1,201 matches
-
și te trec mătănii într-un miez de pâine, și mă trec fiorii PRUNDULUI CERESC. Adăpost pe veacuri ți-a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita care din iubire, m-ai făcut stingher! Un stingher ce-și duce zilele pe brânci și îmbrățișarea viselor sub pleoape, în avânt de vânturi, șoaptele prin lunci iluzoriu, dreptul de-a te ști aproape. Ceas de-nzăpezire ne-a cuprins trecutul să-l țină-n vibrații de apusuri grele și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nesfârșite Prinse toate-n sfera nemișcării lor Ca niște gânduri lungi și adormite Pe când în suflet rănile mai dor Se scurg clipele ca ploile de ieri Cuprinse-n iureșul ce stă să vină în ropote de ape sau cu pași stingheri Și ochii plini cu lacrimi de rășină Iar glasuri goale vântul mi le poartă Ca un ecou venind din două strune Și-apune ispitit în taina spartă Și în priviri arzând ca un tăciune Tot vin glasuri din noaptea de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ce mă adorm cu liniștea din ele Destin Uitat de soartă cu sufletul cuprins De agonia viselor fugare în lumea largă destinul mi s-a stins Pe pânzele durerilor amare Și-n ploi nocturne la margine de gând Un zvon stingher mai bate la o poartă în ziua cea de ieri când un dor plăpând Tresare singur prin tăcerea moartă Iar când noaptea târziul suie zarea Sorbind în taină lacrima din mine Pașii mei pribegi străbat încet cărarea Cu șovăiala zilei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe marginea prăpastiei, În vecinătatea lui. Nu se mulțumise doar să trăiască așa, ci și povesti acest lucru profesorului Colceag. Acesta Îl privi lung, apoi Îl sărută pe frunte și, după ce netezi Îndelung șervețelul de hârtie de pe masă, care plutea stingher ca un nufăr printre sticlele goale de bere, scrise: Arheologia vidului teză de doctorat, autor Demostene A. Colceag. Conducătorul tezei conta mai puțin. Ba chiar deloc. 26. La „facturi” era, cum se dorea, Simona, zisă Șușu. Nu se știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alamă fără somieră, un paravan pictat, un lavabou și o mașină de scris cu câteva taste lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe alte obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea banca pe care se odihnise Svejk În arestul Gestapoului. Părea mai potrivită pentru a-și trage sufletul decât fotoliul impunător și moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mari cât verzele la galițe ori capete de oameni, ba și de sfinți. Mai ales când intrau În combinație cu frunze aurii de meri, peri ori pruni. De cele mai multe ori Însă, pata de sânge privită de el pâlpâia În zăpadă, stingheră și tristă ca un ochi de mercur. Rareori ca un vulcan gata să erupă. Un ochi care nu dormea niciodată. Mai mult de atât, Îi lumina somnul cu lumina lui rece, ca becul cu halogen de la poartă. De aceea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru viață. Au încercat ei să programeze mai multe în producție de serie, dar n-au mai fost fonduri și-a rămas numai ea, o mândrețe de prototip. Vă dați seama că săraca, fiind singura de acest fel, se simțea stingheră, pentru că nu știu cum au construit-o, că ieșise mai mult pentru viață decât pentru muncă. Consuma și mai mult decât ceilalți, necesita o întreținere mai atentă, mai mult ulei etc. Au trimis-o la noi, la personalul TESA, unde stătea toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
au apă puțină, stăpâne, și spun că nu se încumetă să ne-o dea, neștiind dacă apa lor nu ne face nouă rău. Mă duc în cort! Ieși. Amândoi preoții priviră în jur cu teamă. Rămași fără Auta, se simțeau stingheri și nevolnici, parcă și-ar fi lăsat marea lor putere în lanul de grâu. Unul dintre străini, ca să umple timpul cu ceva, se ridică și punând ușor o mână pe umărul bătrânului îi arătă cu cealaltă spre un fel de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i se răsturnă numai clopul. Descoperindu-se, de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat din mijlocul plantației firelor îmbîcsite de păr și semănând cu o creastă pitică) un șoricel împăiat. Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat îi stătea fixat pe creștet c-o bentiță, ce i se petrecea negriciosului peste fălci și i se înnoda sub bărbie. Spurcatul de negricios urca și-l bodogănea. - Cum să spui, bre, despre niște căni că-s frumoase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se văzu obligat să repete întrebarea, deoarece Virgil nu mai adăugă nimic altceva. — Generalii ruși, răspunse Virgil, se numesc Pișov, Sodov, Pederastrov și Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână privea melancolică într-un album de fotografii, cufundată în trecut. Iată condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cununa de lauri, nu? — Spiritul competitiv nu prea te caracterizează, nu-i așa, conte? spuse Gribb. — Poate că ai dreptate, zise Cerkasov. Da. Probabil că nu. — Oricum ar fi, continuă Gribb, eu sunt cel care ar trebui să se simtă stingher, fiind singurul rățoi urât într-o mulțime de lebede. Cerkasov râse și-l bătu ușor pe Gribb pe creștet. — Valorezi mai mult decât noi toți laolaltă, Ignatius, rosti el indiferent. Lui Vultur-în-Zbor relația lor i se păru dubioasă, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
azi-noapte și mi-a arătat o metodă. Dar e greu. Nu-mi mai bat capul cu explicațiile care au urmat. E de ajuns să spun că am mers în Camera Trandafirului înțeleși unul cu altul. Dintr-odată m-am simțit stingher. Cum să explic? în cameră exista o anumită senzație, un fel de vuiet ușor și imperceptibil. Nu, nu în cameră. înăuntrul capului meu. Și era mai puternic în apropierea Trandafirului. L-am întrebat pe Grimus, oarecum îngrijorat, ce era asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să impresioneze cu astfel de declarații de iubire? Un semn? Și totuși fusese împrăștiată de vânt. Mereu cineva distrugea tot ce era frumos. Pe lac plutea un covor verde de frunze de nufăr. În mijlocul lui se afla o floare albă, stingheră. Singurătate. Dar frumusețea ei era admirată de trecătorii care se opreau pentru a o imortaliza în fotografii. Asemeni ei erau și unii oameni. Se retrăgeau într-o singurătate absolută, erau discreți, dar creațiile lor reușeau să atragă atenția, să fie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe moment rece. Stau pe spate, cu nările umflate deasupra apei, ca un aligator. Mă uit la femeia care dispare În oglinda aburită de lângă mine și-mi zic că ăsta e timpul ei, doar al ei, singură, cu excepția dinozaurului Barney stingher pe care nu l-a observat, care Își ițește deodată capul dintre genunchii ei, cu un rânjet de criminal În serie. Cada e foarte veche, cu porțelanul străbătut de vinișoare gri-albastre. N-am mai avut bani după ce am făcut bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Mihăiță și, foarte rar, Îl chema Rozalița pe la ea. În una din aceste vizite, când cele două prietene nedespărțite se jucau cu păpuși, desenau flori și-și scriau amintiri pe care le recitau una la urechea celeilalte, Valerică se simțea stingher, dar și atras de noile preocupări ale celor două fete, care erau hăt! În clasa a V-a. Vorbeau cât puteau ele de literar și de emancipat, abordau subiecte elevate și Încercau să aplice cunoștințele teoretice În practică. Ruzânița se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
moarte. Ziua tulbure, ca rachiul, pierea pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și cu un asistent al acestuia. Eram impresionată; Hazel era nemaipomenită, cum mă așteptam, iar Demetru, care fusese cam neconvingător, se dezlănțuise acum cu toată forța. Hazel îl făcea să se ridice la nivelul ei. Aplaudai, un zgomot înfundat și stingher în vastul spațiu gol, ceea ce nu-l împiedică pe Demetru să-mi arunce un zâmbet frumos. Hazel se întoarse ca să mă privească, cu fața îmbujorată, ochii plini de focul concentrării, pe jumătate încă într-o altă lume. — Am adus biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
măsuța de cafea și se așeză față în față cu mine. — Un biscuit? întrebă ea, deschizând cutia și întinzându-mi-o. În fața mea, biscuiți cu unt. Eram sclava pe viață a acestei femei. Își scoase ochelarii, lăsându-i să atârne, stingheri, pe lanț, sprijinindu-se, pe jumătate, pe sânii ei și cu cealaltă jumătate în aer. Purta un pulover închis în față, care are pretenții de jachetă, de un verde cenușiu, tivit cu panglică din material cu model bob de fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
venea prea ușor să coboare scara. Aveam toată admirația mea pentru că făcuse acest efort; nimeni nu i-ar fi luat-o în nume de rău dacă nu s-ar fi amestecat. Toată lumea îl privea pe unul dintre mașiniști, care era, stingher, sus de tot, pe schelă, asemenea unui păianjen pe pânză, care se cățăra, sprijinindu-se în mâini, către scripetele prin care trecea cablul Tabithei. Toată lumea, cu excepția lui Ben, se uita drept în fața lui și înghițea cu greu. Unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că era de la brigada de narcotice sau altă autoritate. În schimb, abia se uitau la ea și la Uri: erau probabil prea drogați că să-i observe. Uri făcu semn din cap spre colțul încăperii, unde se găsea un computer stingher, neutilizat. Maggie se gândi că nu era deloc șmecher să-l folosească, mai ales noaptea, la ora asta. Pe când Uri stătea la coadă la bar, cerându-i o cafea fetei cu cercel în nas, Maggie porni calculatorul și deschise Second
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca după o bătălie; personajele s-au grupat aparent întâmplător; OMUL CU SACAUA e mai aproape de groapă și de BĂRBATUL CU TOMBERONUL; MAJORDOMUL e mai aproape de BRUNO; PRIMUL BĂRBAT și AL DOILEA BĂRBAT formează un grup împreună cu ORBUL; MAMA stă stingheră; VIZITATORUL rămâne lângă FETIȘCANĂ.) BRUNO (Către MAJORDOM.): Eu nu înțeleg cum se poate termina așa... Vreau să spun o zi ca asta... Nu, nu... MAJORDOMUL: Știi tu care e nenorocirea, în toată povestea asta? (Atenția personajelor se îndreaptă spre MAJORDOM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
giumbușlucuri. Când eram cu ea și cu alții, în grup, mă simțeam liber, o dominam, uitam de toate complexele de până atunci. Rămași împreună, și căutam să rămânem cât mai mult timp împreună, mă pierdeam. Deveneam un cu totul altul, stingher, nespus de fals. Mă uram și mă disprețuiam cu intensitatea înmiită a dorinței de ea, de mângâierile și de hârjoana noastră. Era un prag peste care nu puteam trece. Și Ester a simțit-o. Și mi-a și spus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răspunse În cele din urmă cu un glasul ușor tremurat. Nu vreau să-mi petrec noaptea pe mal. Fără să mai scoată vreo vorbă, o porni spre mare și se opri, foarte dreaptă, lîngă una din bărci. Mesenii se priviră, stingheri și stînjeniți, iar În cele din urmă mama fetei se ridică la rîndu-i În picioare și comentă: - Poate că are dreptate și ar fi mai bine ca noi, femeile, să dormim pe vas. O să fim mai În largul nostru, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea fața asudată din cauza efortului. Își dădu drumul pe un divan scund, acoperit cu o cergă mițoasă, galbenă. ― Dă-mi ceva de băut, gâfâi. Ceva tare! Caută în frigider. Dacă ai găsi nitroglicerină ar fi perfect... Bătrânii rămăseseră lângă ușă stingheri. ― Nu mi-aș fi închipuit, continuă Scarlat zâmbind, că-mi va veni rândul atât de repede să fiu gazdă. Ajutați, vă rog, doamnele să se dezbrace și luați loc. Arătă câteva x-uri cu perne de piele, risipite în jurul unei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apucă cu mâna dreaptă o lumânare, apoi alta; le examină să nu fie rupte, după care le transferă în mâna stângă pe amândouă în același timp. Această schimbare de mână sugera că le dăruiește din inimă și, cu un tremur stingher al vocii, le înmână, ca și cum ar oferi un briliant unui bun prieten, înainte de a-l părăsi definitiv, adică, cu o mișcare a brațului care voia să însemne: Doar atât, altceva să nu mai îndrăzniți!" și, fără a lăsa timp de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]