilizate în mod funcțional. Pentru întărirea sinergiilor vor fi utilizați stimulii proprioceptivi și exteroceptivi. La producerea mișcării voluntare i se cere pacientului să contracte izometric grupele de mușchi, apoi să execute o contracție excentrică (alungire controlată) urmată de o contracție concentrică (scurtarea mușchiului sub rezistență). O atenție deosebită trebuie acordată reeducării
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
nu este decât parțial determinată de aptitudine, acesteia adăugându-i-se și alți factori de natură psihică: atitudinea, motivația, starea afectivă, exercițiul anterior, educația, fatigabilitatea etc. (Claparède, 1975). Capacitatea motrică a individului este, după Epuran (1976), o reacție complexă la stimulii ambianței. Ea cuprinde într-o unitate caracteristică mai multe elemente, cum ar fi: aptitudinile psihomotrice (ca înzestrare naturală psihofizică), aptitudinile motrice-atletice (ca expresie concretă și specifică a celor de mai sus), toate influențate, structurate divers și potențate la niveluri diferite
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
efectua mișcări strict adecvate, punând în joc grupe musculare importante; b) coordonarea plurisegmentară, capacitatea de a combina acțiunile mai multor membre; c) alegerea răspunsului, capacitatea de a selecta rapid răspunsul corect; d) timpul de reacție simplu, răspunsul rapid la un stimul simplu; e) viteza mișcării brațelor; f) controlul vitezei unui obiect, capacitatea de apreciere și de modificare a vitezei unui obiect; g) dexteritatea manuală, capacitatea de a manipula rapid obiecte destul de voluminoase; h) dexteritatea digitală, capacitatea de a manipula obiecte foarte
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]